Sentința civilă nr. 109/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 109
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. V. - Președinte Secția I Civilă
ASISTENT: O. S. JUDICIAR: D. M. L.
GREFIER: M. R.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanta B. M. Ro- zica cu domiciliul în T. L., str. M. E., nr. 4/3, jud. Maramureș, în contradictoriu cu pârâtul L. T. "P. R. "; T. L. cu sediul în T. L., str. 1 Mai, nr. 82, jud. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa reclamantei
B. M. R. și a pârâtului L. T. "P. R. "; T. L. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că reclamanta B. M. Rozia prin cererea introductivă formulată a solicitat judecata cauzei în lipsă raportat la prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă. Pârâtul, deși legal citat pentru trei termene de judecată cu mențiunea de a formula întâmpinare și a-și exprima poziția procesuală cu privire la cererea formulată, nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței.
Instanța, raportat la actele și lucrările dosarului, reține cauza în pro- nunțare.
T.
Asupra acțiunii civile de față,
Prin cererea înregistrată la data de_ pe rolul T. ui Ma- ramureș - Secția I Civilă sub nr._, reclamanta B. M. Rozica a chemat în judecată pe pârâtul L. T. "P. R. "; T. Lăpuș, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, pârâtul să fie obligat la plata sumei reprezentând al 13-lea salariu aferent anului școlar 2009 -2010, actualizată în funcție de indicii de inflație.
În motivarea cererii reclamanta a arătat în esență că, potrivit dispoziții- lor art. 14 din HG nr. 281/1993, pentru activitatea desfășurată, personalul din unitățile bugetare sunt îndreptățite la sfârșitul anului calendaristic, anului șco- lar, la un premiu anual de până la un salariu mediu lunar de bază, realizat în anul în care se face plata, modul concret de stabilire a acestui premiu regăsin-
du-se în dispozițiile din HG nr. 829/1994, iar pentru personalul didactic modali- tatea de calcul fiind prevăzută în Legea nr. 128/1997.
În Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la art. 25 se prevede că, pentru activitatea desfășurată, per- sonalul beneficiază de un premiu anual.
Prin Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ISJ MM pentru anul 2008-2009, s-a menționat că părțile se obligă să nu inițieze și să nu susțină acte normative care ar conduce la diminuarea drepturilor salariale care decurg din legislația specifică personalului din învățământ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, HG nr. 281/1993, HG nr. 829/1994, Legea nr. 128/1997, CCM 2008-2009.
Pârâtul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare.
Trecând la soluționarea cauzei prin prisma textelor legale invocate, tribunalul reține cu prioritate că dispozițiile HG nr. 281/1993, HG nr. 829/1994 și Contractul Colectiv de muncă pentru anul 2008-2009 nu sunt incidente în ca- uză.
Premiul anual, cunoscut și sub denumirea de al 13-lea salariu, pentru perioada solicitată în acțiune, respectiv pentru anul 2010, a fost reglementat de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 în vigoare din data de_, care au avut următorul cuprins:
"(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activi- tate.
Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.";
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată de dispozițiile art. 39 lit. w) din Le- gea nr. 284/2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 877/_, în vigoare din data de 1 ianuarie 2011.
Art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a perso- nalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 877/_, în vigoare din data de 1 ianuarie 2011, prevede următoarele:
"Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea ma- jorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.";
Dispozițiile menționate sunt în acord cu prevederile art. 162 alin. 2 din Codul muncii conform cărora sistemul de salarizare a personalului din autorită- țile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezen- tative.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a tratat drepturile salariale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul Convenției Europe- ne a Drepturilor Omului drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de muncă) este împrejurarea că nu există un drept la un salariu într-un anumit cuantum. Astfel, CEDO a reținut, în cauza Eskelinen c. Finlandei că în Convenție nu este consacrat dreptul de a continua plata unui salariu într-un anumit cuantum.
Din jurisprudența CEDO trebuie reținut și că instanța europeană nu a validat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare, însă această abordare a avut loc în cadrul unui litigiu în care legea care instituia dreptul sa- larial (spor pentru vechime în specialitate) era încă în vigoare, iar de facto, dreptul salarial nu se plătea (cauza Kechko c. Ucrainei). În cauza Lelas c. Cro- ației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de "bun"; este necesar un fundament legal (normativ) sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă, totodată, a arătat că nu este consacrat de Convenție dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salari- ului, ci numai ceea ce s-a obținut, s-a câștigat, reprezintă un "bun"; în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare, instanța reține că pentru a se elimina premiul anual pentru anul 2010 s-a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public de a se a- sigura stabilitatea economică în condițiile crizei economice, interes care pri- mează celui particular.
Curtea Constituțională, fiind chemată să se pronunțe cu privire la ex- cepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 pri- vind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publica- tă în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, a stabilit prin Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, nu numai că art. 8 din Legea 285/2010 nu are caracter retroactiv, ci și că acest text de lege recunoaște în fa- voarea salariaților bugetari caracterul de creanță certă, lichidă și exigibilă a premiului anual pe 2010.
Ceea ce a fost modificată însă, prin art.8 din Legea 285/2010, a fost doar modalitatea de acordare a premiului, și anume eșalonat și succesiv, respe- ctiv prin creșterea în mod corespunzător a cuantumului salariului/soldei/indem- nizației de bază nu numai pentru anul 2011 ci și pentru anul 2012, întrucât a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
Așadar, Curtea Constituțională a constatat că nu se poate reține încăl- carea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, concluzie ce se impune și în cazul reclamantei, în condițiile în care aceasta nu a indicat circumstanțe concrete de natură să atragă în ceea ce-o privește consecințe incompatibile cu Convenția, protocoalele ei adiționale sau cu jurisprudența CEDO.
T. apreciază că nu se poate reține instituirea prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 a unei discriminări pentru destinatarii normei juridice, întrucât nu a fost identificat un criteriu de discriminare și textul de lege se aplică tuturor persoanelor plătite din fonduri publice, iar faptul că aceste majorări salariale se acordă în anul 2011 și salariaților cărora nu li s-ar fi cuvenit plata premiului anual în 2010, nu dovedește prejudicierea reclamantei care a beneficiat, la rândul său, de majorări salariale, până la data de_, dată la care s-a pensionat.
Pentru considerentele reținute, cererea reclamantei va fi respinsă ca ne- fondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE acțiunea civilă formulată de reclamanta B. MĂRIOARA
R.
cu domiciliul în T. L., str. M. E., nr. 4/3, jud. Maramureș, în contradictoriu cu pârâtul L. T. "P. R. "; T. L.
cu sediul în T. L., str. 1 Mai, nr. 82, jud. M. .
Definitivă
.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | ASISTENȚI JUDICIARI | GREFIER | |
C. V. | O. S. D. M. L. | M. | R. |
Red./Tehn. C.V. 4 ex/_
com. 2 ex./_
