Sentința civilă nr. 1204/2013. Calcul salariu. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1204/F/2013
Ședința publică din data de 29 martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător GREFIER: M. D.
Cu participarea asistenților judiciari
SA L. M. C. V.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanții B. V., B. D. și S. I. împotriva pârâtelor C. N. de C. F. "C. "; SA B. și C. N. de C. F. "C. "; SA-C. R. de E., Î. și R. C. F. I. , având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Instanța a dispus strigarea cauzei la ora 10:30.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, prin cererea formulată de reclamanți și depusă la dosarul cauzei, prin fax, la data de_ .
Se constată că, la data de_ s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, prin fax, răspunsul la adresa întocmită de instanță la data de_ (f. 100), într-un exemplar, formulat de pârâta C. N. de C. F. "C. "; SA - C. R. de E., Î. și
R. C. F. I. .
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții B. V., B. D. și S. I. au chemat în judecată pe pârâtele C. N. de C. F. "C. "; SA B. și C. N. de C.
F. "C. "; SA-C. R. de E., Î. și R. C. F. I., solicitând obligarea pârâtelor în solidar la: I.1 Plata retroactivă a drepturilor actualizate cu rata inflației cu începere de la data nașterii drepturilor până la data plății efective, reprezentând: diferențe de salariu rezultate din salariul de bază minim brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut de art. 41 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și sumele efectiv primite, pe perioada noiembrie 2009-mai 2010 (pentru reclamantul de rândul 1), noiembrie 2009-august 2010 (pentru reclamantul de rândul
2) și noiembrie 2009-martie 2010 (pentru reclamantul de rândul 3); I.2 Salariul suplimentar (al treisprezecelea salar) pe anul 2009, prima de Crăciun pe anul 2009 și salariul suplimentar parțial pe 2010 proporțional cu perioada lucrată a fiecăruia dintre reclamanți, precum și primele aferente sărbătorilor de Paște și Ziua Feroviarului pentru reclamanții de rândurile 1 și 2, toate aceste sume acordate în urma recalculării salariului potrivit petitului I pct. 1; II. Obligarea pârâtelor la operarea modificărilor corespunzătoare în carnetele de muncă. III. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial.
În motivare s-a arătat că în fapt, reclamanții au fost angajați ai societății pârâte în baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe perioadă nedeterminată, până în cursul anului 2010, când le-au încetat contractele individuale de muncă: B. V. :_ ; B. D. :_ ; S. I. :_ .
Reclamanții au arătat că, în drept, pentru anii 2008-2010 au fost negociate și încheiate contracte colective de muncă la nivel de unitate, stabilindu-se drepturi salariale, prime și sporuri, menționându-se că salariul de bază minim brut a fost de 570 lei. În perioada octombrie 2009 până în
prezent, reclamanților li s-au calculat drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată, avându-se în vedere un salariu de bază minim brut de 570 lei începând din data de_, respectiv de 600 lei cu începere din_ . Pornind de la acest salariu minim brut de bază, pentru reclamanți s-au stabilit drepturile salariale lunare cuvenite pentru munca prestată, aplicându-se coeficienți de ierarhizare specific, sporuri permanente sau nepermanente, etc.
În aceeași perioada de referință era însă în vigoare și Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008.
Acest Contract Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi era deopotrivă aplicabil raporturilor de muncă dintre părți, conform art. 11 alin. (1) litera c) din Legea nr. 130/1996, text ce are următorul conținut: "clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă".
Potrivit art. 41 alin. (3) litera a) din CCM Unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010 "salariul de baza minim brut la nivelul ramuri transporturi valabil din data de_ și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta".
După cum s-a observat, salariul minim brut de bază stipulate în CCM Unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008-2010 era mai mare decât cel stipulat în CCM la nivel de unitate/grup de unități.
S-a precizat că, în conformitate cu prevederile art. 238 Codul muncii în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă: "(1) contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. (2) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă. (3) La încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal."
În același sens sunt și dispozițiile art. 8 din Legea nr. 130/1996, republicată (în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă analizate în cauză), potrivit cărora "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior, iar la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal".
Totodată, art. 30 alin. (1) din aceeași lege prevede că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți". Pe de altă parte, art. 37 din Codul muncii a consacrat principiul negocierii individuale și colective a contractelor de muncă, iar în art. 38 din același cod au fost indicate într-o modalitate imperativă limitele minimale ale acestei negocieri și sancțiunea renunțării la unele drepturi stabilite de lege în favoarea salariatului. În același sens, s-a statuat expres și în dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, republicată: "clauzele cuprinse în contractele de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate". Potrivit art. 32 din Legea nr. 62/2011, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, iar la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au caracter minimal.
Din coroborarea acestor texte de lege a rezultat că un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior (având deci forță juridică superioară), aplicabil unor raporturi juridice de muncă, produce efecte și are prioritate de aplicare față de un contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior. Prin urmare, chiar dacă prin contractul individual sau colectiv de muncă s-au prevăzut anumite drepturi în favoarea angajatului, în condițiile în care printr-un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior s-a stipulat drepturi superioare, atunci se vor aplica în mod direct dispozițiile favorabile angajatului, stipulate în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior. Astfel, în cazul de față, s-a considerat că pentru respectarea dispozițiilor art. 8 si art. 30 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, pârâta trebuia să calculeze drepturile salariale ale reclamanților pornind de la un salariu de bază minim brut de 700 lei, la care urma să aplice indici de ierarhizare corespunzători situației reclamanților, precum și celelalte sporuri permanente sau nepermanente, ori
alte categorii de drepturi bănești, care se determinau prin raportare la salariul minim brut de bază (salariu minim brut de bază de 700 lei, potrivit legii, nu de 570 lei).
Referitor la primele solicitate, s-au învederat următoarele:
În ceea ce a privit acordarea salariului suplimentar o serie de precizări s-au impus.
Astfel, art. 30 alin. (1) din CCM la nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar nr. 2836/2006, a prevăzut faptul că pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Criteriile de acordare a acestuia fiind cuprinse în anexa 6, în care au fost descrise punctual excepțiile, respectiv persoanele ce nu sunt îndreptățite la acest salar. Reclamanții au arătat că nu s-au înscris în excluderile exprese ale anexei 6 astfel că în conformitate cu prevederile legale, obligațiile angajatorului, precum și caracterele și efectele CCM legal încheiate, au fost îndreptățiți să primească salariul suplimentar pentru perioada în care au fost efectiv angajați ai pârâtei.
Salariul suplimentar a constituit un drept salarial, fondul necesar pentru acordarea acestuia constituindu-se din fondul de salarii, potrivit art. 30 alin. (3) din CCM menționat: "din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea salariului suplimentar se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar". A fost vorba așadar despre o prevedere expresă inclusă în contractul colectiv de muncă. S-a precizat că, acordarea acestui salar pentru pârâtă a reprezentat o obligație și nu o facultate condiționată de existența fondurilor bănești întrucât în CCM se prevede clar "salariații vor primi un salariu suplimentar".
Reclamanții au arătat că, atât timp cât prin CCM s-a prevăzut obligația constituirii fondului de salarii, pârâta trebuia să îndeplinească această obligație, și nu să invoce propria culpă în neîndeplinirea obligațiilor contractuale. Chiar dacă la un moment dat la nivel de unitate nu a existat contract colectiv de muncă, pentru aceasta perioadă era aplicabil CCM la nivel de ramură a transportatorilor care la art. 30 prevedea dreptul la salar suplimentar.
Suspendarea temporară a CCM la nivel de unitate a dus la aplicarea Contractului colectiv de muncă la nivel superior, respectiv a CCM la nivel de ramură a transportatorilor, în conformitate cu prevederile art. 247 Codul muncii.
Coroborând aceste dispoziții cu cele prevăzute în Codul muncii în vigoare pentru perioada în discuție, și anume art. 236 alin. (4), contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale a constituit legea părților. Așadar, față de dispozițiile legale ce au reglementat drepturile salariaților la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum și față de efectele contractelor de muncă legal încheiate, reclamanții au arătat că sunt îndreptățiți la plata salariului suplimentar solicitat, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului pentru care se acorda. Acest drept a fost prevăzut expres în CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar nr. 2836 pe anii 2006-2010, valabil până la 31 ianuarie 2011 ( prelungit prin actele adiționale nr. 370/_ și 629/_ ), art. 30 alin. (1) prevăzând că "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv".
Aceeași obligație a fost stabilita în sarcina pârâtei și în ceea ce a privit prima de Paște, Ziua Feroviarului și Crăciun, conform art. 71 alin. (1) si (2) CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar. Posibilitățile financiare au fost irelevante pentru existența și executarea obligațiilor pârâtei. Daca s-a instituit acesta obligație de acordare a drepturilor solicitate societatea trebuie să le îndeplinească și să acorde reclamanților toate drepturile ce decurg atât din lege cât și din contractul colectiv aplicabil.
S-a solicitat instanței de judecată să țină cont de prevederile art. 71 din CCM la nivel de grup de unități prevede: "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paște și de Crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit la nivelul clasei I de salarizare;_ - pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei I de salarizare." Și să dispună plata către reclamanți a acestor prime actualizate cu rata inflației la zi, în urma recalculării salariului potrivit petitului I pct. 1 al acțiunii introductive.
Ținând cont de faptul că de la data la care reclamanții trebuia să primească sumele arătate anterior și până în prezent a survenit o depreciere a puterii monedei naționale, potrivit principiului
reparării integrale a prejudiciului, reclamanții au menționat că se impune să primescă sumele datorate de pârâtă într-un cuantum reactualizat în raport de indicele de inflație. În acest sens, prin acordarea către creditor a unei sume de bani reactualizate, acesta nu primește o valoare mai mare decât acesta avea dreptul, dacă plata s-a efectuat la termen, căci tocmai acesta este mecanismul deprecierii valorii unității monetare. În fapt, sumele ce trebuiau plătite la data scadenței și sumele reactualizate ce trebuie plătite au aceeași valoare economică, în sensul că reclamanții să poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri sau servicii. Prin urmare, s-a considerat că prejudiciul efectiv a fost acoperit doar în condițiile în care debitul li se restituie în forma reactualizată.
În drept s-au invocat dispozițiile Codului muncii, art. 37, 38, 238; Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008, art. 41 alin. (3) litera a), art. 61 alin. (2); Contractului Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar nr. 2836/2006, art. 30, art. 71; precum și ale Legii nr. 130/1996, republicata, art. 8, art. 11 alin. (1) litera c), art. 24 alin. (1), art. 30 alin. (1).
Pentru termenul de judecată din data de 15 februarie 2013, pârâtele C. N. de C. F.
"C. "; SA B. și C. N. de C. F. "C. "; SA - C. R. de E., Î. și R. C.
F. I., au depus la dosarul cauzei, un script intitulat precizări (f. 61-63), cu valențe de întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că, salariile de bază brute minime pe economie pe perioada anilor 2009, 2010 au fost: - anul 2009 (ianuarie decembrie) - 600 RON - conform HG 1051/2008; - anul 2010 (ianuarie - decembrie) - 600 RON - conform HG 1051 /2008. Salariile brute minime acordate de CNC. corespunzătoare clasei 1 de salarizare au fost: - 570 RON - anul 2009 până în aprilie 2010; - 600 RON - din aprilie 2010 -2011 în ceea ce au privit salariile suplimentare, primele de Paști, Ziua Ceferistului, Crăciun acestea nu au fost acordate pentru anul 2009 din cauza lipsei bugetului, iar pentru anul 2010 a existat prevedere expresă în Contractul Colectiv de Muncă, conform căreia acestea nu s-au acordat.
Pârâtele au arătat că, pe perioada când s-au solicitat drepturile care au decurs din aplicarea CCM pe ramură de Transporturi, au existat la C. N. de C. F. C. SA contracte valabil încheiate la nivel de unitate pe anii 2009/2010 ale căror prevederi au fost obligatorii pentru părți, conform dispozițiilor art. 7, al. 2 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, salariul fiind menționat și în contractul individual de muncă al reclamantului. Contractele colective la nivel de unitate aplicabile pentru perioada ianuarie 2009-_ au fost încheiate cu respectarea contractului de muncă încheiat la nivel superior, respectiv Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități feroviare pe 2006/2008, a cărui valabilitate a fost prelungită prin act adițional până în anul 2010, astfel încât prevederile din CCM la Nivel de Ramură de Transporturi nu au fost aplicabile în speță, incidente fiind cele de la nivel de unitate și grup de unități feroviare.
Contractele colective la nivel de unitate nu au trebuit să respecte prevederile din CCM Ia nivel de Ramură de Transport deoarece unitatea pârâta nu a efectuat activități de transport, astfel după cum a reieșit și din prevederile HG nr. 581/1998 privind înființarea Companiei naționale de C.
C. SA prin reorganizarea Societății Naționale a C. lor F. Române.
Astfel, la art. 6 din HG 581/1998 s-a prevăzut că "C. desfășoară activități de interes public național, în scopul realizării transportului feroviar public și al satisfacerii nevoilor de apărare a țării și are, ca obiect principal de activitate:
a)gestionarea infrastructurii feroviare și punerea acesteia la dispoziția operatorilor de transport feroviar, în condițiile legii;
dezvoltarea și modernizarea infrastructurii feroviare române din România în concordanță cu standardele europene, în scopul asigurării compatibilității și interoperabilității cu sistemul de transport feroviar european;
organizarea, planificarea, coordonarea și controlul activităților de administrare, exploatare, întreținere și reparare a infrastructurii feroviare;
desfășurarea activităților industriale și de servicii conexe pentru asigurarea funcționării infrastructurii feroviare;
gestionarea patrimoniului auxiliar feroviar;
Pârâtele au menționat că, potrivit prevederilor art. 8, al. 3 din HG nr. 581/1998, "C. nu poate efectua activități de transport feroviar public specifice unui operator de transport feroviar, nu
se poate asocia în acest scop cu un operator feroviar și nu poate participa cu capital la un operator feroviar."
Pe de altă parte, semnatarii CCM la nivel de Ramură de Transporturi din partea patronatului au fost Confederația N. a Patronatului Român, asociație din care pârâtele au precizat că nu fac parte, și Uniunea Transportatorilor Rutieri din România, aceștia reprezentând doar agenții economici care desfășoară activități de transport rutier.
Așadar, pârâta a arătat că nu prestează activități de transport, este o unitate cu specific feroviar, fiindu-i aplicabil doar Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități Feroviare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamanții au fost salariații pârâtei C. N. de C. F. "C. "; SA-C. R. de
E., Î. și R. C. F. I. pentru perioade diferite, B. V. până în luna mai 2010, B.
D. până în luna august 2010 și S. I. până în martie 2010, aspect reieșit din copia carnetelor de muncă depuse la dosar (f.12-26). Tribunalul constată că la calculul salariului de bază lunar cuvenit s-a avut în vedere clasa 1 de salarizare din Anexa la CCM la nivel de unitate, care în perioada_ -_ la nivelul pârâtei a fost stabilit la suma de 570 lei brut, iar începând cu luna aprilie 2010 la suma de 600 lei brut, aspect indicat de altfel de pârâtă în întâmpinare.
Reclamanții au invocat faptul că salariul trebuia calculat în funcție de salariul minim reglementat de art.41 alin.3 lit.a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010, act în vigoare până la data de_, f.43-49. Conform acestui articol salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din 01 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Tribunalul reține însă că potrivit art. art.41 alin.5,6 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 pe durata valabilității a acestui contract colectiv, în fiecare an părțile se vor întruni în vederea negocierii și stabilirii noului salariu de bază minim brut și altor drepturi salariale și că la nivel de unitate părțile implicate în negocieri colective vor stabili pentru anul respectiv limita maximă a fondului de salarii aferent personalului angajat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil de la 1 ianuarie. Față de aceste prevederi se poate conchide că partenerii sociali au prevăzut faptul că salariul de bază minim brut la nivel de ramură și la nivel de unitate trebuie negociat și stabilit în fiecare an, cu încadrarea în limita maximă a fondului de salarii aprobat în bugetul de venituri și cheltuieli. Tribunalul constată că la nivel de unitate s-a negociat cu sindicatul și s-a stabilit că nivelul clasei I de salarizare îi corespunde salariul de bază brut de 570 lei lunar, iar începând cu 01 aprilie 2010 de 600 lei lunar, iar în funcție de aceste sume s-au calculat și plătit drepturile salariale de pârâte. Astfel tribunalul consideră că în cauză pârâtele au calculat și plătit drepturile salariale în mod corect, cu respectarea fondului de salarii aferent personalului angajat, stabilit prin bugetul de venituri și cheltuieli aplicabil.
Fiind corect calculate drepturile salariale în mod evident că nu se poate obliga la plata de diferențe privind ajutoarele și celelalte drepturi solicitate de către reclamanți în celelalte petite din acțiune, deoarece atât timp cât nu s-a găsit întemeiată pretenția inițială de recalculare a salariului, nu se pot acorda nici pentru aceste drepturi de natură salarială, care conform solicitării reclamanților ar trebui raportate la nivelul clasei I de salarizare de 700 lei. De asemenea nefiind acordate diferențe salariale nici nu se impune efectuarea de mențiuni în carnetele de muncă.
Raportat la cele arătate mai sus, tribunalul urmează să respingă ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanții B. V., B. D. si S. I. împotriva pârâtelor C. N. de
C. F. "C. " SA, și C. N. de C. F. "C. "; SA-C. R. de E., Î. și R. C.
F. I. .
Având în vedere soluția de respingere a acțiunii formulate, raportat si la dispozțiile art. 274 Cod procedură civilă, se impune respingerea cererii formulate de reclamanți privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanții B. V., B. D. și S.
I. cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat, Maxim A., din C. N., strada 21 Decembrie 1989, nr.62, ap.8, județul C., împotriva pârâtelor C. N. DE C. F. "C. " SA, cu sediul în B., B-dul D. G., Nr. 38, sector 1 și C. N. DE C. F. "C. " SA - SUCU. LA C. R. DE E., Î. ȘI R. CF I. , cu sediul în I., Str. P. G., Nr.1, jud. I. .
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
B. I. S. M. D.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
SA L. M. V. -C.
Red./Dact. BISz/MD_ / 7. ex.
