Sentința civilă nr. 12580/2013. Obligație de a face. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr._ *
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA CIVILA Nr. 12580/2013
Ședința publică de la 09 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE P. U.
Asistent judiciar I. R.
Asistent judiciar A. Ș. Grefier A. -L. C.
Pe rol fiind in rejudecare după casare prin Decizia civila nr. 3447/R/_ pronunțată în dosar nr._ de Curtea de Apel C., judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant B. E. și pe pârâta SC I. SA, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, reprezentatul acestuia avocat Mare A. și reprezentantul paratei avocat Gaziuc Teodor de la Baroul Cluj cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Reprezentantul reclamantului pune in discuție excepția de incompatibilitate a asistenților judiciari care s-au pronunțat pe fondul cauzei prin sentința civile nr. 1211/_ dosar nr._ al Tribunalului C. . Nu are alte cereri in probațiune de formulat.
Reprezentantul paratului nu are cereri in probațiune de formulat.
Tribunalul, respinge excepția având in vedere hotărârea pronunțată in 2010 și noul cod de procedura civila li nefiind cereri in probațiune de formulat declara închisa faza de cercetare judecătorească si acordă cuvântul pe fondul cauzei .
Reprezentantul reclamantului susține acțiunea cum este formulata solicitând admiterea ei cu cheltuieli de judecata reprezentând onorar avocat in prima instanța, recurs și rejudecare si onorar expert .
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiata pentru motivele menționate in întâmpinarea depusa la dosar .
Tribunalul reține cauza in pronunțare față de actele de la dosar .
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de_, reclamantul B. E. a chemat în judecată pe pârâta SOCIETATEA COMERCIALĂ I.C.P.I.A.F. C. -N. si a solicitat instanței să constate că activitatea prestată ca sudor la această pârâtă în perioada _
-_ se încadrează în condițiile grupei a II-a de muncă si obligarea pârâtei să elibereze o adeverință din care să rezulte că în perioada respectivă a lucrat ca sudor în condițiile grupei a II-a de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamantul susține că în toată perioada indicată în cererea de chemare în judecată mediul în care a lucrat a fost toxic datorită pulberilor si oxidului de carbon degajat, că organele de specialitate au făcut determinări si măsurători, constatând că noxele depășeau limitele admise, fapt ce impunea ca locul de muncă să se încadreze în grupa a II-a de muncă.
Reclamantul a mai arătat că pârâta i-a răspuns unei cereri prin care a solicitat eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că perioada respectivă s-a încadrat în condiții speciale în sensul că nu au existat locuri de muncă grele, vătămătoare si nocive si nici nu au existat condiții de încadrări în grupele de muncă.
În probațiune, reclamantul a depus copia carnetului de muncă, cererea si răspunsul dat de pârâtă si fila din registrul de măsurători toxicologice a Direcției de Sănătate Publică.
În drept, a invocat prevederile art. 20 din Legea nr. 19/2000.
Prin Sentința civilă nr. 1211/_, tribunalul a admis în parte cererea reclamantului, a constatat că în perioada_ -_ reclamantul a lucrat ca sudor în condițiile grupei a II-a de muncă si a obligat pârâta să elibereze acestuia o adeverință din care să rezulte încadrarea în grupa a II-a de muncă în respectiva perioadă.
Prin Decizia civilă nr. 3447/R/_, Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de către pârâtă, a casat Sentința civilă nr. 1211/2011 si a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța reține următoarele:
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că reclamantul a desfășurat activitate în cadrul societății pârâte în meseriile de sudor si debitare materiale. Aceste activități au fost desfășurate de către reclamant în afara atelierului unde pe o masă i se aduceau materiale cu stivuitorul iar acestea erau debitate cu flacăra oxiacetilenică. În urma acestei activități a rezultat fum, căldură și praf. Activitatea de sudură, vopsire si călirea materialelor se executau în interiorul atelierului iar în urma acestor activități rezultau gaze toxice.
Programul de muncă zilnică a reclamantului a fost de 8 ore, iar în condiții de șantier, acest program era până la 12 ore.
Începând cu anul 1994 s-au efectuat măsurători ale noxelor, măsurători solicitate de către pârât. Rezultatele acestor măsurători au fost adus la cunoștința angajaților si din aceste rezultate s-a evidențiat faptul că măsurătorile s-au încadrat în limitele prevăzute pentru existența noxelor si niciun angajat nu a fost încadrat în grupa I sau a II-a de muncă deși angajații printre care si reclamantul au formulat si cereri de acordare a respectivelor grupe.
Din răspunsul nr. 4671/_, pârâta a răspuns reclamantului la cererea înregistrată sub nr. 4649/_ că în cadrul societății nu au existat locuri de muncă grele, vătămătoare si nocive și nici nu au existat condiții de încadrări în grupele I si a II-a de muncă, respectiv în condiții speciale.
Conform prevederilor pct.4 din Ordinul 50/1990 în vigoare pentru perioada indicată în cererea de chemare în judecată, încadrarea în grupele I si a II-a de muncă s- a făcut în situația în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la activitățile, meseriile si funcțiile prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis în normele republicane de protecție a muncii.
După cum rezultă din probele arătate anterior, în cadrul societății pârâte nu au existat locuri de muncă în care nivelul noxelor a depășit maximul prevăzut în normele republicane de protecție a muncii.
Conform punctului 5 din același ordin, existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuiau să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei constata că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor si că toate instalațiile de protecția muncii funcționau normal.
În cazul de față, nu există dovezi ci simple afirmații ale reclamantului cu privire la existența condițiilor deosebite la locul său de muncă cu noxe, condiții, așa cum arată textul legal trebuiau să rezulte din determinările de noxe efectuate de organele prevăzute de lege.
Adresa nr. 4671/2010 confirmă inexistența locurilor de muncă grele, vătămătoare si nocive si inexistența condițiilor de încadrare a personalului în grupele de muncă.
Prin urmare, susținerile reclamantului sunt neîntemeiate.
În sprijinul celor arătate, instanța retine că din Adeverința nr. 62/_ eliberată de către pârâtă rezultă că în perioada 1990-2000 reclamantul a beneficiat de spor de toxicitate. Acest fapt confirmă că nivelul noxelor existente nu a depășit nivelul maxim al noxelor cuprinse în normele republicane, motiv pentru care întemeiat pârâta nu a acordat grupe de muncă.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit de domnul expert Cotigă Dumitru F. rezultă că activitatea prestată de către reclamant se poate încadra în grupa a II-a de muncă pentru perioada_ -_ cu condiția ca acesta să fi lucrat cel puțin 70% din programul de lucru.
Potrivit prevederilor Ordinului nr. 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștrii, tehnicieni, personal de întreținere si reparați, controlori tehnici de specialitate precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă si activitățile prevăzute în Anexa II. Activitatea si locul de muncă în care a fost încadrat reclamantul nu sunt prevăzute în respectiva anexă.
Punctul 6 din Ordinul 50/1990 prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si a II-a de muncă s-a făcut de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care si-au desfășurat activitatea persoanele respective.
Punctul 7 din ordin prevedea că încadrarea în grupele de muncă se făcea proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe cu condiția ca pentru grupa a II-a personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 70% din programul de lucru.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul si-a desfășurat activitatea în cadrul unui program de 8 ore zilnic de muncă, uneori prelungit, că pentru condițiile concrete i s-a acordat sporul de toxicitate și că nu a fost nominalizat pentru a fi încadrat în grupa a II-a de muncă în funcție de respectivele condiții în cadrul cărora nivelul noxelor nu a depășit nivelul maxim admis.
Față de această situație, instanța apreciază că demersul juridic făcut de reclamant este lipsit de temei legal.
Expertiza tehnică efectuată în cauză se bazează pe relatările reclamantului, pe susținerile unui fost coleg de serviciu care arată ce activități a desfășurat reclamantul si în ce locuri de muncă și pe temeiurile de drept prevăzute de ordinul 50/1990.
În mod logic nici nu se putea baza pe alte temeiuri întrucât după 20 de ani condițiile, activitățile si locurile de muncă sunt altele.
Potrivit prevederilor art. 201 alin.1 din Cod Procedură Civilă de la 1865, expertiza poate fi dispusă pentru lămurirea unor împrejurări de fapt si nu a unor împrejurări de drept, așa cum este în cazul de față.
Stabilirea locurilor de muncă si a activităților care s-au încadrat în grupa a II-a de muncă a revenit în funcție de condițiile concrete unităților si sindicatelor, în funcție de măsurătorile efectuate de organele Ministerului Sănătății și nu altor persoane.
Deoarece domnul expert a depășit cadrul legal privind lămurirea instanței asupra împrejurărilor de fapt, urmează ca expertiza dispusă în cauză să fie înlăturată întrucât, așa cum am arătat, încadrarea în grupa a II-a de muncă s-a făcu în condițiile imperative ale ordinului 50/1990 în vigoare în perioada indicată în cererea de chemare în judecată.
Față de cele ce preced, instanța urmează să respingă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. E., dom. în C. -N., str.
L. l R. nr. 2, bl.D.4, ap. 11, jud.C. în contradictoriu cu pârâta S.C. I.C.P.I.A.F. C. -
N., cu sediul în C. -N., str. F. de C. nr.13-21, jud.C. . Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Septembrie 2013.
Președinte, P. U. | Asistent judiciar, I. R. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, A. -L. C. |
Red.UP/VAM 4 ex./_
