Sentința civilă nr. 16442/2013. Contestație act. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 16442/2013
Ședința publică de la 09 D. 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.
Asistent judiciar C. -E. P. Asistent judiciar I. R. Grefier O. -R. L.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulate de reclamanții P. D., V. C., B. A., S. I., O. I., U. R., B. I., C. V., I. L., V. D., C. D., G.
A., K. C., P. S., R. R. și B. A. în contradictoriu cu pârâtul S. C. DE R. C. N., având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de_, prin serviciul registratură al instanței, pârâtul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând reține că prin acțiunea formulată de reclamanții P. D., V. C., B. A., S. I., O. I., U. R., B. I. M., C. V., I. L., V. D., C.
D., G. A., K. C., P. S., R. R. și B. A.
în contradictoriu cu pârâtul S. C. DE R. C. N.
solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză sî dispună anularea Hotărârii Comitetului Director al S. ui C. de R. din data de 11 iulie 2012, anularea actelor adiționale la contractele individuale de muncă ale fiecăruia dintre reclamanți, obligarea pârâtului la acordarea concediului de odihnă cât și a indemnizației de concediu de odihnă cuvenite pentru munca desfășurată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanții au încheiate cu pârâta contracte individuale de muncă ori contracte de administrare pentru jumătate de normă, aceștia fiind încadrați în muncă ca și cadre universitare U.M.F. - medici integral.
La baza acestor raporturi contractuale stau prevederile OMS/OMECT_ și ale OMS 870/2004, art. 35-36 din Metodologia ce face parte din OMS 140/2007 și art. 20 din Regulamentul ce face parte din OMS 870/2004.
Prin Adresa nr. 6789/_ reclamanților li s-a comunicat faptul că în_ Comitetul Director al pârâtei a adoptat hotărârea prin care a astabilit că nu mai avem dreptul la concediul de odihnă corespunzător activității desfășurate ca angajați ai spitalului, deoarece aveau funcția de bază la UMF C. .
Ulterior, reclamanților li s-a solicitat să semneze actele adiționale la contractul individual de muncă, acte adiționale semnate de către unii din reclamanți.
Reclamanții consideră măsura luată de conducerea S. ui s-a făcut în afara normelor legale, iar HG nr. 250/1992 a fost adoptată în condițiile în care nu s-a prevăzut posibilitatea
desfășurării muncii în temeiul mei multor contracte individuale de muncă și fără a fi corelată în mod realist și corect cu dispozițiile legale ulterioare și mai ales a celor actuale.
Se mai arată că aplicarea art. 3 din HG nr. 250/1992 nu ține seama de faptul că în prezent dispozițiile Codului muncii sunt corelate cu obligația de plată a impozitelor șio contribuțiilor sociale și sunt datorate pentru toate veniturile din salarii, nefiind exceptată activitatea din spital, astfel că reclamanții susțin că sunt îndreptățiți la acordarea concediului de odihnă și a indemnizației aferente pentru acesta.
Acțiunea este motivată în drept pe prev. art. 112 și urm Cod proc. civ., art. 11, 35, 144, 149, 150 și art. 268 din Codul muncii, art. 34, art. 48 din legea nr. 263/2010.
Pârâtul S. C. DE R. C. N. a depus întâmpinare (f.29-33) prin care solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă și ca nefondată.
Pârâtul arată că reclamanții sunt încadrați în funcția de bază ca și cadre universitare în cadrul Universitații de Medicină și farmacie luliu Hațegan C. -N. . În luna iulie 2012 pârâtul, având în vedere prevederile art. 3 alin. l din H.G. nr. 250/1992, s-a sesizat cu privire la acordarea zilelor de concediu de odihnă și la plata indemnizației de concediu aferentă. Comitetul Director, analizând prevederile legale mai sus aratate a hotărât în data de_ aplicarea întocmai a acestora începand cu data de 1 august 2012.
Cum reclamanții îndeplinesc în cadrul pârâtului o altă funcție. pe lângă funcția de bază cu normă întreagă din cadrul UMF luliu Hațegan Clui-N., pentru respectarea prevederilor legale, pârtul a întocmit acte adiționale la contractele individuale de muncă și la contractele de administrare.
Cu privire la solicitarea de respingerea a acțiunii ca inadmisibilă se arată că, în primul rând, reclamanții solicită anularea totală a Hotărârii Comitetului Director al S. ui din data de 11 iulie 2012, cu toate ca hotărârea a cărui anulare o solicită cuprinde mai multe puncte cu privire la care s-a hotărât în ședința de Comitet Director, iar prin cererea de chemare în judecată reclamanții aduc critici doar cu privire la punctul 1 din hotărâre.
În ceea ce privește respingerea acțiunii ca nefondată se arată că prin art. 23. alin. 6 din Ordonanța nr. 10/2008, act normativ care a intrat în vigoare după intrarea in vicoare a Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, s-a stabilit că rămân în vigoare prevederile H.G. nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte drepturi de concedii ale salariaților din administrația publică, din regii autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, cu modificările ulterioare.
Se reține că din analiza contractelor individuale de muncă ale reclamanților (f.81-148) că la capitolul I din contract Concediul, este necompletat numărul de zile de concediu de odihnă, prin acesta fiind evidentă voința reclamanților care au semnat aceste contracte de nu avea dreptul la concediu de odihnă.
În acest sens pârtul invocă sentința civilă nr. 1171 /M/26 august 2011 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr._ într-o cauză similară. În sentința respectivă instanța reține faptul ca pârâtul (S. C. Județean de Urgență Brașov) ,,a solicitat un punct de vedere de la I. T.M. Brașov prin adresa nr. 25703/_ și Ministerul Muncii - Direcția Legislația Muncii prin adresa nr. 30094/_ și ambele adrese au același punct de vedere. respectiv că
..personalul care desfașoară activitatea prin cumul de funcții. având norma de bază în alt loc de munca beneficiază de concediu de odihna platit numai la unitatea unde are norma de bază". Prin adresa nr. 3231/_ Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse - Direcția Legislația Muncii expune prevederile art. 3 alin. 1 din H.C. nr. 250/1992 republicată și arata că în această situație nu se aplica prevederile Codului muncii. Inspectoratul Teritorial de Muncă Brașov prin adresa nr. 16288/_ a menționat textul de lege mai sus menționat și a aratat că medicii au dreptul la indemnizații de concediu doar la unitatea unde și-au ales norma de bază."
De asemenea, în ianuarie 2013 pârâtul arată că a solicitat Inspectoratului Teritorial de Muncă al județului Clui și Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Direcția Juridică, Leqislația Muncii și Contencios să comunice punctul de vedere în ceea ce privește aplicarea art. 3. alin. 1 din HG nr. 250/1992. Ambele instituții au comunicat că prevederile art. 3. alin. 1 din HG nr.
250/1992 se aplică salariaților care sunt încadrați în două unități bugetare prin cumul de functii, realizând pe lângă funcția de bază cu normă întreagă (de 8 ore pe zi) încă o funcție, așa cum reiese din adresa nr. 25130/_ a ITM C. și din adresa nr. 748 CCRP/101 DILMC/_ a Ministerului Muncii. Familiei. Protecției
Se mai arată că în susținerea legalității Hotărâii Comitetului Director al S. ui din data de 11 iulie 2012 prin care s-a hotărât aplicarea art. 3, alin.1 din HG nr. 250/1992 pentru salariații cumularzi stă și Decizia nr. 1044/2010 pronuntata de 1CCJ în dosarul nr._ . Astfel, legalitatea art. 3 alin. 1 din HG nr. 250/1992. care stă la baza Hotărârii Comitetului Director al S. ui din data de 11 iulie 2012 a cărui anulare e solicitată de reclamanți a fost deja examinat de Înalta Curte de Casație și Justiție. instanța constatând faptul că acest text de lege nu este în contradictie cu prevederile legale în vigoare la acest moment.
La termenul din data de_ reclamanții au depus un script (f.160-166) prin care invocă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 alin. 6 din OUG nr. 10/2008, astfel că instanța a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării acestei excepții.
Prin Decizia nr. 427/_ dată de Curtea Consituțională în dosarul nr. 386D/2013, s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 alin. 6 din OUG nr. 10/2008, decizia fiind definitivă și general obligatorie.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Instanța reține în primul rând, cu privire la solicitarea de anulare totală a Hotărârii Comitetului Director al S. ui din data de 11 iulie 2012, că respectiva hotărâre cuprinde mai multe puncte cu privire la care s-a hotărât în ședința de Comitet Director, iar prin cererea de chemare în judecată reclamanții aduc critici doar cu privire la punctul 1 din hotărâre, astfel că instanța constată că se solicită anularea doar a punctului 1 din hotărâre.
Reclamanții sunt încadrați în funcția de bază ca și cadre universitare în cadrul Universității de Medicină și Farmacie "Iuliu Hațegan"; din C. -N. .
În luna iulie 2012 pârâtul, prin Hotărârea Comitetului Director al S. ui din data de 11 iulie 2012, având în vedere prevederile art. 3 alin. l din H.G. nr. 250/1992, s-a sesizat cu privire la acordarea zilelor de concediu de odihnă și la plata indemnizației de concediu aferentă. Comitetul Director și a hotărât în data de_ aplicarea întocmai a acestora începând cu data de 1 august 2012.
Având în vedere faptul că reclamanții îndeplinesc în cadrul pârâtului o altă funcție. pe lângă funcția de bază cu normă întreagă din cadrul UMF "Iuliu Hațegan"; C. -N., pârâtul a întocmit acte adiționale la contractele individuale de muncă și la contractele de administrare, acte adiționale semnate de către unii din reclamanți.
Potrivit prevederilor art. 3, alin. 1 din H.G. nr. 250/1992, aplicabil direct în cauză, se prevede că ,,Salariații care îndeplinesc prin cumul, pe lângă funcția de bază, cu o normă întreagă, o altă funcție, au dreptul la concediul de odihnă plătit numai de la unitatea în care au funcția de bază. Unitatea în care salariații cumulează le va acorda, la cerere, un concediu fără plată pentru zilele de concediu de odihnă primite de la cealaltă unitate".
Prin art 23 alin. 6 al OUG nr. 10 din 30 ianuarie 2008 - privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, se precizează că « Celelalte prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, cu modificările ulterioare, rămân în vigoare ».
Se mai reține că problema este comună tuturor unităților și salariaților în situația reclamanților, pârâtul depunând la dosar practică judiciară de la Brașov, Alba Iulia, Sibiu.
Pârâtul, în ianuarie 2013 a solicitat Inspectoratului Teritorial de Muncă al județului Clui (f.194) și Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Direcția Juridică, Legislația Muncii și Contencios să comunice punctul de vedere în ceea ce privește aplicarea art. 3. alin. 1 din HG nr. 250/1992(f.192,193).
Ambele instituții au comunicat că prevederile art. 3. alin. 1 din HG nr. 250/1992 se aplică salariaților care sunt încadrați în două unități bugetare prin cumul de functii, realizând pe lângă funcția de bază cu normă întreagă (de 8 ore pe zi) încă o funcție, așa cum reiese din adresa nr. 25130/_ a ITM C. și din adresa nr. 748 CCRP/101 DILMC/_ a Ministerului Muncii. Familiei. Protecției
Instanța mai reține și că prin Decizia nr. 1044/2010 I. s-a respins ca nefondat recursul declarat impotriva sentinței nr. 177 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava. Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, menținând hotărarea Curții de Apel Suceava prin care s-a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 250/1992, în care s-a arătat că HG nr. 250/1992 este conformă atât cu Codul munci din 2003 cât și cu art. 41 alin. 2 din Constituția României.
Nu poate fi reținută apărarea reclamantului că nefiind interzis cumulul de funcții și plătind toate obligațiile fiscale aferente ambelor contracte trebuie să primeaască concediul plătit de la cei doi angajatori, deoarece legislația muncii garantează concediul de odihnă ca perioadă de refacere și de repaus a capacității fizice de muncă a salariatului și nu cumulul de concedii de odihnă, astfel că acesta are dreptul și la o singură indemnizație de concediu.
Având în vedere și Decizia nr. 427/_ dată de Curtea Consituțională în dosarul nr. 386D/2013 și aspectele reținute instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții P. D., V. C., B. A., S. I.
, O. I., U. R., B. I. M., C. V., I. L., V. D., C. D., G. A.
, K. C., P. S., R. R. și B. A.
toți cu domiciliul procesual ales în C. -N.
, Bd. 21 D. 1989 nr. 93, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul S. C. DE R. C.
N.
cu sediul în C. N., str. V. nr. 46-50, jud. C. . Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din _
Președinte, E. B. | Asistent judiciar, C. -E. P. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier, O. -R. L. |
