Decizia civilă nr. 3290/2013. Cotestație decizie concediere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3290/R/2013
Ședința publică din 27 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. | N. | DE T. | ||
F. | DE C. C. C. SA B. - REGI. ALA DE T. | F. | DE C. | C. |
împotriva sentinței civile nr. 4766 din 18 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată F. S. T.
F. D. R., în numele și pentru MARC TUDOR și pe pârâta intimată S.
N. DE T. F. DE C. C. C. SA B., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat Marc Tudor, asistat de avocat Bichescu G., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 25 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată F. S. T. F. din R. (F.S.T.F.R.), în numele și pentru domnul Marc Tudor a depus la dosar întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului intimat Marc Tudor depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentantul reclamantului intimat arată că își însușește poziția exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar. Solicită în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. respingerea recursului ca fiind nefondat și consideră că sentința civilă pronunțată de instanța de fond este legală, temeinic motivată, sens în care cere menținere întrutotul a acesteia. În esență, arată că instanța de fond a ajuns la concluzia certă și neechivocă că măsura disciplinară luată împotriva
reclamantului Marc Tudor de către angajator este o măsură abuzivă.
Menționează că pârâta recurentă și-a motivat recursul pe desfacerea disciplinară a contractului de muncă, cumulând două pedepse pe care angajatorul le-a constatat și, neglijând, în totalitate faptul că din motive fiziologice mecanicul de locomotivă a coborât și a staționat lângă locomotivă. Arată că locomotivele nu sunt dotate cu grup sanitar.
De asemenea, angajatorul a omis să precizeze că staționarea locomotivei a fost determinată de prezența poliției TF, intimatul reclamant rămânând la dispoziția acesteia, până la lămurirea aspectelor legate de persoana care a fost surprinsă cu un furtun în rezervorul locomotivei deservită de către intimat.
Menționează că societatea recurentă și-a manifestat acordul în vederea reintegrării reclamantului intimat pe postul deținut anterior, astfel că în prezent acesta lucrează în cadrul societății deservind aceeași locomotivă.
În baza art. 274 C.pr.civ., solicită obligarea pârâtelor recurente în solidar la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul recurs, conform chitanței anexată împuternicirii avocațiale.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea înregistrată la data de_ pe rolul Tribunalului C., reclamanta F. S. T. F. din R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S. N. de T. F. de C.
C. C. SA și S. de T. F. de C. C., anularea deciziei nr. 402/C/208/_, de încetare a contractului individual de muncă al salariatului Marc Tudor, repunerea acestuia în situația anterioară emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, prin reintegrarea în funcția avută de mecanic de locomotivă - automotor, precum și obligarea angajatorului la plata despăgubirilor echivalente cu drepturile salariale cuvenite
începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective, sume de bani actualizate cu rata inflației.
Prin sentința civilă nr. 4766/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta F. S. T. F. din R., în numele și pentru Marc Tudor, în contradictoriu cu pârâta S. N. de T. F. de C.
C. C. SA și S. de T. F. de C. C. și, în consecință, a fost anulată în parte decizia nr. 402/C/_ de încetare a contractului individual de muncă al numitului Marc Tudor în ceea ce privește sancțiunea disciplinară aplicate acestuia constând în desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
A fost modificată sancțiunea disciplinară aplicată numitului Marc Tudor prin decizia nr. 402/C/_, din desfacerea contractului individual de muncă în sancțiunea reducerii cu 10% a salariului de bază pe o durată de trei luni și, în consecință, s-a dispus reintegrarea numitului Marc Tudor în funcția și postul deținute anterior concedierii disciplinare și au fost obligate pârâtele la plata către acesta a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, din care se vor reține sumele aferente sancțiunii disciplinare a reducerii salariului aplicate. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Hotărârea se fundamentează pe următoarele considerente:
În fapt, între membrul de sindicat Marc Tudor și pârâta S. N. de
T. F. de C. C. C. SA - S. de T. F. de C. C. s-au derulat raporturi de muncă, acesta ocupând funcția de mecanic de locomotivă - automotor I.
Prin decizia nr. 42/C/208/_ (f. 8), angajatorul i-a aplicat angajatului său măsura sancționării disciplinare a desfacerii, începând cu data de_, a
contractului individual de muncă, în temeiul art. 61 lit. a coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
În această decizie s-a reținut că, în data de 06/_, după remorcarea trenului nr. 531 cu locomotiva DHE-446, aparținând depoului C., deservită de Marc Tudor, în timpul rebrusării (întoarcerii), la circulația locomotivei pe linia 1B a Stației Oradea, acesta a oprit locomotiva la ora 01,14 și a staționat până la ora 03,14, a părăsit locomotiva fără a anunța prin stația RER la IDM, iar la revenirea pe locomotivă a fost contactat de organele de poliție care reținuseră o persoană care se afla lângă locomotivă cu un furtun de circa 5 m, introdus cu un capăt în rezervorul principal al locomotivei, iar lângă locomotivă se afla o canistră de 25 de litri.
S-a imputat numitului Marc Tudor că, pe timpul desfășurării programului de lucru, nu a respectat sarcinile de serviciu ce îi reveneau din cadrul programelor de măsuri privind prevenirea sustragerilor, descompletărilor și distrugerilor de bunuri aparținând unităților de cale ferată, încălcând prevederile Ordinului MLPTL nr. 53/2001, art. 3 și art. 4, și că a părăsit locomotiva fără respectarea prevederilor instrucționale, încălcând dispozițiile Instrucțiunilor nr. 201/2007, art. 12 (1) lit. e.
În drept, potrivit art. 78 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Conform art. 61 lit. a Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Potrivit art. 62 alin. 2 din același act normativ, în cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a, angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art. 247-252, respectiv cu respectarea procedurii prevăzute de lege pentru răspunderea disciplinară.
Instanțe a reținut că, în virtutea raportului de subordonare, angajatul este obligat să respecte atât obligațiile prevăzute expres prin actele normative, regulamente de ordine interioară, contractul colectiv de muncă și cel individual, fișa postului, dar și dispozițiile date de angajator prin decizii, ordine scrise sau verbale în exercitarea atribuțiilor de coordonare, îndrumare și control.
Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare angajaților săi (art. 247 din Codul muncii), acesta fiind în măsură să cuantifice exact sancțiunea, ținând cont și de sancțiunile disciplinare avute de angajat anterior.
Pentru a exista răspundere disciplinară trebuie îndeplinite mai multe condiții printre care și calitatea de salariat și acțiunea sau inacțiunea săvârșită cu vinovăție de către salariat de încălcare a regulilor de disciplină a muncii ori a celor stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.
Referitor la decizia de sancționare disciplinară contestată, instanța a constatat că intimata a respectat prevederile art. 251 din Codul muncii, respectiv a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, nefiind întemeiate susținerile reclamantului asupra acestui aspect.
Astfel, Codul muncii prevede la art. 251 că, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, iar în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi
convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Potrivit art. 251 alin. 4 din același act normativ, în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Or, în cauza de față, se constată că numitul Marc Tudor a fost convocat la cercetarea prealabilă disciplinară, astfel cum reiese din înscrisul depus la dosar la fila 52, acesta prezentându-se, fiind întrebat dacă dorește să fie asistat de un lider al sindicatului, dar refuzând și având posibilitatea de a-și prezenta apărările pe care le-a considerat necesare (f. 48-51).
Mai mult, potrivit art. 12 alin. 1 lit. e din Instrucțiunile nr. 201 pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar, aprobate prin Ordinul MTCT nr. 2229/_, celui sancționat, în calitatea sa de persoană ce deservea locomotiva, să părăsească locomotiva în timpul serviciului, fără respectarea reglementărilor în vigoare.
Reclamantul Marc Tudor a recunoscut săvârșirea acestei abateri disciplinare, arătând însă că necesități fiziologice stringente l-au determinat să procedeze la părăsirea vehiculului. Instanța reține că, deși susținerile acestuia pot fi întemeiate, având în vedere și precizările consilierului juridic al pârâtei de la acest termen de judecată în sensul că locomotivele nu sunt dotate cu un closet, cu toate acestea, înaintea părăsirii vehiculului reclamantul ar fi putut foarte ușor să anunțe prin stație faptul că va părăsi temporar locomotiva, conduită pe care însă nu a manifestat-o, astfel că acesta se face vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește însă temeinicia celor menționate în cuprinsul decizie de sancționare, instanța a reținut că, astfel cum reiese din chiar cercetarea prealabilă efectuată de pârâtă, abaterea disciplinară reținută în sarcina angajatului său nu a fost săvârșită de către acesta exact în modalitatea în care a fost descrisă. Astfel, în decizia de sancționare se reține că angajatul a staționat cu locomotiva pe linia 1B de la ora 01,14 până la ora 03,14, conform citirii IVMS cu nr. 1217/_ a Depoului C. .
Or, astfel cum reiese din declarația angajatului Depoului Satu Mare (f. 56), al cărui concurs a fost solicitat de către organele de poliție, acesta a fost contactat la ora 02,13 și i s-a adus la cunoștință fapta constatată. Ori, din această declarație, se constată că staționarea prelungită nu se datorează în totalitate angajatului, ci și cercetărilor necesar a fi efectuate de către organele de poliție la descoperirea terțului care sustrăgea combustibil, întrucât deja la ora la care fost contactată această persoană de către organele de poliție și fapta disciplinară obiect al cauzei de față se consumase, astfel cum se descrie în decizia de sancționare care arată că la revenirea pe locomotivă angajatul a fost contactat de către organele de poliție.
Astfel cum s-a reținut în practica judiciară în mod constant, instanța de judecată are posibilitatea de a reindividualiza sancțiunea aplicată salariatului și de a o înlocui cu alta mai ușoară, în raport de criteriile enunțate în art. 250 din Codul Muncii, respectiv gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Totodată, practica și literatura juridică sunt consecvente în a aprecia că aplicarea sancțiunilor disciplinare se face gradat și circumstanțial, ținând cont de
gravitatea faptei, de persoana angajatului, împrejurările în care fapta a fost comisă, de existența unor bateri disciplinare anterioare. Acest lucru rezultă și din ordinea enumerării sancțiunilor disciplinare de către Codul muncii, știut fiind faptul că desfacerea disciplinară a contractului de muncă este cea mai severă formă de sancționare a salariatului și se justifică doar în raport de abateri foarte grave.
În cauză, se impune modificarea sancțiunii aplicate reclamantului, având în vedere că, astfel cum atestă adresa nr. 1225/2012 a Depoului de locomotive C.
, salariatul Marc Tudor nu a mai fost sancționat disciplinar anterior în ultimul an.
Mai mult, se constată, din deciziile de sancționare depuse la dosar de către pârâtă la filele 61-62, că sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă a fost aplicată de aceasta unor angajați care au sustras combustibil din rezervorul locomotivelor pe care își desfășurau activitatea.
Ori, în cauza de față, astfel cum reiese din probatoriul administrat în cauză și chiar din concluziile cercetării disciplinare efectuate de pârâtă, numitul Marc Tudor se face vinovat doar de părăsirea temporară a locomotivei, fără a anunța prin stația RER la IDM, iar nu și de sustragerea de combustibil.
Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că, pentru respectarea proporționalității sancțiunii aplicate cu gravitatea abaterii comise, se impune modificarea sancțiunii disciplinare aplicată numitului Marc Tudor prin decizia nr. 402/C/_ din desfacerea contractului individual de muncă în sancțiunea imediat următoare ca severitate, respectiv aceea a reducerii cu 10% a salariului de bază pe o durată de trei luni.
Pentru aceste motive, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta F. S. T. F. din R., în numele și pentru Marc Tudor, în contradictoriu cu pârâta S. N. de T.
F. de C. C. C. SA și S. de T. F. de C. C. și a anulat în parte decizia nr. 402/C/_ de încetare a contractului individual de muncă al acestui angajat în ceea ce privește sancțiunea disciplinară aplicate acestuia constând în desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, astfel că a fost modificată sancțiunea disciplinară aplicată din desfacerea contractului individual de muncă în sancțiunea reducerii cu 10% a salariului de bază pe o durată de trei luni și s-a dispus reintegrarea acestuia în funcția și postul deținute anterior concedierii disciplinare, cu obligarea pârâtele la plata către acesta a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, din care se vor reține sumele aferente sancțiunii disciplinare a reducerii salariului aplicate.
În aplicarea art. 274 C.pr.civ., s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. N. de T.
F. de C. S.A. B. - Regionala de T. F. de C. C. ,
solicitând admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentinței civile, cu consecința respingerii contestației formulate si menținerea deciziei emise.
Se susține că prima instanță a soluționat cauza fără a avea în vedere documentația de la dosar, care justifica, pe deplin, temeinicia masurilor luate si a sancțiuni aplicate pentru abaterile săvârșite de către acesta .
Se arată că, fiind de serviciu la data de 06/_, intimatul a încălcat prevederile Ordinului MLPTL, Ordinului nr. 53/2001, art.3 și art.4, ale Instrucției nr.201/2007 art.12 (1) lit. e.
În acest sens, se menționează că din dosarul de cercetare nr._ a Serviciului SC si Control întocmit in cauza reiese faptul ca intimatul, având funcția de mecanic locomotiva si fiind de serviciu la data mai sus menționata, a
fost surprins de către organele de politie TF Oradea in timpul rebrusarii, la circulația locomotivei pe linia 1B a Stației Oradea, ca a oprit locomotiva de la ora
1.14 si a staționat pana la ora 3.14, in acest timp părăsind locomotiva fără a anunța aceasta prin stația RER la IDM, iar la întoarcere a fost surprins numitul Solomie G. cu un furtun si o canistra, in care erau aproximativ 25 litri de motorina, cea din rumă aflându-se lângă locomotiva.
In cadrul cercetării disciplinare prealabile aplicării sancțiunii, intimatul a menționat că a părăsit locomotiva fără a anunța prin stația RER la IDM. Se susține ca intimatul a adus în apărarea sa scuze nepertinente, respectiv că a părăsit locomotiva în vederea satisfacerii unor necesități fiziologice, iar la întoarcere a fost contactat de către organele Politiei TF care au reținut o persoana ce se afla lingă locomotiva cu un furtun si o canistra de cca. 25 litri motorina.
Se subliniază că abaterea intimatului nu consta în faptul ca acesta a părăsit locomotiva, ci în faptul ca părăsirea acesteia, fără a anunța IDM, ar fi putut cauza evenimente/accidente feroviare, contravenind dispozițiilor legale mai sus menționate.
Se mai arată că gravitatea faptelor săvârșite de către intimat, consta in faptul ca pentru fiecare încălcare a prevederilor mai sus menționate se impunea aplicarea unor sancțiuni disciplinare distincte, fapt pentru care s-a decis aplicarea unei sancțiuni care sa reprezinte un "cumul" a doua sancțiuni disciplinare distincte.
De asemenea, se menționează că instanța de judecata s-a substituit prerogativelor angajatorului și a dispus aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, fără a avea în vedere specificul activității la calea ferata si fără a putea configura
/cuantifica gravitatea faptelor săvârșite de contestator in raport cu siguranța circulației pe calea ferata.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosar, intimata reclamantă F. S.
F. din R. (F.S.T.F.R.)
a solicitat instanței să constate că sentința recurată este temeinică și legală și, în consecință, să dispună respingerea recursului.
Se susține că intimatul Marc Teodor se face vinovat doar de părăsirea temporară a locomotivei, fără a anunța prin stația RER la IPM. iar nu si de sustragerea de combustibil.
De asemenea, se citează pasaje din considerentele sentinței, învederându- se că aplicarea unei sancțiuni mai blânde de către prima instanță este una justificată, în contextul în care intimatul nu a fost mai fost sancționat disciplinar în ultimul an.
Referitor la proporționalitatea dintre fapta săvârșită și sancțiunea aplicată intimatului, se subliniază că în mod corect prima instanță a procedat la modificarea sancțiunii, aplicând una mai puțin severă, în contextul în care circumstanțele cauzei impuneau o asemenea soluție.
În acest sens, se precizează că, părăsirea locomotivei ( faptă recunoscută de către intimat), a fost determinată de necesitatea satisfacerii urgente a unor nevoi fiziologice, ca urmare a faptului că locomotiva nu era prevăzută cu closet. Mai mult, se susține că prin omisiunea intimatului de a-și satisface nevoile fiziologice s-ar fi putut crea un pericol pentru circulația feroviară.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este fondat.
Prin decizia nr. 11/_ pronunțată de către ÎCCJ în dosarul nr. 8/2013, în soluționarea unui recurs în interesul legii privitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. 5 raportat la art. 250 din Codul muncii s-a stabilit că
"Instanța competentă să soluționeze contestația salariatului împotriva sancțiunii
disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greșit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancțiune disciplinară.";
Reținând caracterul obligatoriu al acestei decizii, Curtea de Apel va înlătura susținerile recurentei referitoare la imposibilitatea primei instanțe de a se substitui angajatorului și de a modifica sancțiunea aplicată intimatului.
Cu toate acestea, apreciază că în cauză în mod greșit instanța fondului a procedat la modificarea sancțiunii aplicate intimatului, în contextul în care circumstanțele nu justificau o reindividualizare a acesteia.
Astfel, reține că prin decizia nr. 402/C/208/_ (f. 8 fond) intimatul a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă, reținându-se că la data de 06/_, după remorcarea trenului nr. 531 cu locomotiva DHE-446, aparținând depoului C., deservită de intimat, s-a efectuat manevrarea garniturii în Grupa Tehnică a Reviziei de Vagoane Oradea, în vederea salubrizării și verificării la canal.
După introducerea garniturii la linia 5 Tehnică pentru revizie la canal, locomotiva a fost dezlegată în vederea rebrusarii și remizării ulterioare împreună cu garnitura, pentru formarea trenului nr. 532, la linia 4 Tehnică a Reviziei de Vagoane Oradea. În timpul rebrusarii, la circulația locomotivei pe linia 1 B a Stației Oradea, intimatul a oprit locomotiva la ora 01:14 pe linia 1 B și a staționat până la ora 03:14, conform citirii IVMS cu nr. 1217/_ a Depoului C. .
Intimatul a părăsit locomotiva fără a anunța prin stația RER la IDM, iar la revenirea la locomotivă a fost contactat de către organele ale Poliției TF care au reținut o persoană având numele Solomie G., care se afla lângă locomotivă cu un furtun de aproximativ 5 m, al cărui capăt era introdus în rezervorul principal al locomotivei, iar lângă locomotivă se afla o canistră de aproximativ 25 litri.
Sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă s-a aplicat ca urmare a faptului că intimatul nu a respectat sarcinile de serviciu ce îi reveneau în cadrul programelor de măsuri privind prevenirea sustragerilor, descompletărilor și distrugerilor de bunuri aparținând unităților de cale ferată, încălcând prevederile Ordinului MLPTL nr. 53/2001, art. 3 și art. 4, respectiv a părăsit locomotiva fără respectarea prevederilor instrucționale, încălcând, astfel, prevederile Instrucțiunilor 201/2001, art. 12 al. 1 lit. e.
Intimatul a recunoscut că a părăsit locomotiva, argumentând că a acționat în acest sens ca urmare a necesității satisfacerii unor nevoi fiziologice urgente, în condițiile în care locomotiva pe care o conducea nu avea în dotare un grup sanitar. Curtea apreciază ca nepertinente susținerile intimatului raportat la durata mare a absenței, care nu se încadrează într-un termen rezonabil de satisfacere a unor nevoi fiziologice urgente.
Aspectul reținut de către prima instanță privitor la durata lipsei intimatului de la locomotivă, respectiv în intervalul orar 01:14 - 02:13, față de perioada evidențiată în decizia de sancționare 01:14 - 03:14, nu este de natură să confere o altă perspectivă asupra abaterii săvârșite, fiind de esența acesteia stabilirea
împrejurării părăsirii locomotivei de către intimat, aceasta fiind fapta imputată.
Indiferent că se acceptă o durată mai redusă a lipsei de la locomotivă, de aproximativ o oră, față de un interval de cca. 2 ore, aceasta nu influențează starea de fapt reținută în decizie, în contextul în care prevederile art. 12 al. 1 lit. e din Instrucțiunile nr. 201/2001 instituie interdicția personalului de locomotivă de a părăsi locomotiva în timpul serviciului, fără a face vreo distincție sub aspectul intervalului orar. Or, probațiunea administrată confirmă că intimatul a părăsit locomotiva fără a anunța în prealabil prin stație, făcându-se vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare reținute în sarcina lui.
În ceea ce privește reindividualizarea sancțiunii, prima instanță a reținut că intimatul nu a fost sancționat disciplinar anterior, respectiv, că fapta săvârșită de
către acesta nu prezenta o asemenea gravitate încât să justifice măsura cea mai severă, respectiv desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, aceasta în condițiile în care o asemenea măsură a fost dispusă anterior de către societatea recurentă în cazul unor salariați care au fost surprinși în timp ce sustrăgeau combustibil din rezervorul locomotivelor pe care își desfășurau activitate, ceea ce nu era și cazul intimatului care doar a părăsit locomotiva pe care o deservea, fără a anunța prin stație.
Curtea reține că într-adevăr intimatul nu fost sancționat disciplinar anterior, însă apreciază că nu se poate nega gravitatea deosebită a faptei săvârșite de către acesta, întrucât prin părăsirea locomotivei fără a anunța în prealabil prin stație a făcut posibilă sustragerea de motorină de către numitul Solomie G., cel din urmă fiind surprins lângă locomotiva pe care o deservea intimatul, cu un furtun introdus în rezervorul locomotivei, aspect care nu a fost contestat.
Or, interdicția impusă intimatului prin Instrucțiunile nr. 201/2001 a fost instituită tocmai pentru a preîntâmpina astfel de sustrageri care ulterior ar fi putut afecta siguranța circulației pe calea ferată.
Nu prezintă relevanță existența efectivă a unui prejudiciu, acesta fiind prezumat, angajatorul nefiind ținut să facă vreo dovadă în acest sens față de dovedirea celorlalte elemente constitutive ale abaterii disciplinare.
Împrejurarea că societatea recurentă a procedat la reintegrarea intimatului nu poate fi interpretată drept o manifestare de voință a acesteia în sensul admiterii acțiunii, aceasta fiind justificată exclusiv prin prisma caracterului executoriu al hotărârii primei instanțe.
În contextul expus, apreciază Curtea că societatea recurentă era îndreptățită să sancționeze cu desfacerea contractului individual de muncă, această măsură fiind dispusă cu respectarea criteriilor stabilite de art. 250 al. 1 din Codul Muncii, reindividualizarea de către prima instanță a sancțiunii aplicate intimatului nefiind justificată în contextul circumstanțelor cauzei.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 al. 1,3 Cod de procedură civilă Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge în întregime acțiunea reclamantului.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta S.
N.
DE T.
F.
DE C.
C. C.
SA B. - REGI. ALA DE T.
F.
DE C.
C.
împotriva
sentinței civile nr. 4766 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. _
, pe care o modifică în parte în sensul că respinge în întregime acțiunea
reclamantului Marc Tudor împotriva pârâtelor S.
N.
DE T.
F.
DE C. C. C. SA B. - REGI. ALA DE T.
F.
DE C. C. .
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din _
.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
L. D.
S.
D.
D. G.
În C.O. semnează
VICEPREȘEDINTELE INSTANȚEI
A. I.
GREFIER
C. M.
Red.DG/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.M.I.
