Sentința civilă nr. 2342/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2342/F/2013
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător GREFIER: C. S.
Cu participarea asistenților judiciari:
Z. L. - P. S.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta A. A. T., prin Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -N., împotriva pârâților I. Ș. J. B. -N. și M. E. Naționale (fost M. E., C., T. și S.
), având ca obiect drepturi bănești - Legea 221/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Văzând lipsa părților, faptul că prin acțiunea introductivă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt cereri prealabile, tribunalul unește cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune și rămâne cu cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, constată:
Prin acțiunea civilă, scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, înregistrată la instanță la data de 17 decembrie 2012 la nr. de mai sus, reclamanta Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ în numele și pentru membrul de sindicat A. A. T. a chemat în judecată pe pârâții I. Ș. J. B. -N. și M. E., C., T. și S. solicitând obligarea pârâtului de rând 1 să calculeze și să plătească membrului de sindicat drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiile Legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat potrivit Legii nr.221/2008 cu începere de la data de 14 septembrie 2009 și până la data de 21 mai 2010, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; obligarea pârâtului M. E., C., T. și S. la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus menționate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a fost angajata unității școlare și că deși prin Legea nr.221/2008, de aprobare a O.G.nr.15/2008, s-au reglementat creșteri salariale pentru personalul din învățământ, începând cu 14 septembrie 2009 de când este angajata pârâtului, acesta nu a procedat la calculul și plata drepturilor salariale, potrivit prevederilor prezentei legi.
La data de 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat O.G. nr. 15/2008. Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare - 1,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la valoarea de 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Deși, ulterior, Guvernul României a încercat în repetate rânduri modificarea O.G. nr. 15/2008, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității
modificărilor aduse, dispozițiile O.G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări de Legea nr. 221/2008 trebuiau aplicate până la data de_ .
Astfel, salariul de bază al personalului didactic, în perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009 trebuia calculat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 - prin utilizarea valorii coeficientului 1,000 de 400,00 lei, la care se adăugau celelalte sporuri și indemnizații prevăzute de lege. În realitate, însă, unitatea de învățământ a calculat și achitat drepturile salariale în mod greșit, fără să aplice dispozițiile Legii nr. 221/2008, pe toată perioada în care această lege a fost aplicabilă, respectiv până la data de 31 decembrie 2009 astfel că salariul efectiv calculat și plătit în luna decembrie a fost mai mic decât cel la care reclamanții aveau dreptul.
Începând cu data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 5 din această lege în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea, potrivit anexelor la lege.
Aceleași dispoziții au fost prevăzute și în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, care în art. 5 alin. 1 prevede că "începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brută avută la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reduce de acheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009. Punând în practică dispozițiile Legii nr. 330/2009 și ale OG nr. 1/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2010, pârâtul, pornind de la salariul efectiv achitat în luna decembrie 2009 și fără aplicarea Legii nr. 221/2008, a calculat greșit drepturile salariale.
Cum pârâtul de rând 2 este entitatea din bugetul căruia se asigură finanțarea unității pârâte se solicită obligarea acestuia la alocarea fondurilor necesare plății sumelor datorate membrului de sindicat.
În drept, au fost invocate disp. art.112 Cod procedură civilă, art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, art.67, 79 și 80 din Legea nr. 168/1999, art.28 din legea nr.62/2011, dispozițiile OG nr.15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008.
Pârâtul M. E. Naționale, anterior M. E., C., T. și S. a depus la dosar întâmpinare
(f.31) prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, iar pe fond se solicită respingerea acțiunii ca netemeinică.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului s-a invocat susținându-se că nu există raporturi de muncă între acest pârât și membrul de sindicat, acesta nefiind angajatul ministerului, iar sub aspectul finanțării s-a reliefat faptul că acesta nu are calitate de ordonator de credite privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar. Pe fondul cauzei, s-a subliniat faptul că drepturile salariale cuvenite au fost corect și legal calculate și plătite potrivit prevederilor legale în vigoare la data plății drepturilor salariale.
Pârâtul angajator, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare
.
La termenul de judecată din 18 iunie 2013, tribunalul, văzând data introducerii acțiunii, raportat la pretențiile deduse judecății, a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada_ -_, excepție față de care părțile nu și-au exprimat punctul de vedere, cu toate că au fost citate cu această mențiune.
Examinând în prealabil excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E. Naționale
invocată, tribunalul apreciază că este nefondată și va fi respinsă ca atare pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Acest pârât a fost chemat în judecată pentru asigurarea finanțării privind fondurile bănești necesare drepturilor salariale solicitate prin acțiune de reclamantă de la pârâtul angajator I. Ș.
J. B. N.,
în perioada indicată în acțiune_ -21 mai 2010.
Tribunalul constată că potrivit art.167 alin.18 din legea nr.84/1995 finanțarea cheltuielilor, privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. ui E. și C. .
De asemenea și potrivit art.11 alin.2 din legea nr.1/2011, intrată în vigoare în februarie 2011, finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, cluburile sportive școlare, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. ui
E., C., T. și S. .
Având în vedere aceste dispoziții legale imperative ce prevăd că finanțarea cheltuielilor pârâtului inspectorat școlar județean, inclusiv cele de personal, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. ui E., C., T. și S., tribunalul constată că acest pârât are legitimitate procesuală pasivă, motiv pentru va respinge excepția invocată de acesta.
Apoi, examinând excepția prescripției invocate tribunalul constată că aceasta este întemeiată având în vedere următoarele:
Reclamanta a investit instanța cu o acțiune privind obligarea pârâtului angajator să-i calculeze și să-i plătească drepturile salariale restante, rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat potrivit Legii nr. 221/2008 cu începere de la data de_ și până la data de_, sume actualizate cu indicele de inflație.
Se constată că acțiunea formulată a fost depusă și înregistrată în data de 17 decembrie 2012 iar potrivit art.268 alin.1 lit.c Codul muncii republicat, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Având în vedere aceste prevederi legale, tribunalul, ținând cont de data formulării acțiunii - 17 decembrie 2012, constată că pentru intervalul 14 septembrie 2009 - 30 noiembrie 2009 dreptul său la acțiune este prescris.
Fiind vorba de o prescripție începută și neîmplinită la data intrării în vigoare a legii noi - 1 octombrie 2011 - aceasta este supusă în întregime dispozițiilor legale sub care a început să curgă, respectiv a Decretului nr. 167/1958, conform art. 6 alin. 4 din Noul Cod Civil, astfel că, în situația dată, prescripția poate fi invocată și din oficiu de către instanță și cum în cauză nu s-a dovedit că au intervenit cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului acesteia dreptul la acțiune este prescris pentru perioada mai sus arătată.
Prin urmare, va fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată și-n consecință va respinge ca prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamantă în numele și pentru membrul de sindicat împotriva pârâților pentru perioada 14 septembrie 2009 - 30 noiembrie 2009, urmând ca drepturile salariale solicitate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008 să fie analizate pe fond numai începând cu data de 1 decembrie 2009 având în vedere și faptul că plata drepturilor salariale are loc cel târziu în data de 14 a lunii, pentru luna precedentă, potrivit anexei la Ordinul MF nr.86/2005.
Analizând actele și lucrările dosarului
, reclamanta face parte din rândul personalului din învățământul preuniversitar și, conform mențiunilor din carnetul de muncă f.8-25 și a adeverinței depuse la dosar f.6, a funcționat în cadrul pârâtului de rândul 1, salarizarea sa fiind reglementată de dispozițiile Legii nr. 128/1997, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2000, act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente:
valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de Guvern și
coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței. Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza Ordonanței Guvernului nr. 15/2008. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, act normativ conform căruia începând cu 1 octombrie 2008 salariile personalului didactic din învățământul universitar și preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare. Astfel, pentru personalul didactic din învățământul universitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut de la 244,061 lei la valoarea de 400 lei.
Prin acte normative succesive, de forță juridică inferioară legii, s-a încercat justificarea refuzului de a se pune în aplicare Legea 221/2008, însă ordonanțele de urgență adoptate de guvern au fost ulterior fie respinse, fie declarate neconstituționale după cum urmează:
Prin OUG nr. 136/2008, adoptată în ziua publicării legii menționate și publicată la 31 octombrie 2008, s-a prevăzut că în perioada octombrie-decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic se stabilește la 266,026 lei, respectiv 299,933 lei, cu mult sub nivelul prevăzut de lege.
Prevederile ordonanței de urgență au fost declarate ca fiind neconstituționale prin Decizia nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a Curții Constituționale, cu motivarea că "adoptarea de către Guvern a Ordonanței de urgenta nr. 136/2008 nu a fost motivata de necesitatea reglementarii intr-un domeniu in care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei masuri de politica legislativa in domeniul salarizării personalului din învățământ adoptata de Parlament. Așa fiind, în condițiile in care legiuitorul primar a stabilit deja prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, condițiile si criteriile de acordare a acestor creșteri salariale, Guvernul, prin intervenția sa ulterioara, intra in conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii".
Ulterior, OUG nr. 136/2008 a fost respinsă prin Legea nr. 57/2009.
În ciuda statuărilor Curții Constituționale, alte ordonanțe de urgență succesive au fost adoptate de către guvern, în scopul de a înlătura prevederile OUG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, respectiv OUG nr. 151/2008 și OUG nr. 1/2009, ambele declarate ca fiind neconstituționale.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că prevederile OUG nr. 31/2009 și 41/2009, care reiau și modifică dispozițiile actelor normative anterioare, declarate ca fiind neconstituționale, nu au mai fost analizate pe fond de către Curtea Constituțională, excepțiile devenind inadmisibile prin prisma faptului că la data controlului de constituționalitate ele au fost abrogate.
Nu poate fi acceptată teza potrivit căreia prevederile art.2 din OUG nr. 31/2009 și art. 2 din OUG 41/2009 și-ar fi produs efectele de vreme ce ele vizează doar modificarea perioadelor la care se referă articolul nr.1¹ lit. a și b din OUG nr. 15/2008, introdus prin OUG nr. 151/2008, text de lege care a fost declarat în întregime ca fiind contrar dispozițiilor Constituției prin Deciziile Curții Constituționale nr. 842/_ și 989/2009, și care a fost suspendat și mai apoi abrogat în virtutea prevederilor art. 31 alin.3 din Legea 47/1992.
Pe de altă parte, prin creșterea salarială prevăzută de OUG nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, membrul de sindicat a dobândit cel puțin o speranță legitimă că va beneficia de drepturile bănești solicitate, iar urmare a caracterului neconstituțional al actelor care au blocat aplicarea prevederilor legii, cel puțin pentru perioada 1 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009, dreptul reclamantei a devenit unul câștigat, și nu poate fi înlăturat fără încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la CEDO.
În practica Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant faptul că speranța legitimă echivalează cu un bun, respectiv valoare patrimonială în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel că intră sub incidența drepturilor ocrotite de această prevedere.
Așa cum s-a subliniat printre altele și în cauza Weissman și alții împotriva României în legătură cu noțiunea de "speranță legitima", interesul patrimonial poate fi considerat o "valoare patrimoniala" atunci când are o bază suficienta in dreptul intern.
Or, nu s-ar putea afirma că prevederile unei legi adoptate de Parlament și publicată în Monitorul Oficial al României nu ar fi o bază suficientă pentru a conferi reclamantei speranța legitimă că dreptul lor de creanță constând în creșterea salarială menționată va fi respectat de statul a cărui reprezentant l-a acordat.
În sensul celor anterior reținute de tribunal s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a fost chemată să realizeze interpretarea unitară cu privire la aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ referitor la pretențiile formulate de această categorie de personal, având ca obiect plata diferențelor dintre drepturile salariale încasate și
cele cuvenite în baza acestui act normativ, începând cu data de 1 octombrie 2008, divergența de practică fiind creată de efectele deciziei Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei dispoziții legale sau a unui act normativ în întregul lui cu privire la actul normativ abrogat, ca urmare a faptului că în practica judiciară s-au pronunțat soluții diferite.
Prin deciz ia nr. 3/2011 pronunțată de În alta Curte de Casație și Justiție în interesul legii
, s- a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Conform acestui act normativ, începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008.
Ca atare, prin decizia în interesul legii s-a reținut că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.
La data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Prin art. 30 alin. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 s-a instituit principiul păstrării în plată a drepturilor avute la data de 31 decembrie 2009. În acest sens, prin alin. 5 lit. a din art. 30 din actul normativ menționat s-a stabilit că noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 330/2009.
Prin decizia în inter esul l egii n r. 11/2012 pronunța tă de Înalta Curte d e Cas ație și J ustiție s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art.
30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În acest context s-a reținut că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Conform art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, deciziile în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanță, care trebuie să respecte interpretarea dată de instanța supremă problemelor de drept asupra cărora este chemată să decidă.
De la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuia să pornească unitatea la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, ceea ce nu s-a realizat.
Rezultă astfel că în privința membrului de sindicat s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008. Urmare a încadrării eronate salariul de care a beneficiat membrul de sindicat începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008.
Stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii nr.
3/2011, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, reprezintă o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
Prin urmare, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 decembrie 2009 - 21 mai 2010, în care membrul de sindicat a fost angajatul unității chemate în judecată, acesta trebuia să beneficieze din partea angajatorului de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 și a Legii nr. 330/2009 .
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
În baza considerentelor reținute, a textelor legale și a deciziilor în interesul legii invocate, tribunalul va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. E. Naționale; va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pe perioada 14 septembrie 2009 - 30 noiembrie 2009, așa cum s-a reținut mai sus, va admite acțiunea civilă formulată și în consecință va obliga I. Ș. J. B. -N. să calculeze drepturile salariale restante cuvenite membrului de sindicat, rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 și a Legii nr.330/2009 și să plătească diferențele dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 1 decembrie 2009 - 21 mai 2010, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Potrivit art.167 alin.18 din legea nr.84/1995 finanțarea cheltuielilor, privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. ui E. și C. . De asemenea și potrivit art.11 alin.2 din legea nr.1/2011, intrată în vigoare în februarie 2011, finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, cluburile sportive școlare, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. ui E., C., T. și S.
.
Având în vedere aceste dispoziții legale imperative ce prevăd că finanțarea cheltuielilor pârâtului angajator, inclusiv cele de personal, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. ui
E., C., T. și S., tribunalul va obliga pârâtul M. E. Naționale să asigure finanțarea pârâtului angajator privind fondurile bănești necesare plății diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate efectiv.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. E. Naționale.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu pentru perioada 14 septembrie 2009 - 30 noiembrie 2009 și, în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantă in numele și pentru membrul de sindicat pentru această perioadă ca fiind prescrisă.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta UNIUNEA J. Ă A SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT B. -N., cu domiciliul procesual ales în B., str. Al. Odobescu, nr.3, județul B. -N., în numele și pentru membrul său de sindicat A. A. T. împotriva pârâților I. Ș. J. B. -N., cu sediul în B., str. 1 D., nr. 5, județul
-N. și M. E. Naționale, cu sediul în B., str. G-ral B., nr.28-30, sector 1.și, în consecință:
obligă pe pârâtul I. Ș. J. B. -N. să calculeze și să plătească membrului de sindicat drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 și a Legii nr.330/2009, pentru perioada 01 decembrie 2009 - 21 mai 2010, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
obligă pe pârâtul M. E. Naționale să aloce pârâtului I. Ș. J. B. -N.
fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2013. PREȘEDINTE GREFIER
I. C. C. S.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
Z. L. P. S.
Red. I.C.-Z.L./_
Dact Z.L./_ .
