Sentința civilă nr. 2365/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2365/F/2013
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător GREFIER: C. S.
Cu participarea asistenților judiciari:
Z. L. - P. S.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta B. E. împotriva pârâtului
I. Ș. J. B. -N.
, având ca obiect drepturi bănești - premiu anual. La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Văzând lipsa părților, faptul că prin acțiunea introductivă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu sunt cereri prealabile sau incidente procedurale, s-au analizat actele și lucrările dosarului, după care cauza a rămas în pronunțare.
Deliberând, constată;
T R I B U N A L U L,
Prin acțiunea civilă, scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar înregistrată la nr. de mai sus, reclamanta B. E. a chemat în judecată pe pârâtul I. Ș. J. B. -N. solicitând obligarea pârâtului la plata premiului anual aferent anului 2010,sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul plătit din fonduri publice, beneficiază de un premiu anual acordat pentru activitatea desfășurată în timpul anului 2010 egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz. Învederează că aceste dispoziții au fost abrogate de art. 39 pct. w) din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare din data de 1 ianuarie 2011 iar prin Legea nr. 285/2010, în vigoare tot de la 1 ianuarie 2011, s-a prevăzut la articolul 8, că premiul anual corespunzător anului 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011.
Se arată că dreptul de a beneficia de acest premiu anual este un drept câștigat atâta timp cât prevederile legale care îl reglementau erau în vigoare la data de 31 decembrie 2010, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității, acest premiu cuvenindu-se pentru activitatea profesională desfășurată pe parcursul întregului an 2010 - încheiat, chiar dacă sumele de bani se acordă în concret, potrivit legii, începând cu luna ianuarie a anului următor. Este vorba, așadar, de un raport juridic născut sub legea veche, care nu și-a epuizat toate efectele juridice, astfel că legea nouă nu poate abroga efectul juridic nerealizat, fără a încălca principiul neretroactivității. Legea nouă, deși are prioritate față de cea veche, nu poate reglementa asupra acelor efecte susceptibile a se produce sub imperiul legii vechi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în nenumărate rânduri, chiar și împotriva României, că și dreptul de creanță reprezintă un "bun", în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o "speranță legitimă" de a-l vedea concretizat. Or, lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat constituie o ingerință neconformă cu principiul protecției proprietății.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 25 din Legea nr.330/2009, art.1 din Codul civil, art.15 alin.2, art.20, art.41, art.44, art.124, art.125 din Constituția României, art.268 alin.1 lit.c din Codul
1
muncii, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr.2000/78/CE.
Pârâtul I. Ș. J. B. -N.
, legal citat, nu si-a delegat reprezentant în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului
, tribunalul reține faptul că reclamanta face parte din rândul personalului plătit din fonduri publice desfășurându-și activitatea în anul 2010 la pârâtul
I. Ș. J. B. -N. .
Prin articolul 25 alin.1 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, modificată și completată, s-a prevăzut că personalul salarizat potrivit acestui act normativ beneficiază, pentru activitatea desfășurată, de un premiu anual, egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, iar potrivit alin.4 al aceluiași articol, plata acestui premiu anual se realiza începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul.
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată în mod expres, prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010, lege care a intrat în vigoare de la data de 01 ianuarie 2011, cu excepția art. 34 și 35 care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial.
Pentru salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a fost adoptată Legea nr.285/2010, în vigoare începând din data de 01 ianuarie 2011, lege care, la art. 8 prevede că: "sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";.
Așadar, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, modificând prin această reglementare modalitatea de plată a premiului anual aferent anului 2010, aceasta fiind transformată într-o executare succesivă, iar sumele corespunzătoare dreptului s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit dispozițiilor art.1 din Legea 285/2010.
Conformitatea acestor dispoziții legale cu normele din Legea fundamentală și Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la principiul neretroactivității legii și protecția dreptului de proprietate privată a fost constatată de Curtea Constituțională, care prin decizii succesive, nr.1165/2011, nr.115/2012 și nr.395/2012 a statuat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate angajaților din sistemul bugetar prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, legiuitorul fiind în drept să le instituie, să prevadă condițiile și criteriile de acordare, să le modifice, suspende sau chiar să le anuleze, singura condiție de ordin constituțional fiind aceea ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică.
Referitor la principiul neretroactivității legii civile
, invocat de reclamantă, se reține că dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 nu se putea naște înainte de 1 ianuarie 2011, dată la care era în vigoare atât Legea nr.284/2010, care prin art.39 lit. w a abrogat Legea nr.330/2009, inclusiv art.25 care prevedea acordarea premiului anual cât și Legea nr. 285/2010, care, astfel cum s-a arătat mai sus, prevede că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011.
Prin urmare în luna ianuarie 2011 problema acordării premiului anual era reglementată prin Legea nr. 285/2010, lege în vigoare la acea dată, astfel că susținerile referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile, sunt neîntemeiate.
Neîntemeiată este și susținerea referitoare la faptul că neacordarea dreptului salarial solicitat prin acțiune, respectiv premiul anual aferent anului 2010, încalcă art.1 al Protocolului nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cu referire la beneficiul premiului anual pe anul 2010, Curtea Constituțională a constatat că acesta reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său și constituie un "bun"; în sensul Convenției, iar prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 a fost modificată doar modalitatea de acordare a acestor sume, anume, eșalonat și succesiv, prin creșterea în mod corespunzător a cuantumului salariului sau indemnizației de bază.
În acest context, tribunalul reține faptul că reclamanta a primit în anul 2011 majorări salariale conform art.1 alin.1 și 2 din Legea nr. 285/2010, astfel că prin această lege, legiuitorul a modificat doar modalitatea de executare, fără a fi afectat cuantumul și întinderea creanței.
2
Deși se constată că nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de eventualele sancțiuni disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenția legiuitorului să asigure un tratament egal tuturor persoanelor, prin eliminarea, începând cu anul 2011, a premiului anual.
Prin urmare art.1 din Protocolul 1 din CEDO, invocat, nu poate fi apreciat ca incident în cauză, pentru că reclamantei nu i s-a adus o atingere dreptului de proprietate, premiul anual din anul 2010, fiind inclus în majorarea salarială de 15% acordată în anul 2011.
Prin decizia nr. 115/_ a Curții Constituționale, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 invocată în cauză de către reclamantă, reținându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental iar, pe de altă parte, prin aceste dispoziții nu au fost încălcate principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
Ca atare, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu poate fi acordat întrucât nu există temei legal pentru acordarea acestui drept, sumele aferente acestuia fiind incluse în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.
Prin urmare, acțiunea privind obligarea angajatorului la plata distinctă a sumei aferentă premiului anual pentru anul 2010 după abrogarea expresă a dispozițiilor art.25 din Legea nr.330/2009 este neîntemeiată, motiv pentru care, în baza considerentelor de fapt și de drept arătate se impune a fi respinsă ca atare.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr.
304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
R
espinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta B. E., cu
domiciliul procesual ales în B., str. 1 D., nr.5, județul B. -N. împotriva pârâtului I. Ș.
J. B. -N.,
cu sediul în B., str. 1 D., nr. 5, județul B. -N. . Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
I. C.
C.
S.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
Z. L. P. S.
Red/.S.I.- Z.L/21.oct. 2013
Dact. Z.L../ 21.oct. 2013
3
