Sentința civilă nr. 2832/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă

Decizii și sentințe litigii de muncă - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ NR.2832/F/2013

Ședința publică din data de 29 octombrie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: B. I. S., judecător GREFIER: D. L.

cu participarea asistenților judiciari:

SA L. M. C. V.

Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta Stejerean M. - prin U. J. a S. L. din Învățământ B. -N. în contradictoriu cu pârâții Ș. G. "A. I. "; B.

, C. local B.

și I. P. municipiului B.,

având ca obiect drepturi bănești - Legea nr. 330/2009.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că, prin acțiunea introductivă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Tribunalul constată că nu s-a răspuns la adresa întocmită la termenul anterior pârâtei angajator, dar apreciază că nu se impune revenirea cu această solicitare, având în vedere că instanța a depus diligențe în acest sens, dar pârâta nu a înțeles să depună înscrisurile solicitate în susținerea excepției tardivității introducerii acțiunii.

Tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând constată,

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta Stejerean M. - prin U.

J. a S. L. din Învățământ B. -N.

a chemat în judecată pe pârâții Ș. G.

"A. I. "; B., C. local al municipiului B. și I. P. municipiului B. - prin Primar, solicitând obligarea pârâtei Ș. G. "A. I. "; B. la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, stabilite conform Legii nr. 221/2008 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 31 august 2010, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății; obligarea pârâților C. local al municipiului B. și I. P. municipiului B. - prin Primar ca reprezentant legal, la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus menționate.

În motivare s-a arătat că în fapt, la 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82/_ .

O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată, cu modificări, de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, publicată în Monitorul Oficial - Partea I, nr. 730/_, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la valoarea de 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care a reprezentat valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.

Deși, ulterior, Guvernul României a încercat în repetate rânduri modificarea O.G. nr. 15/2008, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse, O.G. nr. 15/2008 a rămas aplicabilă în condițiile în care a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, până la data de_ .

Mai mult decât atât, aplicabilitatea Legii nr. 221/2008 pentru perioada_ -_ a fost

confirmată, în cadrul unui recurs în interesul legii, și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3/2011 (publicată în M.O. nr. 350/2011): "ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009".

De asemenea, pentru membrii de sindicat reclamanți a fost obținută și o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care s-a statuat că, pentru perioada_ -_, salariile acestora trebuiau calculate și plătite cu respectarea majorării consacrate de Legea nr. 221/2008.

A fost de necontestat, așadar, faptul că începând cu luna octombrie 2008 și până în luna decembrie 2009 inclusiv, membrii de sindicat-reclamanți ar fi trebuit să beneficieze de un salariu de bază calculat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 - prin utilizarea coeficientului 1,000 în valoare de 400,00 lei, la care s-ar fi adăugat celelalte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.

Referitor la intervalul 01.01.-_ s-a arătat că, în luna ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Pârâta ar fi trebuit să stabilească salariile personalului didactic si didactic auxiliar în conformitate cu prevederile acestei noi legi de salarizare unitară.

S-a făcut precizarea expresă că nu au solicitat aplicarea Legii nr. 221/2008 și după data de 31 decembrie 2009, ci au solicitat ca salariile cuvenite începând cu 1 ianuarie 2010 să fie menținute în cuantumul avut la data de 31 decembrie 2009, așa cum acestea fuseseră majorate prin Legea nr. 221/2008 și în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 330/2009 (care abrogă în mod expres Legea nr. 221/2008). În acest sens sunt prevederile Legii nr. 330/2009 și ale OUG nr. 1/2010 care au reglementat salarizarea în perioada_ -_ .

S-a menționat că pârâta nu a respectat dispozițiile legale, refuzând ca, începând cu luna ianuarie 2010, să acorde pentru reclamanți salariul legal cuvenit în luna decembrie 2009. D. contră, membrilor de sindicat le-a fost stabilit un salariu mai mic, calculat în baza unor prevederi legale constatate ca neconstituționale (O.U.G. nr. 41/2009, declarată neconstituțională prin considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 124/2010).

Având în vedere că în luna decembrie 2009 modul corect de calcul al drepturilor salariale a implicat aplicarea Legii nr. 221/2008 și utilizarea coeficientului 1.000 în cuantum de 400,00 lei, a rezultat că valoarea salariului nu putea fi diminuată sub valoarea astfel calculată a salariilor.

Potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea trebuia să se mențină, ulterior datei de 1 ianuarie 2010, la nivelul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare in luna decembrie a anului 2009. Ori aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 221/2008 în decembrie 2009 a fost confirmată tocmai de existența Deciziei Î. nr. 3/2011.

S-a arătat că pârâții nu au făcut aplicarea unor prevederi legale imperative cuprinse în conținutul Legii nr. 330/2009. Astfel, art. 7 alin. 2: "Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi, nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări"" ( actualele reglementări la care a făcut referire textul de lege a reprezentat pentru reclamanți tocmai prevederile O.G. nr. 15/2008 în forma în care au fost modificate de Legea nr. 221/2008, respectiv prin introducerea ca element de calcul al salariului a valorii de 400,00 pentru coeficientul de multiplicare 1,000 - n.n.).

Art. 30 alin.5 "anul 2010, personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea, potrivit anexelor la prezenta lege; _".

La data de_ Guvernul României a emis Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ordonanță ce a dispus prin art. 5 alin. 1

"începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avut(e) la această dată, fără

a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, ..."

Reclamanta a arătat că sintagma "salariul avut utilizată în cele două acte normative a trebuit înțeleasă prin prisma prevederilor legale care reglementau modul de calcul și valoarea coeficienților de calcul al salariilor la momentul decembrie 2009, ca punct de referință de la care a pornit stabilirea salarizării pentru personalul salarizat din fonduri publice în anul 2010.

Pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ acest cadru legal a fost reprezentat de prevederile Legii nr. 221/2008, în vigoare la acea dată. În consecință, în măsura în care în luna decembrie 2009 salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau calculate, conform legii, prin utilizarea coeficientului 1,000 în valoare de 400,00 lei, acest coeficient a trebuit utilizat și în anul 2010, în temeiul prevederilor Legii nr. 330/2009, care au stabilit în mod expres și imperativ obligativitatea menținerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009. Utilizarea valorii de 400,00 lei s-a perpetuat așadar, în anul 2010, în temeiul unor dispoziții legale, care nu au putut fi ignorate cu de la sine putere de către pârâți.

Acest aspect a fost confirmat și de Curtea Constituțională. Astfel, în considerentele Deciziei nr. 877/_, publicată în M.O. 706/_, Curtea Constituțională statuează că: "Prin decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, și nu cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 41/2009 ".

S-a apreciat că toate instanțele de judecată au fost ținute de aceste considerente în pronunțarea soluțiilor vizând plata personalului din învățământ de la data de 1 ianuarie 2010.

În acest sens Curtea Constituțională a statuat în mai multe rânduri că "potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acestea. Astfel, Curtea reține că atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept. " (D.C.C. nr. 872/2010, publicată în M.O. nr. 433/2010; D.C.C. nr. 414/2010, publicată în M.O. nr. 291/2010; D.C.C. nr. 415/2010, publicată în M.O. nr. 294/2010;

D.C.C. nr._, publicată în M.O. nr. 796/2009).

Referitor la intervalul 01.01.-_, s-a arătat că situația a fost identică pentru anul 2011, art. 1 din Legea nr. 285/2010 stabilind că salarizarea în anul 2011 a pornit de la salariile de referință stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, și implicit cu luarea în considerare și a prevederilor Legii nr. 221/2008, "(1) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. _".

Ori salariul în luna octombrie 2010 era stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/200, context în care, pentru personalul didactic și didactic auxiliar, acesta trebuia stabilit prin raportarea la valoarea coeficientului 1.000 de 400.00 lei, conform Legii 221/2009.

A rezultat cu puterea evidenței că diminuările și majorările produse cu privire la salariile membrilor de sindicat (diminuarea de 25% prevăzută de Legea nr. 118/2010 și majorarea ulterioară de 15%) trebuia a fi aplicate unei baze de calcul consacrate prin lege la finalul anului 2009 și perpetuată apoi, în baza unor dispoziții legale, atât în anul 2010, cât și în anul 2011 până la intrarea în vigoare a Legii nr. 63/20011, adică data de 13 mai 2011. Evident, acest calcul implica utilizarea coeficientului 1,000 în cuantum de 400, 00 lei.

S-a arătat că, în sensul celor solicitate prin acțiune s-a pronunțat recent și Înalta Curte de Casație și Justiție care, în soluționarea recursului în interesul legii, a dispus, prin Decizia nr. 11/2012: "Admite recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova și în consecință, a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de

personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008."

În lumina argumentelor expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată s-a apreciat membrii de sindicat au fost privați de un drept cuvenit în mod legal, drept pentru care s-a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 7 alin.2, art. 12 alin. 3 și art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 5 alin. l din OUG nr. 1/2010, art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. 1 din articolul unic din Legea nr. 221/2008 și ale O.G. nr. 15/2008, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, republicat, art. 112, Cod procedura civilă.

Pârâții C. Local al municipiului B. și Primarul municipiului B. , legal citați, nu și-au delegat reprezentant în instanță, dar au formulat întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a C. ui local al municipiului B. și a P. municipiului B.

, în ceea ce privește petitul de obligare la asigurarea finanțării sumelor necesare pentru plata unor drepturi salariale solicitate.

În motivare precizează că petenții au avut calitatea de cadru didactic angajat al unei instituții de învățământ preuniversitar din municipiul B., care, în virtutea calității de angajator are obligația de a stabili și de a asigura plata drepturilor salariale, prin directorul instituției, care este ordonator terțiar de credite, iar C. local al M. B., precum și Primarul municipiului B. nu justifică nici o calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, având în vedere argumentele legale: Potrivit art. 167 din Legea 84/1995, modificată și art. 1 alin 3 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe

valoarea adăugată.

De asemenea, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 104 din Legea nr. 1/2011, care prevăd că finanțarea de bază a învățământului preuniversitar de stat se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.

Apreciază că, așa cum Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia, și în cazul C. ui Local și P. lucrurile sunt la fel, evident cu respectarea atribuțiilor și competențelor lor specifice prevăzute de lege, în acest sens fiind relevante prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

Apreciază că, întrucât între instituțiile pârâte chemate în judecată există raporturi juridice de drept administrativ care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specific ce le revin în procesul bugetar, se impune constatarea lipsei calității procesuale pasive a C. ui Local și P. .

De asemenea face trimitere la prevederile OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, pentru a arăta că ordonatorii principali de credite au obligația de diligentă de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, arătând că: aceste demersuri se pot concretiza prin virări de credite bugetare -care, conform definiției din art. 2, pct. 59 din Legea 273/2006 - reprezintă "operațiunea prin care se diminuează creditul bugetar de la o subdiviziune a clasificației bugetare care prezintă disponibilități și se majorează corespunzător o altă subdiviziune la care fondurile sunt insuficiente, cu respectarea dispozițiilor legale de efectuare a operațiunilor respective".

Consideră că, întrucât sumele de bani ce fac obiectul prezentului litigiu reprezintă de fapt, în

esența lor niște cheltuieli de personal - atunci când sunt solicitate și supuse aprobării de către nucleele financiare ale instituțiilor de învățământ - apreciază că se face aplicarea prevederilor art. 49 din Lege - Principii în execuția bugetară - (3) Cheltuielile de personal aprobate nu pot fi majorate prin virări de credite bugetare.

Concluzionând, în ceea ce privește C. Local și Primarul municipiului B., eventualele obligații care pot sa le revină în ipoteza admiterii acțiunii, acestea nu pot fi altele decât cele ce decurg din lege, în acest caz, acestea ar fi cele cuprinse în prevederile OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

Conform acestui act normativ, sarcina acestora, ca ordonator principal de credite, ar fi dispunerea măsurilor ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine, a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, și în nici un caz alocarea respectivelor sume de bani în buget.

Pe fondul cauzei, față de petitele formulate de petent/ă, arată că lasă la aprecierea instanței dacă solicitările acesteia sunt sau nu întemeiate.

In drept, invocă prevederile art. 115 și urm. din Codul de procedură civilă, prevederile Legii 84/1995 republicată, prevederile OG nr.22/2002 cu modificările și completările ulterioare.

Pârâta Ș. G. "A. I. "; B. a formulat întâmpinare, prin care s-a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii ca nelegală și neîntemeiată.

În motivare s-a arătat că în fapt, prin cererea de chemare în judecată reclamanta solicită reîncadrarea personalului cu data de_, în baza Legii nr. 330/2009.

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. 6 din O.U.G nr. 1/2009, reîncadrarea personalului didactic din învățământ, la data de_ s-a făcut luând în calcul salariile de bază la data de _

, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009, aprobate cu Legea nr. 300/2009.

În aceste condiții, unitățile de învățământ au procedat la reîncadrarea personalului cu data de

_ .

Conform prevederilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, soluționarea contestațiilor în legătura

cu stabilirea salariilor de bază individuale a fost de competența ordonatorilor de credite, iar persoanele nemulțumite de modul de soluționare a contestațiilor s-au putut adresa instanței de contencios administrativ sau instanței judecătorești, după caz, potrivit legii în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației,

În conformitate cu prevederile art. 3 din O.M.M.F.P.S. nr. 32/2010, controlul aplicării Legii nr. 330/2009 se face de către agențiile teritoriale pentru prestații sociale, cu privire la stabilirea salarizării personalului.

Acest control s-a realizat de către Agenția Teritorială pentru Prestații Sociale B. -N., iar conform prevederile art. 4 din același ordin, controlul aplicării Legii nr. 330/2009, cu privire la alocațiile bugetare pentru cheltuieli de personal, s-a făcut de către Direcția Finanțelor Publice. În acest sens, s-a constatat încadrarea în alocațiile bugetare și s-a aprobat efectuarea plății salariilor.

Pârâtul a arătat că, reclamanții nu au contestat în termen nici modul de stabilire a salariului începând cu data de 1 ianuarie 2011, potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2010 a personalului plătit din fonduri publice și prevederilor art. 30 din Legea- cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

S-a menționat că toate deciziile au fost aduse la cunoștința salariaților, la data emiterii acestora.

Angajații unității nu au contestat modul de reîncadrare în termenul prevăzut de lege, motiv pentru care s-a considerat că s-a prescris dreptul la acțiune.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea excepției invocată.

Pe fond s-a precizat că, în conformitate cu prevederile art. 5, alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2009, reîncadrarea personalului didactic din învățământ, la data de_ s-a făcut luând în calcul salariile de bază la data de_, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009, aprobate cu Legea nr. 300/2009 și cu respectarea principiilor prevăzute de art. 3 din aceeași lege, în sensul luării în considerare "sporurile, adaosurile salariale, majorările, indemnizațiile cu caracter general sau special, precum și a alte drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă,

precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare".

Unitatea pârâtă a procedat la reîncadrarea personalului, cu respectarea întocmai a acestor prevederi, iar documentația privind reîncadrarea a fost verificată de către Agenția Teritorială pentru Prestații Sociale B. -N., ocazie cu care s-a constatat că reîncadrarea personalului s-a făcut corect, iar Direcția Finanțelor Publice a constatat încadrarea corectă în alocațiile bugetare pentru cheltuieli de personal, aprobând plata salariilor.

În baza prevederilor art. 48 (16) din Legea nr. 330/2009, a fost abrogată O.G. nr. 15/2008, aprobată cu Legea nr. 221/2008.

Deciziile de reîncadrare s-au emis cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii.

La data emiterii deciziilor de reîncadrare nu a existat o sentință civilă care să oblige unitatea la acordarea unor diferențe salariale.

Toți angajații au primit salariile conform deciziilor de reîncadrare începând cu data de _

, au primit fluturașul de salariu în acest sens și nu a existat niciun fel de contestație în tot acest timp. În aceste condiții, unitatea școlară a procedat corect la reîncadrarea personalului cu_ ,

motiv pentru care s-a solicitat respingerea primului capăt de cerere.

În mod similar, începând cu 1 ianuarie 2011, drepturile salariale ale reclamanților au fost stabilite, potrivit art. 1 din Legea nr. 285/2010: "(1) începând cu luna ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%._ ".

Unitatea pârâtă a procedat la reîncadrarea personalului, cu respectarea întocmai a acestor prevederi, deciziile de reîncadrare s-au emis cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în vigoare.

La data emiterii deciziilor de reîncadrare nu exista o sentință civilă care să oblige unitatea la acordarea unor diferențe salariale.

Conform prevederilor art. 126 din Constituția României, justiția se înfăptuiește în numele legii, ea este unică, imparțială și egală pentru toți, iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Instanțele judecătorești nu pot decât să respecte și să aplice legea și nicidecum să o modifice, înlăturând dispoziții ale ei.

În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1325/_, referitoare la excepția de neconstituționalitate a O.G. nr. 137/2000.

Astfel, Curtea Constituțională arată că instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, deoarece încălca principiul separației puterilor.

Conform prevederilor art. 61 din Constituția României, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituția României, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generala, iar instanțele judecătorești au doar misiunea constituțională de a realiza justiția, de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.

Prin urmare, misiunea instanței este aceea de a realiza justiția, potrivit art. 126, alin. 1 din Constituția României, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.

Examinând, în prealabil, în condițiile art. 137 din Cod procedură civilă, excepțiile invocate, tribunalul reține următoarele.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de C. local al municipiului B. și Primarul municipiului B.,

tribunalul o găsește nefondată, motiv pentru care va fi respinsă având în vedere următoarele:

Potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, lege în vigoare pentru perioada la care se referă prezenta acțiune, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe raza cărora funcționează, de la bugetul de stat și din alte sume, potrivit legii. Finanțarea acestor unități are două componente, finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, care

include și cheltuielile de personal, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 36 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Unitatea administrativ teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice potrivit art. 62 din Legea nr. 215/2001, iar potrivit art. 63 alin. 4 din același act normativ, primarul exercită funcția de ordonator primar de credite și întocmește proiectul bugetului local.

Dispoziții similare și în Legea educației naționale nr. 1/2011, în vigoare la data la care se pretinde dreptul. Potrivit art. 104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, finanțarea de bază, ce include și cheltuielile cu diferitele drepturi salariale, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.

Totodată, conform art. 1 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.

Ținând seama de aceste dispoziții legale, tribunalul conchide că acești pârâți justifică legitimitate procesuală pasivă, deoarece Primarul municipiului B. are calitate de ordonator de credite al unității administrativ teritorială în a cărei rază funcționează angajatorul, iar C. local al municipiului B. are atribuția aprobării bugetului local la propunerea primarului, motiv pentru care excepția invocată va fi respinsă, urmând a se analiza pe fond atât acțiunea civilă dedusă judecății și împotriva acestor pârâți.

În ceea ce privește excepția tardivității

invocată de unitatea de învățământ tribunalul reține că aceasta nu este întemeiată, având în vedere că prezentul litigiu este un litigiu de muncă, iar acțiunea a fost formulată în temeiul dispozițiilor Codului muncii. Legea nr.330/2009 (în privința anului 2010) și respectiv Legea nr.284/2010 și Legea nr.285/2010, în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2011, prevăd căi speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, respectiv pe calea contenciosului administrativ, dar aceste dispoziții nu exclud aplicarea dispozițiilor codului muncii incidente personalului bugetar contractual în ceea ce privește obligare a angajatorului la plata în întregime a drepturilor salariale cuvenite salariatului. Or, potrivit art.268 alin.1 litera "c"; din Codul muncii cererile prin care salariatul solicită obligare angajatorului la plata drepturilor salariale, se formulează în termenul de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, drept la acțiune care este unul distinct pentru fiecare lună și curge începând cu data efectuării plății drepturilor salariale, în speță cel mai îndepărtată dată fiind 15 februarie 2010, când s-au achitat drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2010 și față de această dată cererea reclamantului/tei este formulată în termenul de trei ani.

Doar prin decizia nr.11/2012 a Î., urmare a admiterii recursurile în interesul legii, s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008."; Prin urmare doar în anul 2012, după publicare deciziei nr.11/2012 a Î. dreptul la acțiune a devenit unul efectiv.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține faptul că în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 august 2010 reclamanta a fost angajata unității școlare chemată în judecată, făcând parte din categoria personalului didactic prevăzută de Legea nr. 221/2008, așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței nr. 1983/_ depusă la dosar (f. 8).

Prin deciz ia nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și J ustiți e în interesul legii

, s-a

reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.

Conform acestui act normativ, începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.

Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 136/2008.

Ca atare, prin decizia în interesul legii s-a reținut că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.

La data de 1 ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Prin art. 30 alin. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 s-a instituit principiul păstrării în plată a drepturilor avute la data de 31 decembrie 2009. În acest sens, prin alin. 5 lit. a din art. 30 din actul normativ menționat s-a stabilit că noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 330/2009.

Prin deciz ia în interesul l egii nr. 11/2012 pronunța tă de În alta Curte d e Cas ație și J ustiție s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art.

30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

În acest context s-a reținut că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.

Conform art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, deciziile în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanță, care trebuie să respecte interpretarea dată de instanța supremă

problemelor de drept asupra cărora este chemată să decidă.

De la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuia să pornească unitatea de învățământ la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, ceea ce nu s-a realizat așa cum atestă unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței nr. 1983/_ depusă la dosar (f. 8).

Rezultă astfel că în privința reclamantei s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008. Urmare a încadrării eronate salariul de care a beneficiat reclamanta începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008.

Stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii nr. 3/2011, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, reprezintă o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale

omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.

Având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, respectiv 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze din partea angajatorului de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.

Desigur, calculul drepturilor ca diferență dintre sumele efectiv acordate și cele cuvenite trebuie să aibă în vedere și dispozițiile Legii nr. 118/2010, aplicabilă din 3 iulie 2010, care prevăd diminuarea cuantumului brut al salariilor cu 25%.

În baza considerentelor reținute, a textelor legale și a deciziilor în interesul legii invocate, tribunalul va admite acțiunea civilă formulată împotriva unității de învățământ și în consecință va obliga pârâta Ș. G. "A. I. "; B. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii nr. 221/2008 și să plătească reclamantei membru de sindicat diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2010 - 31 august 2010, actualizată cu rata inflației de la data scadenței și până la data efectivă a plății.

Potrivit art. 104 alin. 2 lit. a din capitolul VIII din Legea nr. 1/2011 a educației naționale intitulat "Finanțarea și baza materială a învățământului preuniversitar";, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.

Consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, așa cum rezultă din dispozițiile art. 4 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009.

Potrivit art. 36 alin. 4 lit. ";a"; și alin. 6 lit. ";a"; pct. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, consiliul local aprobă bugetul local, la propunerea primarului, primarul fiind ordonator principal de credite, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001.

C. local este așadar entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.

În consecință, în baza dispozițiilor legale menționate, tribunalul va admite și acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâților C. local al municipiului B. și Primarul municipiului B., și în consecință va obliga acești pârâți să aloce pârâtei Ș. G. "A. I. ";

fondurile necesare pentru achitarea diferențelor salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate de reclamantă în perioadele 1 ianuarie 2010 - 31 august 2010.

Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. local B. și

Primarul municipiului B.

Respinge excepția tardivității introducerii acțiunii, excepție invocată de pârâta Ș. G.

"A. I. "; B. .

Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta STEJEREAN M. , prin U. J. a S.

din Învățământ B. -N.
, cu domiciliul procesual ales în B., str. A. O., nr. 3, județul B. -N., împotriva pârâților Ș. G. "A. I. "; B.
, cu sediul în B., str. 1 D. nr.27-29, județul B. -N., C. Local B.
și I. P. municipiului B.
, ambii cu sediul în B., P. C., nr. 6, județul B. -N., ca fiind întemeiată și în consecință:
- obligă pârâta Ș. G. "A. I. "; B. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009 prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, conform Legii nr. 221/2008 și cu aplicarea Legii nr. 118/2010 și să plătească diferențele dintre drepturile salariale astfel calculate și cele efectiv încasate în perioada _ - _
  , actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă a acestor drepturi.
- obligă I. P. B. și C. Local B. să aloce pârâtei Ș. G. "A. I. "; B. fondurile necesare plății sumelor restante datorate.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .

PREȘEDINTE GREFIER

B. I. S. D. L.

cu votul consultativ al asistenților judiciari:

SA L. M. C. V.

Red/Dact BISz/SAL/_

Sentința civilă nr. 2832/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 2832/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă