Sentința civilă nr. 3071/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3071/F/2013
Ședința publică din data de 2 decembrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G.
C.
F.
, președinte secție
GREFIER: M.
M.
E.
Cu participarea asistenților judiciari
S. P. L. Z.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ B. -N. în numele și pentru membrul de sindicat N.
V. -M.
împotriva pârâților C. Ș. pentru E. I. nr. 1 B.
, C. județean B.
-N.
având ca obiect drepturi bănești - Legea-cadru nr. 330/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se niciuna prezintă dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care :
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 11 noiembrie 2013, pronunțarea hotărârii fiind amânată din lipsă de timp pentru deliberare pentru data de 18 noiembrie 2013, apoi pentru data de 25 noiembrie 2013 pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată și apoi pentru data de azi, din lipsă de timp pentru deliberare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamanta
Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ
în numele și pentru membrul de sindicat
N. V. -M.
a chemat în judecată pe pârâții C. Ș. pentru E. I. nr. 1 B. ,
C. județean B. -N.
solicitând obligarea pârâtului C. Ș. pentru E. I. nr. 1 B.
la calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, respectiv cu luarea în considerare a salariilor de bază aferente lunii decembrie 2009, stabilite conform Legii nr. 221/2008 - prin utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, și plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, pentru perioada 01 ianuarie 2010 - 9 iunie 2010, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății; obligarea pârâtului C. județean B. -N.
la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus menționate.
În esență, în motivare s-a arătat că la 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat
O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 82/_ .
O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, publicată în Monitorul Oficial - Partea I, nr. 730/_, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare - 1,000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar la valoarea de 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Deși, ulterior, Guvernul României a încercat în repetate rânduri modificarea O.G. nr. 15/2008, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse, dispozițiile O.G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări de Legea nr. 221/2008 trebuiau aplicate până la data de_ .
Cu privire la aplicabilitatea Legii nr. 221/2008 pentru perioada_ -_ s-a pronunțat și Î. care, soluționând un recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 3/2011, publicată în M. Of. nr. 350/2011, a statuat următoarele: "ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G. ui nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței G. ui nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009".
Așadar, este de necontestat că salariul de bază al personalului didactic, în perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009 trebuia calculat în conformitate cu prevederile Legii nr.
221/2008 - prin utilizarea valorii coeficientului 1,000 de 400,00 lei, la care se adăugau celelalte sporuri și indemnizații prevăzute de lege.
În realitate, însă, unitatea de învățământ a calculat și achitat drepturile salariale în mod greșit, fără să aplice dispozițiile Legii nr. 221/2008, pe toată perioada în care această lege a fost aplicabilă, respectiv până la data de 31 decembrie 2009 astfel că salariul efectiv calculat și plătit în luna decembrie a fost mai mic decât cel la care reclamanta avea dreptul.
Începând cu data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 5 din această lege în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea, potrivit anexelor la lege.
Aceleași dispoziții au fost prevăzute și în Ordonanța de urgență a G. ui nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, ordonanță, care în art. 5 alin. 1 prevede că
"începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brută avută la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reduce de a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009.
Punând în practică dispozițiile Legii nr. 330/2009 și ale OG nr. 1/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2010, unitatea de învățământ, pornind de la salariul efectiv achitat în luna decembrie 2009, calculat greșit, fără aplicarea Legii nr. 221/2008, a calculat greșit drepturile salariale și în consecință, în tot anul 2010, salariul calculat și plătit efectiv a fost greșit determinat.
În consecință și reducerea drepturilor salariale cu 25%, potrivit Legii nr. 118/2010 începând cu data de 3 iulie 2010 și până la data de 31 decembrie 2010, s-a efectuat având un salariu de bază și sporuri mai mici decât cele cuvenite.
Așa fiind, salariul de bază aferent lunii octombrie 2010 a fost mai mic decât cel cuvenit, determinat conform Legii nr. 221/2008 și cu aplicarea reducerii de 25%, prevăzută de Legea nr. 118/2010.
În ce privește determinarea drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământ, începând cu data de 1 ianuarie 2010, Î., prin Decizia nr. 11/2012, urmare a admiterii recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de apel Craiova, a stabilit că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgență a G. ui nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței G. ui nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008";.
Cum, începând cu data de 1 ianuarie 2011, potrivit Legii nr. 285/2010 drepturile salariale trebuiau determinate prin aplicarea unui procent de majorare de 15% la salariul de bază și la sporurile aferente lunii octombrie 2010 și cum salariul de bază și sporurile aferente lunii octombrie 2010, au fost mai mici decât cele cuvenite, nefiind determinate conform Legii nr. 221/2008, prin utilizarea valorii coeficientului 1 de 400 lei, la care trebuia aplicată reducerea de 25%, conform Legii nr. 118/2010 și drepturile salariale calculate și achitate de unitatea de învățământ, pentru perioada 1 ianuarie 2011 - 13 mai 2011 (când a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului din învățământ), au fost mai mici decât cele cuvenite.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3 și art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, art. 5 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, art. 1 din Legea nr. 285/2010, art. unic din Legea nr. 221/2008, O.G. nr. 15/2008, art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, republicat, art. 112 Cod de procedură civilă.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 270 din Codul muncii, republicat.
Pârâtul C. Ș. pentru E. I. nr. 1 B. , legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus apărări scrise la dosar.
Pârâtul C. județean B. -N. , legal citat, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 14) a arătat că nu se opune admiterii acțiunii în sensul alocării creditelor necesare plății în limita sumelor alocate prin legea bugetară anuală.
În motivare s-a arătat că dispozițiile OG nr. 15/2008 constituie temei legal pentru plata drepturilor salariale solicitate.
Prin decizia nr. 3/2011 pronunțată în interesul legii s-a statuat că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ era cel calculat conform Legii nr. 221/2008.
Prin decizia nr. 11/2012 pronunțată în interesul legii s-a statuat că pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010 personalul din învățământ beneficiază de salariul calculat conform Legii nr. 22/2008.
Salariul cuvenit la 31 decembrie 2009 s-a menținut și în anul 2011.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 138 alin. 2 din Constituție, art. 115 și urm., art. 3307 C.proc.civ., art. 5 din OUG nr. 1/2010, art. 30 alin. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009, art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, art. 46 din Legea nr. 284/2010, art. 18 alin. 2 lit. b și art. 19 alin. 1 lit. a din Legea nr. 500/2002, art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009, art. 6 prima teză din Legea nr. 273/2006, art. 4 alin. 1 lit. a, art. 5 alin. 1 lit. e, i, anexa 4 din Legea nr. 5/2013.
Prin cererea de chemare în garanție formulată de pârât împotriva G. ui R., prin Ministerul Finanțelor Publice, precizată ulterior sub aspectul obiectului (f. 35) s-a solicitat obligarea G. ui R. de a prevedea în bugetul M. ui F. P., conform art. 52 din Legea nr. 5/2013, sumele necesare cheltuielilor de personal prevăzute în bugetele ordonatorilor principali de credite pentru acoperirea necesarului de credite pentru plata titlurilor executorii.
În motivare s-a arătat că proiectul bugetului de stat se elaborează anual de Guvernul României, fiind supus aprobării Parlamentului, conform art. 138 alin. 1 din Constituția R. și art. 18 alin. 2 lit. b, art. 19 lit. a din Legea privind finanțelor publice.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 60 - 63 C.proc.civ.
Chematul în garanție, legal citat, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 32) s-a opus admiterii acțiunii, cu motivarea că prin decizia nr. 10/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în interesul legii s-a statuat că cererea de chemare în garanție a M. ui F. P. nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege.
Pe fondul cauzei s-a relevat că Legea nr. 188/2010 a fost analizată sub aspectul constituționalității, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 20/2011 dată în interesul legii a stabilit că prevederile art. 1 din Legea nr. 118/2010 sunt incidente și cererilor care au ca obiect acordarea indemnizației de concediu începând din 3 iulie 2010.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 118/2010.
Totodată, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 11 octombrie 2013 (f. 40) s-au invocat următoarele excepții:
excepția necompetenței materiale pe considerentul că a fost chemată în judecată o autoritate publică centrală, ceea ce determină competența în favoarea instanței de contencios administrativ, iar prorogarea de competență nu poate opera împotriva regulilor de competență materială;
excepția inadmisibilității, pe considerentul că în cauză chematul în garanție este străin de raportul juridic de muncă;
excepția lipsei capacității juridice civile, deoarece Guvernul României este un organ colegial fără personalitate juridică, putând sta în justiție numai în litigiile de contencios administrativ;
excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât raportul juridic nu se poate lega decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
G. poate avea calitatea de pârât numai în litigiile de contencios administrativ.
Cererea de obligare a G. ui de a prevedea în buget și repartizarea unor sume de bani către ordonatorii de credite nu respectă prevederile Legii nr. 500/2022. Bugetul de stat se aprobă de Parlament și nu de Guvern. Totodată, G. nu este ordonator de credite ierarhic superior al unității în care activează reclamanta.
Instanța nu are competența de a obliga o autoritate publică la elaborarea unui proiect de lege cu un anumit conținut.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 C.proc.civ.
Excepțiile invocate au fost unite cu fondul cauzei la termenul de judecată din data de 11 noiembrie 2013.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate, în ordinea lor firească, potrivit art.
137 C.proc.civ.
, tribunalul reține că acestea nu sunt întemeiate.
Prima excepție care se impune analizată este fără îndoială cea a necompetenței, deoarece numai o instanță competentă material și teritorial este îndrituită să procedeze la analiza celorlalte excepții.
Caracterizarea unui litigiu ca fiind de natură civilă sau de contencios administrativ trebuie făcută în raport de normele juridice aplicabile raporturilor dintre părți.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, competența instanței de contencios administrativ intervine în situația în care reclamantul se consideră vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Întrucât în cauză nu se contestă vreun act administrativ sau refuzul de a soluționa o cerere, prevederile legii contenciosului administrativ nu sunt incidente, chiar dacă o autoritate publică a fost chemată în judecată în calitate de chemat în garanție.
A doua excepție ce se impune a fi analizată este cea a lipsei calității procesuale pasive, deoarece prin soluționarea acestei excepții se determină cadrul procesual în care se analizează și celelalte excepții.
Conform Constituției, G. elaborează anual proiectul bugetului de stat, atribuție în temeiul căreia pârâtul C. județean B. -N. a înțeles să promoveze cererea de chemare în garanție.
Art. 22 alin. 2 din Legea nr. 90/2001 reglementează reprezentarea în justiție a G. ui, făcând trimitere la instanțele judecătorești în general, ceea ce înseamnă că această autoritate executivă poate sta în judecată în orice litigiu în care se formulează pretenții împotriva sa.
Cea de a treia excepție supusă examinării este cea a lipsei capacității juridice civile, întrucât în principal trebuie stabilit dacă dreptul alegat există sau nu în patrimoniul chematului în garanție.
Reglementându-se prin art. 22 alin. 2 din Legea nr. 90/2001 posibilitatea G. ui de a fi chemat în fața instanțelor judecătorești, legea însăși îi recunoaște capacitate juridică civilă.
Ultima excepție, a inadmisibilității nu poate fi nici ea reținută.
Întrucât calitatea de chemat în garanție o are Guvernul României, statuările cuprinse în decizia nr. 10/2011 dată în interesul legii, care se referă strict la acțiunile promovate direct împotriva M. ui F. P. nu sunt incidente în cauză.
Prin cererea de chemare în garanție se urmărește pe cale oblică obținerea de fonduri de la bugetul de stat în vederea îndeplinirii obligației pârâtului C. județean B. -N. de a aloca fonduri unității de învățământ special.
Chestiunea dacă Guvernul României poate fi obligat la ceea ce s-a solicitat este o problemă ce ține de temeinicie și nu de admisibilitate.
Ca atare, excepțiile sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare.
Analizând actele și lucrările dosarului
, tribunalul reține faptul că în perioada 1 ianuarie 2010 - 9 iunie 2010 reclamanta a fost angajata unității școlare chemată în judecată pe postul de administrator financiar, făcând parte din categoria personalului didactic auxiliar prevăzută de Legea nr. 221/2008, așa cum rezultă din cuprinsul adeverinței nr. 104/_ depusă la dosar (f. 8).
Pr in d ecizia nr . 3/ 2011 pr on unț ată de Î nalt a C u r t e de Ca saț ie și J ustiț ie în int eres ul legii
, s-a reținut că urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de urgență ale G. ui nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței G. ui nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Conform acestui act normativ, începând cu 1 octombrie 2008 salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare.
Astfel, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie
- 31 decembrie 2008 a crescut la valoarea de 400 lei față de 291,678 lei, creșterea fiind de 37%, așa cum rezultă din preambulul Ordonanței de urgență a G. ui nr. 136/2008.
Ca atare, prin decizia în interesul legii s-a reținut că la data de 31 decembrie 2009 salariul cuvenit personalului din învățământ - didactic și didactic auxiliar - era cel calculat în baza prevederilor Legii nr. 221/2008.
La data de 1 ianuarie 2010
, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Prin art. 30 alin. 5 din Legea-cadru nr. 330/2009 s-a instituit principiul păstrării în plată a drepturilor avute la data de 31 decembrie 2009.
În acest sens, prin alin. 5 lit. a din art. 30 din actul normativ menționat s-a stabilit că noul salariu de bază va fi cel corespunzător funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 330/2009.
Prin decizia în interesul legii nr. 11/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a
G. ui nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței G. ui nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În acest context s-a reținut că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
Conform art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, deciziile în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanță, care trebuie să respecte interpretarea dată de instanța supremă problemelor de drept asupra cărora este chemată să decidă.
De la acest salariu, calculat conform Legii nr. 221/2008, trebuia să pornească unitatea de învățământ la momentul realizării noii încadrări în baza Legii-cadru nr. 330/2009, ceea ce nu s-a realizat așa cum atestă unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței nr. 104/_ depusă la dosar (f. 8).
Prin urmare, în privința reclamantei s-a comis o greșeală de încadrare în temeiul noii legi, întrucât nu s-a ținut seama de salariul cuvenit în baza Legii nr. 221/2008.
Urmare a încadrării eronate salariul de care a beneficiat reclamanta începând cu data de 1 ianuarie 2010 a fost mai mic decât cel efectiv cuvenit, calculat pornind de la valoarea salariului din 31 decembrie 2009, stabilit conform Legii nr. 221/2008.
Stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției R. prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii nr. 3/2011, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, reprezintă o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 și nr. 11/2012, pronunțate în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 9 iunie 2010, reclamanta trebuia să beneficieze din partea angajatorului de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța G. ui nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data de la care se datorează dreptul și până la data plății efective.
În baza considerentelor reținute, a textelor legale și a deciziilor în interesul legii invocate, tribunalul va admite acțiunea civilă formulată împotriva unității de învățământ și în consecință va obliga pârâtul C. Ș. pentru E. I. nr. 1 B. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii nr. 221/2008 și să plătească acesteia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2010 - 9 iunie 2010, actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la data efectivă a plății.
Potrivit art. 110 alin. 3 din capitolul VIII din Legea nr. 1/2011 a educației naționale intitulat "Finanțarea și baza materială a învățământului preuniversitar";, unitățile de învățământ special funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale consiliilor județene pe a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat.
Potrivit art. 91 alin. 5 lit. ";a"; pct. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, consiliul județean asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind educația.
C. Ș. pentru E. I. nr. 1 B.
îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local al consiliului județean, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
În consecință, în baza dispozițiilor legale menționate, tribunalul va admite și acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului C. județean B. -N. și în consecință va obliga pârâtul să aprobe pârâtului C. Ș. pentru E. I. nr. 1 B. diferențele salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate de reclamantă în perioadele 1 ianuarie 2010 - 9 iunie 2010.
Cererea de chemare în garanție se va respinge ca neîntemeiată, întrucât Guvernul României, care stă în judecată prin Secretariatul General, potrivit art. 22 alin. 2 din Legea nr. 90/2001 și nu prin Ministerul Finanțelor Publice, nu poate fi obligat să elaboreze un proiect de buget cu un anume conținut.
Elaborarea proiectului de lege a bugetului de stat și supunerea acestuia spre adoptare Parlamentului constituie atribuția G. ui, miniștrii fiind cei care fundamentează și elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înaintează G. ui, conform art. 53 alin. 1 lit. d din Legea nr. 90/2001.
Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, potrivit art. 28 din Legea nr. 500/2002.
Instanța nu poate impune G. ui anumite cheltuieli de personal, atât timp cât G. ca entitate responsabilă de elaborarea politicilor și acordurilor salariale din sectorul public, conform art. 8 din Legea nr. 69/2010, trebuie să se asigure că toate aceste politici și acorduri salariale sunt în concordanță cu principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, precum și cu obiectivele și limitele din strategia fiscal-bugetară.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca neîntemeiate excepțiile necompetenței materiale, inadmisibilității, lipsei capacității juridice civile, calității procesuale pasive invocate de chematul în garanție Guvernul României.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta Uniunea J. ă a Sindicatelor Libere din Învățământ, cu sediul în B., strada A. Odobescu nr. 3, județul B. -N., în numele și pentru membrul de sindicat N. V. -M. împotriva pârâților C. Ș. pentru E.
nr. 1 B.,
cu sediul în B., strada A. I. nr. 20 bis, județul B. -N., C. județean B. -N.
, cu sediul în B., P. P. R. nr. 1, județul B. -N. și în consecință:
obligă pârâtul C. Ș. pentru E. I. nr. 1 B. să calculeze drepturile salariale cuvenite reclamantei potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii nr. 221/2008 și să plătească acesteia diferența dintre suma plătită efectiv cu acest titlu și suma cuvenită pe perioada 1 ianuarie 2010 - 9 iunie 2010, actualizată cu rata inflației începând cu data de 1 ianuarie 2010 și până la data efectivă a plății.
obligă pârâtul C. județean B. -N. să aprobe pârâtului C. Ș. pentru E.
I. nr. 1 B.
diferențele salariale dintre sumele cuvenite și cele încasate de reclamantă în perioada 1 ianuarie 2010 - 9 iunie 2010.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. județean B. -N. în contradictoriu cu chematul în garanție Guvernul României, prin Ministerul Finanțelor Publice¸ citat la sediul în B., P. V. nr. 1, sector 1 și la sediul reprezentantului în B., strada A. nr. 17, sector 5.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 2 decembrie 2013.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
G.
C. F.
M.
M.
-E.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
S. P. L. Z.
red. F.G.C./dact. F.G.C./5 exemplare _
