Sentința civilă nr. 426/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
cod operator 4204
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 426
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: B. G. ASISTENȚI: S. O.
JUDICIAR: M. L. D.
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamantul C. M. -
D., cu domiciliul în Baia Mare, str. Dr. Gheorghe Bilașcu, nr. 26, ap. 10, jud.
M., cu domiciliul procesual ales în C. -N., B-dul 21 Decembrie 1989, nr. 62, ap. 8 jud. C., în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "C. M. " S., cu sediul în B., Bd. D. G., nr. 38, sector 1, S.
C. M. T. C., cu sediul în C. N., Piața A. I., nr. 17, jud. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reclamantului
C. M. -D. și a pârâtelor S. N. de T. F. de M. "C. M. "; S., S. C. M. T. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Instanța, având în vedere actele de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T.
Constată că prin cererea înregistrată la data de_ reclamantul C.
M. D. le-a chemat în judecată pe pârâtele S. N. de T. F. de M. "C. M. "; S. B. și S. N. de T. F. de M. S.A -S.
solicitând obligarea acestora în solidar la plata următoarelor sume de bani, actualizate în raport cu rata inflației și dobânda legală până la data plății efective:
salariu suplimentar pentru anii 2009 și 2010;
prime de Crăciun și de Paști aferente anilor 2009 și 2010;
premiul pentru "Ziua F. ului"; aferent anilor 2009 și 2010 și plata dobânzii legale de la data scadenței și până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că a fost disponibilizat ca urmare a concedierilor colective din 2011.
Cât privește drepturile salariale pretinse prin prezenta acțiune, acestea sunt conferite atât prin Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2007-2008, valabil și pentru perioada 2009-2010, dar și în Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, a cărui valabilitate a fost prelungită prin actul adițional nr.370/_ pentru 48 luni până la sfârșitul anului 2010, iar prin actul adițional cu r. 629/_ până la data de_ .
Referitor la acordarea salariului suplimentar reclamantul a învederat că este reglementat atât de art.30 din CCM pe anii 2009-2010, iar ajutoarele materiale de "Paști";, de "Crăciun"; și de "Ziua F. ului"; sunt reglementate expres de art.71 din CCM pe anii 2009-2010.
În probațiune s-au depus: copia carnetului de muncă al reclamantului, decizia de concediere nr. 3 A_ din_ .
Pârâta S. N. de T. F. de M. "C. M. "; S. B. prin
S. T. a depus întâmpinare, invocând excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantului și a puterii de lucru judecat față de Sentința civilă nr. 616/_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr. _
.
A învederat pârâta că toate aceste drepturi bănești puteau fi solicitat în termenul de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, deoarece își au izvorul în contractul colectiv de muncă, nefiind drepturi prevăzute în contractele individuale de muncă ale membrilor de sindicat și nu pot fi asimilate salariului, deoarece nu se acordă lunar.
Pârâta a solicitat instanței să constate că cererea nu vizează plata unor drepturi salariale, ci obligarea sa la respectarea unei clauze din CCM, pe cale de consecință fiind aplicabile prevederile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, conform cărora: "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că pe perioada pentru care se solicită salariul suplimentar, prima de Crăciun, de Paști și Ziua F. ului a avut contracte colective valabil încheiate pe anii 2010-2011 care prevăd că drepturile solicitate sunt suspendate pentru anii 2009 și 2010.
A mai învederat pârâta că este o societate sub autoritatea Ministerului T. urilor și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor OUG nr. 79/2008, având obligația respectării prevederilor art. 3 din acest act normativ, conform căruia: "indicele câștigului salarial mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii, calculat în unități fizice sau, după caz, în unități valorice în condiții comparabile, în funcție de specificul activității…";. Or, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii
realizat. Deci, pentru a putea acorda acest salariu suplimentar societatea trebuia să înregistreze venituri, ceea ce nu s-a întâmplat.
Raportat la dispozițiile art. 247 Codul muncii, obligația legală de a aplica dispozițiile contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior incumbă doar în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă.
Din art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate C.
M. rezultă că "pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Or, câtă vreme veniturile societății nu au asigurat nici măcar plata salariilor, nu au existat fonduri pentru alocarea salariului suplimentar și a celorlalte prime.
Examinând cu prioritate excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâte raportat la Sentința civilă nr. 616/_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._ instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 1201 Cod civil, există autoritate de lucru judecat "atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele în contra lor în aceeași calitate";. Așadar, conform acestui articol puterea lucrului judecat există indiferent de împrejurarea că în noul proces părțile se găsesc în alte calități.
Principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces.
Prin Sentința civilă nr. 616/_ a T. ui M. s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul Sindicatul "Libertatea Căi Ferate"; C., inclusiv în numele membrului de sindicat C. M. D., împotriva pârâtelor S. N. de T. F. de M. "C. M. "S. și S. "C.
M. "; C., acestea fiind obligate să-i plătească, retroactiv pentru anii 2007, 2008 și 2009 salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare pe luna decembrie a anului pentru care se acordă, premiul anual acordat de "Ziua
F. ului"; pentru anul 2009 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun pe anul 2009, echivalente cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare în baza art.64 din contractul colectiv de muncă.
Având în vedere că prin acțiunea formulată în prezentul dosar reclamantul solicită aceleași drepturi salariale și, în plus, salariul suplimentar pe anul 2010, premiile de paști, Crăciun și Ziua F. ului pe anul 2010, instanța, în temeiul art. 166 Cod procedură civilă și art. 1201 Cod civil, va admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâte și, în consecință, va respinge cererea reclamantului având ca obiect salariul suplimentar aferent anului 2009,
premiul anual de "Ziua F. ului"; pentru anul 2009 și ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun pe anul 2009.
Apoi, în ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul reține că este nefondată și, în consecință o va respinge din următoarele considerente:
Potrivit art. 283 alin. (1) lit. c și e din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator și în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
Potrivit alineatului 2 al aceleiași norme citate, "în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului."
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 aplicabile litigiului în speță, prin contractul colectiv de muncă "se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca", dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(l) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin.
(1) lit. a) - d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, tribunalul apreciază că, în speță, toate aceste drepturi se încadrează în categoria "drepturilor salariale"; și termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
Referitor la salariul suplimentar(aferent fiecărui an), instanța reține că din cuprinsul art.32 alin.1 din contractul colectiv de muncă ce reglementează
"salariul suplimentar";, dată fiind terminologia uzitată, coroborat cu împrejurarea că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu suplimentar se constituie din cadrul fondului de salarii (art.32 alin.3), se poate concluziona că sumele cerute prin acțiune au fost calificate de contractanți ca având caracter
salarial astfel că, în speță, sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii și termenul în care se poate solicita astfel de drepturi este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. În cauză, acest termen a fost respectat întrucât în același contract colectiv de muncă se prevede că salariul suplimentar se primește după expirarea anului calendaristic în care a fost prestată munca de salariat.
Prin urmare, pentru anul 2010, termenul începe să curgă la începutul anului 2011 și se împlinește la începutul anului 2014.
Cu privire la acordarea ajutorului material pentru Paști aferent anului 2010; a ajutorului material pentru Crăciun aferent anului 2010 și a premiului pentru "Ziua F. ului"; pentru anul 2010 excepția prescripției dreptului la acțiune este de asemenea neîntemeiată.
Cele trei categorii de drepturi se încadrează în categoria de adaosuri la salariul de bază, ce intră în componența noțiunii de salariu (art.155 Codul muncii), motiv pentru care tribunalul constată că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. c Codul muncii astfel că prezentul conflict este un conflict de drepturi, ivit între reclamanți și pârâtă, prin care cei dintâi urmăresc valorificarea unui interes personal și nu unul colectiv al tuturor salariaților din unitate, așa încât dreptul material la acțiune nu este susceptibil a fi prescris în termenul de 6 luni stipulat în art.283 alin.1 lit. e din Codul munci și acțiunea poate fi formulată în termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului. Cererea
in-troductivă de instanță s-a formulat înlăuntrul termenelor de trei ani care încep să curgă de la scadența fiecărui drept.
Apoi, analizând actele și lucrările dosarului, T. a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul S. N. de T. F. de M. "C.
M. "; S. B. S. T. până la data de_ când a fost concediat pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 este aplicabil și la nivelul unității pârâte, S. N. de T. F. de M. "C. M. "; S. B., conform art. 4, de la data înregistrării, respectiv_, pentru o durată de 24 de luni.
Prin actul adițional nr. 370/_, aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificația că produce efecte de la_ până la_ .
La nivel de unitate SNTFC C. M. s-a încheiat Contractul colectiv de muncă pentru anul 2009-2010, înregistrat sub nr. 2584 din 4 iunie 2009, în vigoare începând cu această dată și, ulterior, s-a înregistrat actul adițional nr.1713/_ la contractul colectiv de muncă pentru anul 2009-2010 (f.32), care a prelungit valabilitatea acestuia pe încă un an, începând cu 21 aprilie 2010.
Dreptul salariaților pârâtei la acordarea salariului suplimentar, a ajutorului pentru Paști și Crăciun și a premiului pentru Ziua ceferistului
(feroviarului)este prevăzut atât în CCM la nivel de unitate cât și în CCM încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar.
Într-adevăr, prin actele adiționale la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate părțile au convenit că salariul suplimentar pentru anul 2010, ajutoarele materiale de Paști și Crăciun și premierea pentru Ziua F. ului pe anul 2010 nu se acordă.
Însă, instanța apreciază că pentru drepturile solicitate pentru anul 2010 în cauză este aplicabil contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar (menționat anterior), întrucât printr-un contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior nu se poate deroga de la dispozițiile contractului colectiv de muncă superior în sensul diminuării drepturilor recunoscute de acesta în favoarea salariaților, conform prevederilor exprese ale art.238 alin.1 Codul muncii și art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996 (dispoziții care deși în prezent sunt abrogate, guvernează raporturile juridice dintre părți). De asemenea, stabilirea aplicabilității contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior are ca efect înlăturarea prevederilor sub nivelul minimal cuprinse în contractele colective la nivel inferior.
Astfel, art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 precizează că: "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, art. 30 alin. 3 precizează că :" Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
Din modul de formulare neechivoc și nesupus altei condiții decât desfășurarea ireproșabilă a activității rezultă caracterul pur și simplu al acestui drept pretins prin acțiune, precum și obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către pârâtă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Reține instanța că la punctul 2 din Anexa 6 la Contractul colectiv de muncă sunt menționate expres situațiile în care salariații nu au dreptul la salariul suplimentar (cei cărora, în cursul anului încheiat li s-a aplicat sancțiunile prevăzute în Anexă). per a contrario, toți salariații care nu se regăsesc în situațiile menționate la punctul 2 din Anexa 6 au dreptul la
acordarea unui salariu suplimentar pentru munca prestată în cursul anului calendaristic.
Referitor la acordarea ajutoarelor materiale de Paști, Crăciun și Ziua F. ului instanța constată că aceasta este reglementată de art. 71 din CCM la nivel de grup de unități ca un drept al salariaților neafectat de alte condiții decât cele prevăzute expres în norma citată, nefiind o vocație a salariatului.
Față de aceste considerente, T. va admite în parte cererea reclamantului și, în consecință, în baza dispozițiilor
contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități, incidente pentru perioada anilor 2009-2010, va obliga pârâtele să plătească reclamantului ajutorul material de Crăciun, pentru anul 2010, echivalentul unui salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare; ajutorul material de Paște pentru anul 2010, echivalentul unui salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, premiul pentru "Ziua F. ului (Ceferistului)"; aferent anului 2010 și salariul suplimentar aferent anului 2010, cu dobânda legală aferentă acestor sume calculată începând cu data promovării acțiunii, respectiv_ și până la plata efectivă,
Instanța va obliga pârâtele la plata dobânzii legale de la data formulării cererii de chemare în judecată în temeiul art.161 alin.4 din Codul muncii coroborat cu art.1088 cod civil și cu prevederile OG.9/2000.
Instanța va respinge cererea reclamantului având obiect obligarea pârâtelor la plata sumelor ce reprezintă actualizarea drepturilor acordate, în funcție de rata inflației, ca neîntemeiată, întrucât vizează tot acoperirea prejudiciului suportat de salariat, iar aceasta nu se poate realiza, potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii coroborat cu art.1088 Cod civil și cu prevederile OG.9/2000, decât prin încasarea dobânzii legale.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtele să-i plătească reclamantului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâtele S. N. de T. F. de M. "C. M. "; S. B., cu sediul în B., Bd. D. G.
, nr. 38, sector 1 și S. N. de T. F. de M. S.A -S. T., cu sediul în mun. C. -N., str. Piața A. I., nr. 17 raportat la Sentința civilă nr. 616/_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._ și, în consecință:
Respinge cererea reclamantului C. M. D., domiciliat în Baia Mare, str. Gh. Bilașcu nr. 26 ap. 10 și cu domiciliul ales în C. N., B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 62 ap. 8 C., formulată împotriva pârâtelor, având ca
obiect salariul suplimentar aferent anului 2009, premiile de Paști, Crăciun și Ziua F. ului pe anul 2009;
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâte față de celelalte pretenții;
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul C. M. D.
împotriva pârâtelor S. | N. | de T. | F. | de M. | "C. M. "; S. B. |
și S. N. de T. | F. | de M. | S.A -S. | T. | și, în consecință: |
Obligă pârâtele să-i plătească reclamantului ajutorul material de Paște pentru anul 2010, premiul pentru "Ziua F. ului (Ceferistului)"; aferent anului 2010, ajutorul material de Crăciun pentru anul 2010 și salariul suplimentar aferent anului 2010, precum și dobânda legală aferentă acestor sume calculată începând cu data promovării acțiunii, respectiv_ și până la plata efectivă.
Respinge cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtelor la plata sumelor ce reprezintă actualizarea drepturilor acordate, în funcție de rata inflației, ca neîntemeiată.
Obligă pârâtele să-i plătească reclamantului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE | ASISTENȚI JUDICIARI | GREFIER | ||
G. Brîndușa | O. S. | , D. M. L. M. | C. |
Red./t.red.: G.B./_ 5 ex./ com. 3 ex.
