Sentința civilă nr. 461/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 461/2013

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013 Instanța constituită din:

Președinte: A. G. C. Grefier O. -R. L.

S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamanta T. O. în contradictoriu cu pârâții P. C. A. și C. A. PRIN P. C. A., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă, avocat Fabiola Precup, lipsă fiind pârâții.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că pârâtul de rândul 1 nu a dat curs solicitării instanței.

Reprezentanta reclamantei solicită a se reveni asupra adresei, apreciind că la dosarul cauzei au fost depuse suficiente acte în susținerea acțiunii.

La solicitarea expresă a reprezentantei reclamantei, instanța revine asupra adresei către pârâtul de rând 1.

Reprezentanta reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.

Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris,

, iar pe cale de consecință să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 232/_ și obligarea pârâților, în solidar la restituirea sumelor reținute lunar din drepturile salariale cuvenite reclamantei, fără cheltuieli de judecată.

Instanța reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de_ și ulterior precizată (fila 24), reclamanta T.

O. a chemat în judecată pe pârâții P. comunei A. și C. A., solicitând instanței să constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 232/_ emisă de P. C. A.

, obligarea pârâților în solidar la restituirea sumelor reținute lunar din drepturile salariate cuvenite începând cu data emiterii acestei dispoziții și la plata dobânzii legale la aceste sume, începând cu data reținerii lor și până la restituirea lor efectivă, suspendarea executării Dispoziției nr. 232/_ emisă de P. C. A. până la soluționarea irevocabilă a prezentei, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că face parte din categoria funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al P. ui comunei A. . Prin dispoziția atacată s-a dispus recuperarea sumelor acordate necuvenit în perioada_ -_ funcționarilor

publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei A., jud. Cluj, conform anexei care face parte integrantă din dispoziție. Reclamanta este înscrisă pe această anexă pentru anul 2010 cu suma totală de 12.236 lei, cuprinzând indemnizație de hrană, pentru ținută, premiu de 8 Martie, premiu de Paște și premiu de Crăciun. Pentru anul 2011 reclamanta este obligată la restituirea sumei de 1700 lei, constând din 500 lei îndemnizație pentru ținută, 500 lei premiu de 8 Martie și suma de 700 lei premiu de Paști. Consideră reclamanta că aceste sume i-au fost acordate în mod corect, pentru anii 2010-2011 în baza art. 31 al Acordului colectiv nr. 472/_, a Hotărârii nr. 6/_ a Consiliului Local A. și a Hotărârii nr. 10/_ a Consiliului Local A. . Dispoziția nr. 232/_ emisă de P.

C. A. este un act nelegal, lovit de nulitate, care încalcă prevederile contractuale menționate în art. 31 și hotărârile de consiliu local la care s-a referit anterior. Clauzele acordului colectiv sunt obligatorii pentru părțile contractante inclusiv pentru pârâtul care a emis dispoziția contestată, astfel încât obligațiile de plată asumate prin acestea trebuie respectate. Conform art.24 alin 2 al Legii nr. 130/1996 în vigoare la data încheierii acordului colectiv, nulitate trebuia invocata în fața instanței judecătorești înainte de emiterea dispoziției și înainte de abrogarea Legii nr.130/1996.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 31 al Acordului colectiv nr. 472/_, Hotărârea nr. 6/_ a Consiliului Local A., Hotărârea nr. 10/_ a Consiliului Local A., Legea 130/1996 în vigoare la data încheierii contractului colectiv de muncă, art. 164, 248, 249 Codul muncii, art. 1 Kt. j), 148, 149, 150, 152, 155, 208 din Legea nr. 62/2011, art. 274 Cod proc. civ.

Deși legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare și nici nu au fost reprezentați în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.

La termenul de judecată din data de_, instanța a admis e xcep ția insu f icientei tim br ări

și a anulat ca netimbrat petitul 2 din precizarea de acțiune privind suspendarea executării Dispoziției nr. 232/_ a P. ui comunei A. (fila 37).

În cauză, instanța a administrat la solicitarea reclamantei proba cu înscrisuri.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:

Reclamanta T. O. are statutul de funcționar public, iar în executarea Deciziei Camerei de Conturi a județului Cluj nr. 49/_, pârâtul P. comunei A. a dispus recuperarea sumelor încasate necuvenit de funcționarii publici din cadrul aparatului de specialitate al P. ui în perioada_ -_, emițând în acest sens Dispoziția nr. 232/_ (fila 9).

Reclamanta solicită acum în instanța de contencios administrativ anularea dispoziției

emise.

În primul rând, trebuie subliniat că reclamanta nu ar justifica interes decât pentru anularea parțială a dispoziției contestate, respectiv în ceea ce o privește, în condițiile în care dispoziția se referă la toți funcționarii publici din cadrul aparatului de specialitate al P. ui, iar reclamanta nu a susținut și dovedit că ar acționa în calitate de reprezentant al acestora.

Apoi, lecturând prezenta cerere de chemare în judecată, se observă că argumentele expuse vizează în mod exclusiv nelegalitatea măsurii dispuse în temeiul Deciziei Camerei de Conturi a județului Cluj, datorită existenței la nivelul unității administrativ-teritoriale a unui acord colectiv liber negociat, în temeiul căruia reclamanta a beneficiat în mod legal de acordarea anumitor drepturi salariale.

Sumele apreciate a fi acordate în mod nelegal au fost instituite cu titlu de sporuri sau indemnizații prin Acordul colectiv de muncă nr. 472/_ și prin H.C.L. nr.6/_ și nr. 10/_ (filele 11-23).

Neexistând vreun alt temei juridic de acordare a sumelor în cuprinsul Legii-cadru nr.330/2009 care reglementează salarizarea unitară a personalului bugetar plătit din fonduri publice, trebuie stabilit dacă și măsura în care drepturile salariale puteau fi acordate strict în temeiul acordului colectiv de muncă.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază și sporul de vechime; funcționarii publici pot beneficia de prime și alte drepturi salariale, dar doar în condițiile legii.

Pe de altă parte, art. 72 din lege statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională ori alte măsuri decât cele prevăzute de lege referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.

Din coroborarea prevederilor legale indicate reiese faptul că funcționarii publici pot beneficia doar de drepturile salariale prevăzute prin lege iar acordarea altor sume - fie că sunt denumite sporuri sau diverse indemnizații - nu poate face obiectul acordurilor încheiate la nivelul instituțiilor bugetare.

În plus, art. 1 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 statuează în mod expres și neechivoc faptul că "Începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege";, tranșând problema în sensul că alte drepturi salariale decât cele reglementate prin acest act normativ nu pot fi instituite prin acorduri sau contracte colective de muncă.

Mențiuni suplimentare trebuie făcute cu privire la indemnizația pentru ținută: art. 31 din Legea nr. 188/1999 prevede că "Funcționarii publici care, potrivit legii, sunt obligați să poarte uniformă în timpul serviciului o primesc gratuit";, fiind., deci, vorba despre obligația instituției de a le pune la dispoziție uniformele propriu-zise și nicidecum despre acordarea unei indemnizații în acest sens.

Pe de altă parte, în temeiul art. 21 și urm din Legea nr. 94/1992, actualizată, Curtea de Conturi exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public iar în situațiile în care constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate care au determinat producerea unor prejudicii, are dreptul de a comunica conducerii entității publice auditate această stare de fapt; astfel, această instituție este îndreptățită să verifice legalitatea acordării sporurilor și indemnizațiilor și să oblige conducerea entității publice auditate la luarea de măsuri pentru intrarea în legalitate.

În mod corelativ, art. 33 alin. 3 teza finală impune conducerii entității auditate (în cauza noastră, P. ui) obligația de a stabili întinderea prejudiciului și de a dispune măsurile necesare pentru recuperarea acestuia.

Prin emiterea dispoziției contestate, pârâtul a respectat întocmai dispozițiile art. 85 alin.1 din Legea nr. 188/1999, conform cărora "Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată (…)

";.

Prevederile Codului muncii referitoare la necesitatea obținerii unui titlu executoriu pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului nu sunt aplicabile în speță deoarece

reclamanta este funcționar public, supusă dispozițiilor speciale ale Legii nr. 188/1999, iar nu celor ale dreptului muncii.

Pentru toate acestea, reținând că dispoziția atacată a fost în mod legal emisă, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va respinge prezenta cerere.

Se mai impune a se preciza și faptul că prin Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în vigoare din data de 18 iunie 2012, se stabilește "exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii"; (art.2), iar conform art. 1 lit. a și b, această dispoziție legală se aplică în ceea ce privește sumele stabilite în temeiul contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente, respectiv a hotărârilor consiliilor locale și județene, cum este și cazul nostru.

Din modalitatea de formulare a textului legal reiese, însă, în mod clar faptul că acesta nu afectează valabilitatea deciziilor de impunere ale angajatorilor, ci doar punerea lor în aplicare. De aceea, și dispoziția din speță rămâne în ființă, fiind în mod legal și temeinic emisă, însă va fi lipsită de efecte juridice începând cu data de_ .

În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T.

  1. ,

    dom. în A. M. nr. 166, comuna A., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâții P. comunei A.

    și C. A.

    , cu sediul în comuna A. l M. nr. 179, jud. Cluj, având ca obiect contencios administrativ, astfel cum a fost precizată.

    Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2013.

    Președinte,

    1. G. C.

Grefier,

O. -R. L.

Red.AGC/Tehnored.VAM 5 ex./_

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 461/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă