Sentința civilă nr. 4782/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.4782
Ședința publică din 28 octombrie 2013 Completul este compus din: Președinte: P. R. M., judecător
Ș. L., grefier Asistenți judiciari:
P. R. S.
V. R. I.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul O. N., cu domiciliul în Z., b-dul M. Viteazu, nr.75, bl.MV6, sc.A, et.1, ap.6, județul Sălaj și cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Mihalca D. cu sediul în B. -M.
, b-dul Republicii, nr.1/24, județul Maramureș în contradictoriu cu pârâta SC FRIZ
M. SRL, cu sediul în B. -M., str. D., nr.5/72, județul Maramureș, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul și reprezentanta acestuia, av.Mihalca D. și martorul Iștoan M. G., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
S-a procedat la audierea martorului Iștoan M. G., cele declarate fiind consemnate la f. 18 din dosar.
Nemaifiind cereri în probațiune ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta reclamantului, av. Mihalca D. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumei de 1.308 euro, reprezentând drepturi salariale aferente perioadei martie - mai 2011 și virarea contribuțiilor obligatorii către stat aferente drepturilor salariale încasate în această perioadă. Cu cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 5748/_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr._, s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul O. N. - în contradictoriu cu pârâta SC Friz M. SRL B. -M., privind pretenții, în favoarea Judecătoriei Z. .
În motivarea sentinței, a reținut, în esență, că pretențiile deduse judecății nu constituie un litigiu de muncă, astfel că în raport de prevederile art. 269 din Codul Muncii coroborate cu cele ale art. 2 lit. c din Codul de procedură civilă, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Z. .
La data de 14 martie 2013, prin sentința civilă nr. 743, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Zalău a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Z. și, constatând ivirea conflictului
negativ de competență, a sesizat Curtea de A. C. în vederea soluționării acestuia. De asemenea, a suspendat orice altă procedură în cauză până la soluționarea conflictului de competență.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, J. a avut în vedere că pretențiile reclamantului privesc plata unor drepturi salariale ce derivă dintr-un raport de muncă.
Asupra conflictului negativ de competență, Curtea a reținut următoarele ca reclamantul O. N. s-a adresat instanței cu o cerere (f. 1 dosar nr._ ) prin care solicita în contradictoriu cu pârâta SC Friz M. SRL, cu sediul în B. M., strada D., nr. 5/72, județul Maramureș, obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 1308 Euro, reprezentând echivalentul drepturilor salariale aferente lunilor martie-mai 2012 și a contribuțiilor obligatorii către bugetul de stat, raportat la același contract de muncă.
Obiectul cererii cu care reclamantul a învestit instanța privește plata unei sume de bani cu titlu de drepturi salariale, cuvenite în baza unui contract individual de muncă, respectiv plata contribuțiilor obligatorii în raport de această sumă.
Reținând că petitul principal vizează plata unor drepturi salariale derivând dintr-un contract individual de muncă, împrejurare care ține de faza executării unui astfel de contract, Curtea a considerat că solicitarea reclamantului intră sub incidența art. 266 din Codul muncii care stabilește expres că jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de codul muncii, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit codului muncii.
Potrivit art. 269 din Codul muncii judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă, cel din urmă act normativ stabilind prin dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c că soluționarea conflictelor de muncă, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe, aparține în primă instanță Tribunalului. De asemenea, Curtea de A. C. arata ca în stabilirea competenței materiale nu prezintă relevanță dacă într-adevăr între părți a existat raportul de muncă pretins de către reclamant, întrucât acest aspect vizează exclusiv fondul cauzei, existența sau inexistența raportului de muncă justificând admiterea sau, după caz, respingerea acțiunii ca nefondată.
În consecință, Curtea a apreciat că litigiul este un conflict de muncă, de competența tribunalului, astfel că potrivit art. 2 pct. 1 lit. c din codul de procedură civilă coroborat cu art. 22 al. 2,5 Cod procedură civilă, stabilește că Tribunalul Sălaj este instanța competentă material să soluționeze litigiul promovat de reclamantul O. N., astfel formându-se prezentul dosar.
Reclamantul arată că a prestat activitate pentru societatea pârâtă începând cu data de_, având funcția de conducător auto, fără însă a avea încheiat contract individual de muncă.
Mai arată faptul că între părți a existat doar o înțelegere verbală în privința salariului, care era în cuantum de 1.700 Euro/lună.
A încercat și o conciliere cu societatea pârâtă, care a rămas fără niciun rezultat, având în vedere faptul că din partea societății pârâte nu s-a prezentat nimeni.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, societatea pârâtă arată că solicită respingerea acțiunii reclamantului, având în vedere că reclamantul nu a fost angajatul societății pârâte, neexistând raporturi de muncă și nici contract individual de muncă cu reclamantul.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și martori.
Examinând acțiunea prin prisma motivației expusă de reclamant, raportat la probatoriul administrat și în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile speței, instanța constată că acțiunea este fondată, motiv pentru care se va admite, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a prestat activitate pentru societatea pârâtă, în calitate de conducător auto, începând cu data de_, fără însă a avea încheiat cu acesta un contract individual de muncă, între părți existând doar o înțelegere verbală în privința salariului, care era în cuantum de 1.700 Euro/lună.
Conform procesului verbal de rezultate de la fila 38 (dosarul_ al Tribunalul Sălaj) rezultă faptul că reclamantul a efectuat activitate pentru societatea pârâtă, făcând dovada cu sus-menționatul înscris, încheiat în data de _
.
Din declarația de martor de la fila 10 din dosarul_ al Tribunalul Sălaj a numitului Achim A., acesta arată că reclamantul a fost angajat în calitate de conducător auto și că are cunoștință de faptul că reclamantul a prestat activitate pentru societatea pârâtă în anul 2011, aproximativ 3 luni, și că nu i-au fost achitate drepturile salariale.
Același lucru reiese și din declarația de martor de la fila 18 din dosarul_ al Tribunalul Sălaj, a numitului Iștoan M. G., care arată că reclamantul a fost angajat în calitate de conducător auto și că are cunoștință de faptul că reclamantul a prestat activitate pentru societatea pârâtă în anul 2011, aproximativ 3 luni, și că înțelegerea între reclamant și societate era ca salariul reclamantului să fie în cuantum de 1.700 Euro lunar.
De asemenea, arată că știe că reclamantul mai avea de încasat de la societate aproximativ 1300/1400 Euro.
Contractul individual de munca este acea convenție în temeiul căreia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze o anumita activitate pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana juridica sau persoana fizica, care la rândul sau se obligă să plătească remunerația, denumita salariu si să asigure condiții adecvate desfășurării activității, menținerii securității și sănătății în muncă. La încheierea unui contract individual de munca trebuie îndeplinite mai multe condiții, condiții care in cazul reclamantului nu sunt îndeplinite.
Fiind un act juridic bilateral si consensual, contractul individual de munca se încheie prin consimțământul părților, fiind o cerință prevăzută expres de art. 16(1) din Codul Muncii, care prevede că ,,contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în forma scrisă, in limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă in forma scrisă revine angajatorului.,,. In cazul contractului individual de munca, consimțământul presupune, in primul rând, ca fiecare dintre părți trebuie sa-si exprime in mod valabil, neechivoc si in deplina cunoștință de cauza, voința ei de a contracta si, in al doilea rând, sa se realizeze acordul de voință al lor, in vederea încheierii valabile a contractului.
Acest consimțământ de a încheia un contract individual de munca în formă scrisă nu a fost exprimat de societatea parata.
Curtea Constituțională a decis, judicios, faptul ca "contractul individual de munca este convenția prin care se materializează voința angajatorului si a viitorului angajat de a intra intr-un raport juridic de munca. In aceasta convenție, negociata si liber consimțită, sunt prevăzute, in limitele stabilite de legislație si de contractele colective de munca, toate elementele necesare pentru cunoașterea condițiilor de desfășurare si de încetare a raportului de munca, drepturile, obligațiile si răspunderile ambelor părți";.
Curtea Constituțională a arătat, prin Decizia nr. 448/2005, că: ,,contractul individual de muncă este convenția prin care se materializează voința angajatorului și a viitorului salariat de a intra într-un raport juridic de muncă. în această convenție, negociată și liber consimțită, sunt prevăzute, în limitele stabilite de legislație și de contractele colective de muncă, toate elementele necesare pentru cunoașterea condițiilor de desfășurare și de încetare a raportului de muncă, drepturile, obligațiile și răspunderea ambelor părți,,.
Coroborând toate aceste probe instanța constata că se face dovada faptului că reclamantul a prestat muncă pentru pârâtă.
În ceea ce privește drepturile salariale cuvenite reclamantului, instanța reține că dreptul la salariu este considerat corolarul dreptului la muncă, fiind afirmat în Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit căreia "cel care muncește are dreptul la un salariu echitabil și suficient care să-i asigure lui și familiei sale o existență conformă cu demnitatea umană (art. 23 alin. 3).
În același sens, art. 159 din Codul Muncii precizează că "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani. La stabilirea și la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenența națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală";.
Salariul constituie obiect deoarece constituie contraprestația pentru munca efectuată de salariat, dar și cauză a contractului individual de muncă, pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă. Astfel, salariul este un element esențial al contractului individual de muncă, o parte componentă a obligațiilor asumate de angajator și a cauzei juridice a obligației persoanei angajate; el constituie totalitatea drepturilor bănești cuvenite pentru munca prestată.
Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, conform art. 168 (1).
Faptul că unitatea pârâtă nu i-a achitat reclamantului drepturile salariale reiese și din declarațiile de martor de la filele 10 și 18 din dosarul_ al Tribunalul Sălaj.
De asemenea, instanța reține că "nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege. Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este
scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă"; (art. 169).
În privința achitării drepturilor salariale, reiese faptul că reclamantul a făcut dovada prestării activității pentru societatea pârâtă, dar aceasta nu a făcut dovada plății acestora, astfel că instanța urmează să admită acest capăt de cerere al reclamantului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă obligă societatea pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
De asemenea, în temeiul art. 40 alin. (2), lit. f) din Codul muncii, instanța va obliga societatea pârâtă să plătească contribuțiile datorate bugetului de stat pentru reclamant, aferente perioadei martie-mai 2011.
Față de cele ce preced, urmează ca instanța să admită acțiunea reclamantului și în consecință va obliga parata sa plătească reclamantului echivalentul in lei la data plății a sumei de 1.308 Euro, reprezentând drepturi salariale neacordate aferente perioadei martie-mai 2011 și sa vireze contribuțiile obligatorii către stat aferente drepturilor salariale încasate in perioada martie-mai 2011, și va obliga parata la plata către reclamant a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite acțiunea formulată de reclamantul O. N., cu domiciliul în Z., b-dul M. Viteazu, nr. 75, bl. MV6, sc. A, et. 1, ap. 6, județul Sălaj și cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Mihalca D. cu sediul în B. -M., b- dul Republicii, nr. 1/24, județul Maramureș în contradictoriu cu pârâta SC FRIZ
M. SRL, cu sediul în B. -M., str. D., nr. 5/72, județul Maramureș, și in consecință obliga parata sa plătească reclamantului echivalentul in lei la data plății a sumei de 1.308 Euro, reprezentând drepturi salariale neacordate aferente perioadei martie-mai 2011 și sa vireze contribuțiile obligatorii către stat aferente drepturilor salariale încasate in perioada martie-mai 2011.
Obliga parata la plata către reclamant a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitiva.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2013.
Președinte, | Asistenți judiciari, | Grefier, | |
P. R. M. | P. R. S. | V. R. I. Ș. L. |
Red.V.R.I./_
Dact.Ș.L./_ /5 ex.
