Decizia civilă nr. 3047/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ ***
DECIZIA CIVILĂ NR. 3047/R/2013
Ședința publică din data de 12 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Z. I. împotriva sentinței civile nr. 773 din 4 martie 2013, pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._ ***, privind și pe pârâții intimați SC O. P. SA, A. N. DE A. F., D. G. DE A. A M. C. D. C. ANAF,
A. F. P. B., D. G. A F. P. B. -N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei intimate SC O. P. SA, av. Neamț C., în substituirea av. Bilan I., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea intimatei
D. G. a F. P. B. -N. întâmpinare prin care solicită și judecarea în lipsă.
De asemenea, se constată că la data de 3 iunie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate SC O. P. SA.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar delegație de substituire și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate SC O. P. SA solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, arătând în esență că instanța de rejudecare a calificat natura juridică a litigiului ca fiind de dreptul muncii, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii republicat potrivit căruia cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau despăgubiri către salariat. Cheltuielile de judecată în recurs vor fi solicitate pe cale separată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 773 din 4 martie 2013 pronunțată de Tribunalul B.
-N. în dosarul nr._ ***
s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor D. G. a F. P. B. -N. - A. F. P. B.
și A. N. de A. F. - D. G. de A. a M. C. și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Z. I., împotriva acestor pârâte ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-au respins ca nefondate excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC O. P. SA.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC
O. P. SA, și-n consecință s-a respins ca prescrisă acțiunea precizată formulată de reclamanta Z. I. împotriva pârâtei SC O. P. SA.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC O. P. SA împotriva chematelor în garanție A. N. DE A. F. - D. G. DE A. A M. C., D. G. A F. P. B. -N. și A.
F. P. B., ca rămasă fără obiect.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei SC O. P. SA suma de 578,46 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că în cadrul procesului de reorganizare a activității Zonei PECO B. conform Programului de reorganizare a P. SA a fost emisă Decizia nr. 68 din_ privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, înmânată personal acestuia, care a și semnat-o cu acea ocazie. Potrivit art.6 al menționatei decizii, valoarea netă a indemnizației de concediere este de 15.947 lei (RON).
D. cuantumul brut al acestei indemnizații, s-a reținut și virat de către pârâta O. P. SA alături de contribuțiile pentru bugetul de asigurări sociale (CAS, CASS, șomaj), suma de 3038 lei cu titlu de impozit pe venit în procent de 16%, aspect atestat de actele dosarului și confirmat unitar de litiganți. Prin cererea colectivă înregistrată la D. G. a F. P. B. -N. sub nr. 1559 din_ și adresată deopotrivă și Administrației F. P. B., nerezolvată favorabil anterior demarării procesului, reclamanta a solicitat restituirea impozitului și a contribuțiilor pentru bugetul de asigurări sociale reținute și plătite.
Obiectul cererii deduse judecății, așa cum a fost acesta stabilit în aplicarea principiului disponibilității, a vizat doar impozitul pe venit reținut și virat bugetului general consolidat
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor D. G. a F.
P. B. -N., A. F. P. B., A. N. de A. F.
- D. G. de A. a M. C. este întemeiată. În condițiile în care în litigiul de muncă demarat de fostul angajat împotriva pârâtei angajator și a celor trei organe fiscale, calificare stabilită de instanța de recurs în decizia de trimitere a cauzei spre rejudecare, nu a existat un raport juridic direct decât între angajat și angajator, lipsește legitimarea procesual pasivă a celor trei organe fiscale.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O. P. SA, invocată din oficiu de tribunal în primul ciclu procesual, soluția a fost diferită. Prin prisma verificărilor ce se impun a fi făcute, au fost relevante și obligatorii considerentele instanței de recurs în decizia de casare prin care s-a menționat că litigiul este unul de dreptul muncii.
Neîntemeiată este și excepția inadmisibilității acțiunii prin prisma lipsei procedurii prealabile, față de pretențiile concrete deduse judecății.
Neîntemeiată este și excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârâta angajator. Contrar susținerilor acesteia, nu a fost aplicabil termenul de 30 de zile de la data comunicării deciziei de încetare a contractului individual de muncă, ținând cont de obiectul acțiunii civile deduse judecății prin care nu s-a atacat măsura încetării raporturilor de muncă între părți, ci s-a solicitat plata unor sume de bani reținute și virate cu titlu de impozit de către pârâtă. Acest
termen de 30 de zile invocat de pârâtă era aplicabil doar dacă se contesta măsura concedierii, ori nu acesta este obiectul litigiului dedus judecății, situație în care s- a impus respingerea acestei excepții.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC O. P. SA, tribunalul a găsit-o întemeiată.
În cauză au fost aplicabile prevederile art. 283 alin.1 lit. c Codul muncii în forma existentă la data sesizării instanței, în prezent art.268 alin.1 lit. c Codul muncii republicat, ce stabilește că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau despăgubiri către salariat. În cauză nu a fost aplicabil termenul de prescripție de 6 luni, conform art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii (actualul art.268 alin.1 lit. e), așa cum a susținut pârâta angajator, obiectul concret al pretențiilor deduse judecății nereferindu-se la neexecutarea unor clauze din contractul colectiv de muncă.
S-a constatat că acțiunea a fost depusă și înregistrată în data de 08 aprilie 2010, după expirarea termenului de prescripție de 3 ani, împlinit în data de 13 iunie 2009, termenul de prescripție de 3 ani pentru drepturile bănești solicitate curgând de la data comunicării deciziei de încetare a raporturilor de muncă în cuprinsul căreia s-a indicat expres cuantumul net al sumei acordate angajatului, după reținerile făcute de angajator cu titlu de impozit și alte contribuții datorate statului, dată care în speță a fost 13 iunie 2006, decizia fiind semnată de reclamantă.
În raport de rezolvarea defavorabilă a acțiunii principale, pentru considerentul neexercitării în termenul de prescripție, în temeiul art.60 alin.1 Cod procedură civilă s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC O. P. SA împotriva chematelor în garanție A. N. de A.
F. - D. G. de A. a M. C. și D. G. a F. P.
B. -N. - A. F. P. a municipiului B. ca fiind rămasă fără obiect, împrejurare ce exclude examinarea excepțiilor procesuale în legătură cu aceasta.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că reclamanta s-a aflat în culpă procesuală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Z. I.,
solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre soluționare instanței de fond.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că suma datorata de pârâta O.
P. SA reprezintă o diminuare a drepturilor salariale cu contravaloarea impozitului reținut de pârâta și virat către bugetul statului. În aceasta situație,
fiind vorba de un impozit reținut de la reclamant, sunt incidente dispozițiile CAP. IV (art.137-142) din OG 61/2002, termenul de prescriptive fiind de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a fost achitat.
Cu toate ca SC O. P. SA susține că nu i-a acordat în totalitate salariile compensatorii motivat de faptul ca ar fi reținut și virat impozitul către chematele în garanție, consideră că acest impozit nu se datora, deoarece potrivit art. 55 al.4 lit. j din Legea 571/2003 privind codul fiscal (in forma de la data emiterii deciziei de concediere individuala și efectuării plaților compensatorii de către reclamant), nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile.
Este adevărat că potrivit punctului 68 lit. l din normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 aprobate prin HG nr.44/2004, veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de munca, precum și orice sume de natura salariala primate în baza unei legi special, indiferent de perioada la care se refera, și ce sunt realizate din compensațiile bănești individuale, acordate persoanelor
disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii, potrivit dispozițiilor prevăzute în contractual de munca, însă, instant constata ca prevederile de mai sus au fost adoptate printr-o hotărâre de guvern, în executarea unei legi, act normativ cu forța juridica superioara, iar potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000.
Așa fiind, prin prevederile pct.68 lit. l din normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 aprobate prin HG nr.44/2004, nu se poate contravine prevederilor art.55 alin.4 lit. j din Legea nr.571/2003.
În condițiile în care sumele în discuție au fost calculate și reținute din plățile compensatorii acordate și cuvenite reclamantului în temeiul legii, contractului colectiv de munca și programului de concediere colectiva, iar aceste operațiuni au fost efectuate de către SC O. P. SA, în calitate de angajator, este întemeiata acțiunea recurentei în sensul obligării pârâtei SC O. P. SA la plata diferenței dintre salariile compensatorii de care trebuia să beneficieze și a salariilor compensatorii efectiv primite, diferența ce nu i-a fost achitată și a fost reținuta cu titlu de impozit.
Pârâta intimată SC O. P. SA a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata DGFP B. N. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de casare pronunțată în cauză în primul ciclu procesual s-a statuat, cu caracter obligatoriu conform dispozițiilor art. 315 alin. 1 C.proc.civ., că obiectul prezentului litigiu îl constituie obligarea pârâtelor, inclusiv a SC O. P. SA, în calitate de fost angajator, la restituirea sumelor reținute cu titlu de impozit, din cele datorate reclamantei cu titlu de plăți compensatorii ca urmare a concedierii colective. Considerând în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. f din Codul muncii că obligația angajatorului de a reține și vira contribuțiile și impozitele datorate de salariați este una proprie, instanța de casare a calificat prezenta cauză ca fiind un litigiu de muncă.
Drept urmare, așa cum judicios a constatat și Tribunalul, Curtea reține că termenul de prescripție al acțiunii deduse judecății, prin care s-a solicitat plata unor drepturi salariale neacordate integral, ca urmare a reținerii impozitului pe venit, este de 3 ani conform art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii (în forma în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune).
Criticile din recurs în sensul că termenul de prescripție incident în cauză este de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a fost achitat impozitul sunt nefondate, întrucât art. 91 alin. 1 din OG nr. 92/2003 (OG 61/2002 fiind abrogată) prevede că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Or, obiectul prezentei cauze îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate integral ca urmare a reținerii impozitului pe venit și nu se circumscrie în aceste condiții ipotezei din dispoziția legală menționată anterior.
De altfel, Curtea reține că în Codul muncii, nu se reglementează un termen de prescripție mai mare de 3 ani, astfel încât criticile recurentei sunt nefondate și din această perspectivă.
Prin urmare, Curtea constată că instanța de fond a aplicat și interpretat corect normele legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. fiind astfel nefondat, apreciind totodată că nu se impune a analiza motivele de recurs privitoare la fondul cauzei.
De asemenea, se constată că hotărârea atacată cuprinde considerentele de fapt și de drept pe care se sprijină, neputându-se reține că acestea sunt contradictorii sau străine de natura pricinii, pentru a echivala cu o nemotivare și a atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., care a făcut indicat în cererea de recurs.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.proc.civ., a fost invocat doar formal de către recurent, întrucât nu a indicat care este actul dedus judecății ce a fost interpretat greșit sau a cărui natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic a fost schimbat, împrejurare față de care nu poate fi reținută incidența acestuia.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarate de reclamanta Z. I. împotriva sentinței civile nr. 773 din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosarul nr._ ***, pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S. -C. B. I. -R. M.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: C. N.
