Sentința civilă nr. 5516/2013. Contestație act. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5516/2013
Ședința publică de la 28 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -M. V.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier C. T.
Pe rol fiind judecarea cauzei în litigii de muncă privind pe reclamant S. U. DE SA SI M. V. și pe pârât U. DE SA SI M. V. ,
pârât M. E., C., T. SI S., pârât M. F. P. având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Toadere I. reprezentanta reclamantei, lipsă fiind pârâtii.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, M. E. Naționale B. a depus la dosar prin registratura instanței în data de_ întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive având în vedere ca paratul este ordonator principal de credite.
Instanța respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare de paratul M. E. Naționale B. .
Reprezentanta reclamantei lasă la latitudinea instanței modul de solutionare a excepției lipsei calitatii procesuale pasive invocată de M. F. P. C. .
Instanța după deliberare, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui F.
P. C. .
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la actiune pentru perioada_ -_ .
Instanța în temeiul art. 137 alin. 2 C.pr.civilă unește cu fondul excepția prescripției dreptului material la actiune.
Reprezentanta reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune instanța declară închisa faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea actiunii așa cum a fost formulată fara cheltuieli de judecată
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamantul S. U. de științe A. si M. V. în contradictoriu cu pârâții U. DE Ș. A. SI M. VETERNARA, M. E., C., TINERETULUI SI S. și MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE, solicitând pârâtei de rândul 1 la calculul si plata diferentelor de drepturi salariale neacordate ce rezulta din aplicarea O.G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobata cu modificări prin Legea nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite reclamanților potrivit acestui act normativ si drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 ianuarie 2008 si până la 31 decembrie 2009, actualizate cu coeficientul de inflație până la data plății efective, obligarea pârâților de rândul 2 si 3 sa asigure si sa aloce fondurile necesare efectuării plații drepturilor salariale cuvenite reclamanților, respectiv pârâtul de rândul 2 în virtutea rolului sau de ordonator principal de credite sa cuprindă în bugetul propriu si sa vireze paratului de rândul 1 sumele necesare plații drepturilor salariale actualizate solicitate conform petitului 1, iar paratul de rândul 3 sa includă intr-o rectificare bugetara si sa vireze paratului de rândul 2 sumele necesare efectuării plătii mai sus amintite.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că au fost și sunt angajați în învățământ, la U. Tehnica din Cîuj-N., în funcții didactice sau didactice auxiliare, înainte de_ și în prezent, conform adeverinței anexate. Prin O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, s-au dispus creșteri salariale pentru cadrele didactice și didactice auxiliare, începând cu_, însă ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/2008 și
O.U.G. nr. 1/2009, drepturile salariale prevăzute de O.G. nr. 15/2008 nu ne-au fost calculate și plătite subsemnaților reclamanți, angajați în toată această perioadă. Prin deciziile nr. 1221/2008, nr. 842/2009 și nr. 989/2009 ale Curții Constituționale, O.U.G. nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/2008 și O.U.G. nr. 1/2009 au fost declarate neconstituționale. Prin Decizia nr. 3 din_ publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din_, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați și de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, și a hotărât că dispozițiile O.G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru calculul și plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariate efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009. Așadar prin neplata integrală a drepturilor salariale stabilite de lege, la plata cărora angajatorul este obligat potrivit art. 159 și urm. din Legea nr. 53/2003 republicată, subsemnații reclamanți am suferit un prejudiciu material, drept pentru care solicităm instanței să ne admită acțiunea și să oblige pârâta de rândul 1, în caliate de angajator, la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, ce rezultă din aplicarea O.G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până Ia 31 decembrie 2009, actualizate cu coeficientul de inflație până la data plății efective.
În susținerea cererii din petitul 2 al acțiunii arată că pârâta U. Tehnica ca instituție bugetară, este doar ordonator terțiar de credite, motiv pentru care solicită instanței obligarea pârâtului M. E., Cercatării, Tineretului și S., ca ordonator principal de credite, precum și Ministerul Finanțelor Publice ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care aplică strategia și Programul de guvernare în domeniul finanțelor publice, să asigure și să aloce sumele necesare efectuării plății drepturilor salariate de mai sus.
In drept, au fost invocate prevederile art. 109, art. 242 alin.(2), art. 274 alin. (1) Cod pr. civilă, O.G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, art. 159-171, art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, art. 208, 209, 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Pârâta U. de Ș. A. și M. V. C. -N., a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că se ignoră în mod vădit de către reclamantă cadrul legislativ în vigoare pentru perioada respectivă, și anume Ordonanța de Urgentă nr. 151/10 noiembrie 2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, OUG nr. 1/2009, OUG nr. 31/2009 și OUG nr. 41/2009. Învederează instanței faptul că la art. 1 din OUG nr. 151/2008 se reglementează următoarele: "Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, cu modificările ulterioare, se modifică și completează după cum urmează _". Prin urmare, OG nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 s-a modificat și completat. Reclamanta interpretează greșit legea, deoarece prin această interpretare se încalcă un principiu fundamental de drept, acela al neretroactivității legii. Astfel, reclamanta ignoră în mod evident cadrul legislativ în vigoare la data efectuării plății drepturilor salariale și anume faptul că OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări de Legea nr. 221/2008 a fost modificată și completată. Prin urmare, în mod temeinic și legal, salariile reclamanților au fost acordate în baza OG nr. 15/2008, astfel cum a fost modificată și completată. Reclamanta solicită plata drepturilor salariale în baza Legii nr. 221/2008 fără să tină cont de modificările ulterioare care se aflau în vigoare la data plătii drepturilor salariale. Menționează faptul că potrivit prevederilor art. 11(3) din legea nr. 47/1992 cu modificările și completările ulterioare, deciziile Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile OUG nr. 136/2008, OUG nr. 151/2008, OUG nr. 1/2009 sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor. Prin urmare, solicităm instanței să retină faptul că la data la care s-au achitat drepturile salariale pe anul 2008 cele două ordonanțe de urgentă erau în vigoare pentru perioada respectivă au produs efectele pentru care au fost emise, astfel că în mod legal salarizarea s-a efectuat potrivit coeficienților prevăzuți în aceste ordonanțe. Este nefondată și lipsită de orice logică juridică concluzia reclamantului conform căreia salariile cadrelor didactice trebuia plătite conform Legii nr. 221/2008 în forma inițială, nemodificată. Dacă drepturile salariale ar fi acordate astfel cum au fost solicitate de către reclamanți s-ar aplica în mod retroactiv deciziile Curții Constituționale, situație ce contravine prevederilor art. 11 din Legea nr. 47/1992. Știind că, instanța de judecată are competența să judece cererea raportat la actele normative în vigoare la data efectuării plății drepturilor salariale, verificând astfel dacă dreptul pretins este exercitat în limitele sale interne de ordin material și juridic, respectiv este recunoscut și ocrotit de lege, actual, considerațiile reclamantei privind drepturile cuvenite în baza Legii nr. 221/2008 sunt neîntemeiate, deoarece niciuna din condițiile menționate mai sus nu sunt îndeplinite. Menționează faptul că Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 31/2009 si Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 41/2009 prin care, de asemenea, a fost modificată OG nr. 15/2008. au fost în vigoare ști si-au produs efectele până la data de 1 ianuarie 2010, dată la care au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 330/2010. astfel încât salarizarea personalului didactic s-a efectuat în conformitate cu legislația aflată în vigoare. De altfel, învederează instanței., faptul că a fost respinsă excepția de neconstitutionalitate invocată împotriva acestor acte normative de către Curtea Constituțională (Decizia nr. 105/2010 si Decizia nr. 106/2010).
În drept, au fost invocate prevederile art.. 115/118 Cod procedură civilă, OUG nr. 151/2008 pentru modificarea Ordonanței nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul personalului din sectorul bugetar, OUG nr. 31/2009, OUG nr. 41/2009.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 270 C.muncii rep.. În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei_ -_ ridicată din oficiu, instanța reține
că potrivit art. 6
alin.4 Nou cod civil, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, fiind așadar aplicabile în speță dispozițiile legale anterioare intrării în vigoare a Noului Cod civil, astfel încât excepția poate fi invocată din oficiu de instanța de judecată.
Potrivit prevederilor art. 283 alin.1 lit. c din Legea 53/2003 (Codul muncii), "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat _";.
În cauză s-a solicitat obligarea și la plata diferențelor salariale aferente perioadei_ - și pentru viitor, actualizate cu coeficientul de inflație, însă raportat la data scadenței sumelor pretinse cu titlu de diferențe salariale și la data înregistrării cererii, instanța reține că a fost depășit termenul de prescripție de 3 ani.
Totodată, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției, astfel că pe baza probelor administrate in cauza, instanța constata ca este prescris dreptul material la acțiune privind sumele reprezentând diferențe salariale aferente perioadei_ -_ . Pentru acest motiv, in temeiul prevederilor art. 283 alin.1 lic.c Codul muncii, va admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele aferente perioadei_ -_ si, in consecința va respinge cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata diferențelor salariale aferente perioadei_ -_ ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Analizând și coroborând ansamblul materialului probator administrat în cauză, constată următoarele:
Membrii de sindicat RAPUNTEAN SORIN, R. HORIA D. și CENUCA V. și intervenienții în interes propriu M. N F. OCTAVIAN, MOLNAR IRIMIE A., MIHAIU
M. N, ORPEA L., SABĂU DORU M., MUNTEAN M. V. au calitatea lor de cadre cu funcții didactice și didactice auxiliare începând cu data de_ și până în prezent, astfel cum rezultă din adeverințele eliberate de angajator..
Asupra cadrului legislativ care reglementează materia, instanța reține că prin dispozițiile
O.G. nr.15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit.b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Ordonanța nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Ulterior, prin, prin O.U.G. nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 au fost modificate unele prevederi ale
O.G. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, fiind reduse majorările salariale stabilite de Parlament .
Prin Decizia nr. 1221/_ publicată în M.O. al României, partea I, nr. 804/2 decembrie 2008 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a OUG 136/2008, Curtea Constituțională stabilind că ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, însă adoptarea de către Guvern a Ordonanței de urgență nr. 136/2008 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci,
dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament. A mai reținut Curtea și încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece afectează drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecția socială a muncii și dreptul la un nivelul de trai decent, aastfel cum sunt consfințite în prevederile constituționale ale art. 41 și art. 47 alin. (1). Prin conținutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor.
După declararea neconstituționalității OUG 136/2008 a fost emisă o nouă ordonanță de urgență, respectiv O.U.G. nr.151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. - partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care a fost modificată denumirea O.G. nr.15/2008, prin art.I pct.2 și 3 și au fost reduse în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a O.G. nr.15/2008 .
Dispozițiile art.I pct.2 și 3 din OUG 151/2008 au fost la rândul lor declarate neconstituționale prin decizia nr. 842 pronunțată de Curtea Constituțională la data de 2 iunie 2009, publicată în M.O. - Partea I, nr.464/6 iulie 2009, Curtea reținând aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr.136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă art.1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din legea fundamentală, o asemenea măsură fiind contrară dispozițiilor art.115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din legea fundamentală .
Totodată, prin Decizia nr.989/30 iunie 2009 Curtea Constituțională a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din O.U.G. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar .
Cu toate acestea, atât prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din O.U.G. nr.31/2009 și dispozițiile art.2 din O.U.G. nr.41/2009 au fost aduse modificări unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O.U.G. nr.151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională. Instanța reține că întrucât modificările aduse O.G. nr.15/2008 prin dispozițiile art.I pct.2 și
3 din O.U.G. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept în temeiul art. 31 alin.3, fraza a II-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte .
Tribunalul observă în același timp că Guvernul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art.31 alin.3 din Legea nr.47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență ( nr.31/2009 și 41/2009) cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale .
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern O.G. nr.15/2008, astfel cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, tribunalul consideră că în prezent O.G. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ sunt în vigoare și aplicabile, ordonanța fiind aprobată prin Legea nr.221/2008.
De asemenea, mai reține instanța că potrivit art.169 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.157 alin.2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat, atrăgând răspunderea civilă contractuală a angajatorului.
Totodată, instanța reține jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului de proprietate consacrat în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Astfel, reclamanții dețin un bun în sensul Convenției, în sensul de valori patrimoniale, inclusiv în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficiență în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o "speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului său, dreptul lor fiind consacrat de un act normativ în vigoare. De asemenea, reclamanții sunt beneficiari ai dispozițiilor O.G. nr.15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008 și în această calitate pot pretinde cel puțin o "speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale. Această "speranță legitimă"; a reclamanților își găsește justificarea și în numeroasele modificări legislative prin intervenția Guvernului, care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ (Străin și alții împotriva României, nr.57.001/00, C.E.D.O. 2005-VII, 21 iulie 2005, Păduraru împotriva României, Podeanu împotriva României, R. împotriva României). Totodată, prin numeroasele modificări legislative a căror neconstituționalitate a fost declarată succesiv de instanța de control constituțional, s-a produs o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea drepturilor salariale.
În lumina aceleiași jurisprudențe, tribunalul reține că pentru ca o ingerință să fie socotită în conformitate cu dispozițiile art. Prot.1 la Convenție, aceasta trebuie să fie prevăzută de lege, să fie impusă de o cauză de utilitate publică și, nu în ultimul rând, să fie proporțională cu scopul legitim urmărit, în sensul de a păstra un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților (cauza Viașu împotriva României).
În speță, se constată că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de Guvern se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament .
În acest context, văzând și dispozițiile art. 20 alin.2 din Constituția României, instanța va face aplicarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului care constituie o garanție a respectării drepturilor conferite particularilor.
Mai mult, instanța reține forța obligatorie a Deciziei nr. 3/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că, efect al deciziilor Curtii Constitutionale prin care au fost declarate neconstitutionale ordonantele de urgenta ale Guvernului nr 136/2008, nr 151/008 si nr 1/2009 dispozitiile OG nr 15/2008, astfel cum a fost aprobata si modificata prin legea nr 221/2008, constituie temei legal pentru diferenta dintre drepturile salariale cuvenite functiior didactice potrivit acestui act normativ si drepturile salariale efectiv incasate, cu incepere de la 31 ianuarie 2009, respectiv 6 februarie 2009 si pana la data de 31 decembrie 2009. De asemenea, pentru rațiuni asemănătoare, instanța supremă a statuat că raportat la dispozițiile art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Astfel încât în perioada_ și până la data de_, până la data intrării în vigoare a Legii nr.
63/2011, prin care a fost reglementată unitar salarizarea personalului didactic, reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiți la plata acestor diferențe salariale.
În speță fiind incidente principiile răspunderii civile contractuale, potrivit cărora se impune repararea integrală a prejudiciului produs, tribunalul reține că sumele datorate se impun a fi actualizate cu indicele de inflație aplicabil la data plății efective.
Pentru toate considerentele expuse, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, astfel că, văzând și soluția pronunțată pe excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei_ -_, va admite în parte acțiunea formulată
reclamantul S. U. DE Ș. A. ȘI M. V. pentru membrii de sindicat RAPUNTEAN SORIN, R. HORIA D. și CENUCA V. în contradictoriu cu pârâții U. DE Ș. A. ȘI M. V. și M. E., C. ,
TINERETULUI ȘI S., va amdite în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții M. N F. OCTAVIAN, MOLNAR IRIMIE A., MIHAIU M. N, ORPEA L., SABĂU DORU M., MUNTEAN M. V. în contradictoriu cu pârâții
DE Ș. A. ȘI M. V. și M. E., C., TINERETULUI ȘI S. și va obliga pe pârâta de rândul I, în calitate de angajator la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și Legii nr. 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat și intervenienților în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și Legii nr. 285/2010, începând cu data de 01 mai 2009, până la data de 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective. De asemenea, va obliga pârâtul M. E., C., TINERETULUI ȘI S. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești. Instanța va cererea având ca obiect pretențiile aferente perioadei_ și pentru viitor ca fiind neîntemeiate. Față de considerentele expuse.
Va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei_ -_ și respinge cererea având ca obiect aceste pretenții ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Admite în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamantul S. U. DE Ș. A. ȘI M. V., cu sediul în C. -N., C. M. nr. 3-5, jud.C. în numele și pentru membrii de sindicat RAPUNTEAN SORIN, R. HORIA D. și CENUCA
în contradictoriu cu pârâții U. DE Ș. A. ȘI M. V., cu sediul în C. -
N., str. C. M. nr. 3-5, jud. C., și M. E., C., TINERETULUI ȘI S., cu sediul în B., str. General Berthelot nr. 28-30, sector 1
Admite în parte cererea de intervenție formulată în interes propriu de către intervenienții
M. N F. OCTAVIAN, MOLNAR IRIMIE A., MIHAIU M. N, ORPEA L., SABĂU DORU M., MUNTEAN M. V., cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. I. C. Brătianu nr. 39, ap.1 C, jud. C., în contradictoriu cu pârâții U. DE Ș. A. ȘI M.
V. și M. E., C., TINERETULUI ȘI S. ..
Obligă pârâta de rândul I, în calitate de angajator la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 și Legii nr. 330/2009, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat și intervenienților în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și Legii nr. 285/2010, începând cu data de 01 mai 2009,
până la data de 13 mai 2011, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
Obligă pârâtul M. E., C., TINERETULUI ȘI S. . să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
Respinge cererea având ca obiect pretențiile aferente perioadei_ și pentru viitor ca fiind neîntemeiate.
Ia act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată. Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, R. -M. V. | Asistent judiciar, B. -A. C. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, C. T. |
Red.R.M.V.
Tehnored.VAM _
