Sentința civilă nr. 634/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.634/F/2013 Ședința publică din data de 13 februarie 2013
Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: M. L. B., judecător
GREFIER: L. D.
Cu participarea asistenților judiciari :
V. C. M. A. LS
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de reclamanta O.
,
împotriva pârâtei S. M. -CO D. INTERNAȚIONAL S. B.,
având ca obiect pretenții.
Cauza s-a judecat în fond la data de 11 februarie 2013, concluziile reprezentantei pârâtei fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, depusă inițial la Judecătoria Bistrița sub nr._, reclamanta O. S. a chemat în judecată pe pârâta S. M.
-CO D. Internațional S. B.,
solicitând instanței obligarea pârâtei să-i plătească suma de 4590 lei reprezentând drepturi salariale neachitate pentru munca suplimentară de o oră pe zi timp de 34 luni și a sumei de 5184 lei drepturi salariale reprezentând orele suplimentare efectuate în timpul liber/ sâmbăta, în perioada 15 iunie 2009-27 aprilie 2011, cu obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate și aplicarea indicelui de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în perioada 15 iunie 2009-27 aprilie 2011, reclamanta a prestat activitate în cadrul pârâtei în postul de gestionar, iar pârâta a refuzat să-i plătească suma solicitată în acțiune, deși a sesizat ITM B. Năsăud.
În drept s-au invocat prevederile art.110-120 Codul muncii. Acțiunea formulată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Prin sentința civilă nr.5723/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._
, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței mde soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. Năsăud.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată
f.44-46.
În susținerea acestei poziții procesuale, s-a arătat faptul că în ce privește cererea reclamantei de obligare la plata sumei de 4590 lei aceste pretenții nu sunt fondate, fiindcă reclamanta a lucrat la pârâtă doar 8 ore pe zi i că programul de lucru n cadrul pârâtei era între orele 9-18, cu o oră pauză de masă între orele 12-13, caz în care nu se poate reține că reclamanta a prestat activitatea și în pauza de masă, mai
ales ținând cont de prevederile art.54 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel național e prevede că doar pauza de 15 minute se include în programul normal de muncă. În același sens s-a mai arăta faptul că salariații pot fi chemați să presteze ore suplimentare numai la cererea scrisă a angajatorului, ori nu s-a formulat vreo asemenea cerere.
În ce privește pretențiile privind plata sumei de 5184 lei, s-a arătat că din foile colective de prezență reiese că reclamanta era liberă în zilele de sâmbătă și că într- adevăr au fost lucrate câteva zile de sâmbătă, dar aceste zile lucrate au fost compensate cu ore libere în timpul orelor de program imediat în săptămâna premergătoare sâmbetei lucrate și că și-n acest caz era necesară cererea scrisă a angajatorului.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare
f.54, prin care a susținut că nu are cunoștință de prevederile contractului colectiv de muncă invocat de pârâtă, că munca suplimentară de sâmbăta nu a fost deloc răsplătită cu timp liber așa cum s-a arătat în întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului
, tribunalul reține următoarele. Reclamanta a fost salariată la pârâtă în perioada 15 iunie 2009-24 aprilie 2011,
pe postul de gestionar, așa cum reiese din copia carnetului de muncă și a contractului individual de muncă depuse la dosar f.32,78.
Potrivit contractului individual de muncă f.32-33, reclamanta avea un salariu brut lunar de 720 lei, durata timpului de lucru fiind de 8 ore pe zi și 40 ore pe săptămână, repartizarea timpului de lucru fiind între orele 9,00-17,00. Din copia regulamentului intern depus la dosar reiese faptul că programul normal de lucru în zilele de luni până vineri inclusiv începe la ora 9,00 și se termină la ora 18,00 cu o oră de masă între orele 12,00 și 13,00 f.47. Din foile colective de prezență depuse pentru perioada indicată în acțiune, tribunalul constată că reclamanta era pontată cu 8 ore în zilele de luni până vineri inclusiv și figura liberă în zilele de sâmbătă și duminică.
Anterior sesizării instanței, reclamanta s-a adresat ITM B. Năsăud care i-a recomandat să se adreseze instanței judecătorești f.4. De asemenea, reclamanta a formulat sesizare și către Garda financiară B. Năsăud privind anumite nereguli în cadrul pârâtei f.55, însă acest aspect nu are o legătură directă cu prezentul litigiu de muncă, urmând ca autoritatea administrativă sesizată să ia măsurile legale.
Din declarația martorului propus de reclamantă Ș. B. V. a reieșit că acest martor ce este prietenul reclamantei, acesta a susținut că a transportat-o cu mașina de-acasă la locul de muncă, respectiv la magazinul de mobilă al pârâtei, inclusiv în zilele de sâmbăta, că nu știe dacă reclamanta a fost plătită pentru zilele de sâmbăta, dar că nu i s-a plâns că pârâta nu o plătește pentru zilele de sâmbăta și că din relatările reclamantei a aflat că nu avea pauză de masă la serviciu. A mai reliefat și faptul că programul era de la 9 dimineața până la 6 seara în cursul săptămânii, iar sâmbăta programul de lucru era între orele 8,00 și 14,00 f.77 .
Din declarația martorei propusă de pârâtă, a reieșit faptul că această martoră Man Ambrozia, era solicitată de administratorul pârâtei să o ajute la consilierea clienților în magazin și că mergea două zile de sâmbătă în fiecare lună la magazinul pârâtei, în perioada în care reclamanta era salariată la pârâtă, și de fiecare dată când a mers sâmbăta nu a găsit-o pe reclamantă la lucru. A mai susținut că nu știe să fi
existat neînțelegeri între părți privind drepturile salariale cuvenite reclamantei și că reclamanta pleca uneori de la serviciu să ia masa.
E. luând global declarațiile martorilor audiați se observă anumite contradicții în ce privește faptul dacă reclamanta lucra sâmbăta și dacă beneficia de pauze de masă în cursul săptămânii, situație în care tribunalul apreciază că mai credibilă apare declarația martorei pârâtei în condițiile în care martorul reclamantei fiind prietenul acesteia în mod firesc declarația dată de acesta are o anumită doză de subiectivitate și trebuie reținută cu rezerve. Se remarcă că declarațiile martorilor audiați coincid sub aspectul că reclamanta nu s-a plâns în timpul cât era salariata pârâtei că nu i-ar fi fost acordate în întregime drepturile salariale pentru munca prestată.
Potrivit art.109 Codul muncii în forma anterioară, după republicare art.112 Codul muncii, pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână, iar conform 113 Codul muncii, după republicare art.116, modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum și în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absența acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern.
Conform art.134 Codul muncii republicat, anterior art.130, în cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariații au dreptul la pauză de masă și la alte pauze, în condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Pauzele, cu excepția dispozițiilor contrare din contractul colectiv de muncă aplicabil și din regulamentul intern, nu se vor include în durata zilnică normală a timpului de muncă.
Potrivit art.120 Codul muncii republicat, anterior art.117, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară. La solicitarea angajatorului salariații pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, după caz. Art.122 Codul muncii republicat, prevede că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.
Având situația de fapt anterior reliefată raport la prevederile legale evocate, tribunalul apreciază că acțiunea reclamantei este în întregime nefondată pentru argumentele ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Astfel, în ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei să-i plătească suma de 4590 lei reprezentând drepturi salariale neachitate pentru munca suplimentară de o oră pe zi timp de 34 luni, tribunalul arată că s-a făcut dovada de către pârâtă că reclamanta beneficia de o oră zilnic pauză de masă între orele 12-13, aspect reieșit din regulamentul intern, act juridic opozabil și obligatoriu și pentru reclamantă, caz în care instanța reține că acesta a lucrat efectiv doar 8 ore zilnic, iar nu 9 ore așa cum a susținut, pârâta trebuind să plătească exclusiv contravaloarea muncii prestate, fiindcă conform art.130 Codul muncii pauzele nu se vor include în durata zilnică normală a timpului de muncă, situație în care nu poate fi obligată pârâta la plata sumei solicitate cu acest titlu.
Trebuie reliefat că declarația martorului propus de reclamantă este insuficientă pentru a înlătura cele consemnate în regulamentul intern unde se arată clar că programul de lucru era de 8 ore pe zi, iar faptul că reclamanta pleca în pauza de masă a reieșit din declarația martorei propusă de pârâtă.
În ce privește pretențiile reclamantei de obligare a pârâtei să-i plătească suma de 5184 lei drepturi salariale reprezentând orele suplimentare efectuate în timpul liber/ sâmbăta, în perioada 15 iunie 2009-27 aprilie 2011, tribunalul observă că din foile colective de prezență nu reiese că reclamanta ar fi muncit în zilele de sâmbăta, aceste înscrisuri emise de angajator fiind opozabile reclamantei, fiind susținute atât de prevederile regulamentului intern, cât și de declarația martorei propuse de pârâtă.
Mai mult, conform prevederilor legale evocate munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, considerată muncă suplimentară, poate fi efectuată doar la solicitarea angajatorului, ori pârâta în răspunsul la interogator f.38-
40 a infirmat că reclamanta ar fi lucrat în fiecare zi de sâmbătă din perioada respectivă, susținând că ar fi lucrat în câteva zile de sâmbăta, dar că orele respective au fost răsplătite cu timp liber în săptămâna următoare acest lucru.
Așa fiind, tribunalul arată că nu se poate reține exclusiv pe baza declarației martorului reclamantei, a cărei depoziție tribunalul o privește cu rezerve, ținând cont de relația avută cu reclamanta, că aceasta ar fi lucrat în toate zilele de sâmbăta în perioada indicată în acțiune ori în anumite zile de sâmbăta precis determinate numeric, caz în care nici această cerere dedusă judecății nu poate fi încuviințată. Nici copiile depuse după caietele pârâtei f.56-76 nu sunt suficiente pentru a determina cu certitudine dacă și în câte zile de sâmbăta a lucrat reclamanta în cadrul pârâtei în perioada în care a fost salariata societății pârâte.
Mai trebuie reliefat faptul că un element important în dezlegarea acțiunii îl constituie și faptul că reclamanta nu a înțeles să solicite drepturi salariale de la pârâtă pentru munca suplimentară pretins a fi efectuată decât ulterior încetării raporturilor de muncă, ceea ce conduce la concluzia că aceasta a fost mulțumită cu salariul efectiv încasat, deci a fost corect și legal salarizată în timpul ce era angajată la pârâtă, aceasta nesesizând instanța competentă să soluționeze acest diferend decât după încetarea raporturilor de muncă, cu toate că a pretins că a efectuat muncă suplimentară o oră zilnic și fiecare zi de sâmbăta încă din anul 2009.
Având în vedere aceste considerente de fapt și drept, tribunalul, reținând că nu s-a făcut dovada că reclamanta ar fi prestat muncă suplimentară câte o oră zilnic și nici în zilele de sâmbătă în perioada indicată în acțiune, urmează a respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, nu se vor acorda cheltuieli de judecată, fiindcă, pe de o parte, reclamanta este în culpă procesuală raportat la soluția respingerii acțiunii și nu este îndreptățită să i se acorde, iar pe de altă parte, pârâta deși a solicitat asemenea cheltuieli nu a depus la dosar dovezi privind existența și întinderea cheltuielilor de judecată pretinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta O. S., domiciliată în C., nr.114, județul B. Năsăud, împotriva pârâtei S. M. -CO D. Internațional S., cu sediul în B., cartier V., DN 17, nr.275, et.1 B. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. B. L. D.
Cu votul consultativ al asistentului judiciar,
LS
OPINIA SEPARATĂ a asistentului judiciar V. C. M.
În cauza de fața apreciez că se impunea admiterea acțiunii formulate de reclamanta O. S. împotriva pârâtei S.C.,,M. -Co D. ,,S.R.L și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 9774 lei cu titlul de drepturi salariale neachitate pentru perioada_ -_, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală începând cu data de_ și până la plata efectivă, pentru considerentele mai jos expuse.
Reiese cu certitudine din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către părțile litigante, precum și din probele testimoniale în cauză că reclamanta a avut calitatea de angajată a pârâtei în perioada_ -_ în baza contractului individual de muncă încheiat între părți, reclamanta desfășurându-și activitatea în calitate de gestionar în magazinul de mobilă al pârâtei.
Pretențiile formulate de către reclamantă vizează neplata drepturilor salariale pentru zilele de sâmbătă în care aceasta a desfășurat activitate în magazinul societății
-zile libere conform Codului Muncii,art.137-respectiv 445 de ore, cuantumul pretențiilor pentru această perioadă de muncă fiind de 5184 lei, respectiv un număr de 483 de ore neplătite efectuate în fiecare zi lucrătoare în perioada_ -_ ,prin efectuare unui program zilnic de activitate în cadrul societății de 9 ore de muncă ,cu o oră în plus față de programul stabilit în baza contractului individual de muncă, de 8 ore pe zi, cuantumul pretențiilor bănești exprimat de reclamantă pentru cele 483 de ore de muncă efectuate și neremunerate de pârâtă fiind de 4590 lei, în perioada în care între părți s-a derulat raportul de muncă, respectiv_ -_ .
Unitatea pârâtă a depus la dosarul cauzei în probațiune foile colective de prezență pentru perioada iunie 2009-aprilie 2011, înscrisuri în care, pentru toată această perioadă, tot personalul încadrat este pontat liber pentru fiecare zi de sâmbătă și duminică ,totalul orelor în care angajaților le sunt calculate drepturile salariale fiind calculat în sensul totalizării activității evidențiate în aceste foi colective de prezență(f.9-31),aceste înscrisuri putând fi coroborate și cu statele de plată pentru perioada iulie 2010-aprilie 2011(f.80-85) de unde reiese că reclamanta a fost remunerată pentru cu un salariu de 720 lei lunar corespunzător unui program de 8 ore
/zi, respectiv 40 de ore săptămânal, în modalitatea convenită la încheierea contractului individual de muncă dintre părți(f.32-33).
La dosarul cauzei a mai fost depus de către unitatea pârâtă un înscris -Regulament Intern-,fără dată, neștampilat și nesemnat de către administratorii acesteia (f.47- 52),fără număr de ordine și fără a fi alăturată dovada afișării acestuia în locurile în care angajații își desfășurau activitatea în perioada în litigiu, prin care se stipulează că, programul de lucru al societății este luni până vineri inclusiv, cu săptămână de lucru de 5 zile ,începând de la ora 9 și încheindu-se la ora 18 cu pauză de masă între orele 12-13.La finalul acestui înscris se menționează că acesta urmează a fi afișat la loc vizibil ,începerea activității de către noii angajați ai societății pârâte urmând a avea loc după luarea la cunoștință a înscrisului denumit regulament,acesta urmând a intra în vigoare de la data de 15 martie 2008.
În cauză a fost încuviințată în probațiune luarea unui interogatoriu pârâtei,prin care a fost chestionată aceasta în ceea ce privește efectuarea de ore suplimentare zilnic de către reclamantă și prestarea de muncă în zilele libere de sâmbătă în perioada_ -_, răspunsul pârâtei fiind că, pe parcursul raporturilor de muncă au existat unele zile de sâmbătă în care reclamanta a muncit câte 5 ore, între orele 9-14 care este programul magazinului în zilele de sâmbătă, ore care au fost răsplătite cu ore libere în timpul programului imediat în săptămâna premergătoare sâmbetei lucrate ,iar în ceea ce privește ora zilnică prestată peste programul de activitate din zilele de luni-vineri aceasta este reglementată de Regulamentul Intern, în condițiile în care programul săptămânal zilnic al magazinului era între orele 9-18(f.39).
Prin întâmpinarea depusă de către pârâtă s-a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă, arătându-se că programul de muncă al reclamantei în zilele de luni-vineri era între orele 9-18 zilnic, cu o pauză de masă de o oră, între orele12- 13,neinclusă în programul de muncă, deoarece aceasta avea o durată mai mare de 15 minute,timp în care reclamanta nu presta activitate.În ceea ce privește munca prestată de reclamantă în zile libere de sâmbătă, se susține că aceasta este de rea credință, foile colective de prezență dovedind faptul că aceasta a fost liberă în aceste zile.Mai arată pârâta prin întâmpinare că au existat unele zile de sâmbătă lucrate, dar orele de muncă astfel prestate au fost răsplătite cu ore libere în timpul orelor de program imediat în săptămâna premergătoare sâmbetei lucrate.
A fost încuviințată în cauză proba testimonială fiind audiați martorii Șoldea B. și Man Ambrozia .
M. torul Șoldea B. a arătat că o cunoaște pe reclamantă, cunoaște că aceasta a muncit în cadrul magazinului de mobilă al pârâtei ca vânzătoare din noiembrie 2008 până în august 2011 programul de lucru fiind de luni până vineri între orele 9-18 și sâmbăta de la ora 8 la ora 14 ,, reclamanta relatându-i că nu are pauză zilnică de masă
,iar când la magazin se aducea marfă reclamanta întârzia peste program .
M. tora Man Ambrozia a relatat instanței că o cunoaște pe reclamantă ,că aceasta a muncit în magazinul de mobilă al pârâtei dar nu știe în ce perioadă, crede că programul de activitate al acestui magazin era între orele 9-17 ,și în două sâmbete lunar mergea s-o ajute pe administratoarea pârâtei ,iar atunci n-a remarcat prezența reclamantei la muncă, nu știe câte ore muncea aceasta la societatea pârâtă ,dar știe că uneori reclamanta pleca de la muncă să ia masa, fără a putea indica frecvența cu care se întâmpla acest lucru. Mai arată martora că ea venea în zilele de sâmbătă ca s-o ajute pe administratoare pârâtei deoarece aceasta avea copil mic.
Din coroborarea probațiunii administrate în cauză potrivit art.272 din Codul Muncii reiese cu certitudine că deși pârâtei îi incumbau obligațiile concrete de
stabilire a programului de muncă și modul de repartizare al acestuia pe zile în ceea ce privește angajații săi, precum și aducerea la cunoștința acestora a organizării activității ,în conformitate cu dispozițiile art.117 din Codul Muncii,această obligație a fost nesocotită, iar pretinsele evidențe ale organizării activității la nivelul pârâtei nu corespund realității.
Astfel, deși prin întâmpinare, răspunsul la interogatoriu precum și din declarațiile martorilor audiați în cauză reiese că în toată perioada în care reclamanta a avut raporturi de muncă cu pârâta, în zilele de sâmbătă ,care sunt zile libere conform Codului Muncii, la magazinul pârâtei se desfășura activitate ,între orele 8 sau 9 și până la ora 14 în fiecare sâmbătă, deși acest aspect nu este consemnat în nici o foaie colectivă de prezență, unde aceste zile apar ca fiind zile libere pentru toți angajații societății.Același aspect este consemnat și în scriptul depus de pârâtă și intitulat Regulament Intern, unde se precizează că desfășurarea activității are loc în zilele de luni până vineri,între orele 9-18 .Și statele de plată întocmite și depuse la dosarul cauzei conțin aceleași informații privitoare la programul de muncă din cadrul pârâtei, ceea ce nu poate conduce la altă concluzie decât că pârâta consemnează informații nereale privind prezența la muncă a angajaților săi în scopul de a nu achita acestora drepturile salariale cuvenite pentru munca suplimentară prestată în zilele de sâmbătă.Afirmația că s-a procedat la compensarea cu timp liber a timpului astfel muncit de către reclamantă în timpul săptămânii premergătoare sâmbetelor lucrate de reclamantă în magazinul pârâtei prin permisiunea acordată de pârâtă în ceea ce privește începerea programului cu întârziere sau permisiunea acordată reclamantei de a pleca mai repede de la muncă este contrazisă de declarația martorului Șoldea care a arătat instanței că pe parcursul perioadei în litigiu o transporta pe reclamantă la și de la locul de muncă la orele 9 dimineața ,respectiv 18 și în zilele de sâmbătă la orele 8 și 14,în fiecare dintre aceste zile.Dealtfel și cuantumul salariului plătit lunar reclamantei este identic și pentru un program săptămânal de muncă de 40 de ore,deși,în cazul muncii prestate în zilele de sâmbătă, Codul Muncii prevede atât acordarea de timp liber corespunzător perioadei astfel lucrate cât și plata unui spor de 75% din salariul de bază,iar Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii Comerț pentru anul 2010 care produce efecte începând cu data de_ și până la_, dată la care acesta a fost înregistrat ,la Ministerul Muncii și Protecției Sociale sub nr._ obliga pe pârâta atât la compensarea cu timp liber a timpului muncit de reclamantă sâmbăta cât și la plata unui spor de 10% calculat la salariul de bază brut negociat pentru fiecare oră astfel muncită.
În ceea ce privește timpul suplimentar de muncă efectuat de reclamantă în intervalul_ -_ prin prestarea activității de 9 ore/zi față de programul de muncă de 8 ore/zi convenit între părți la încheierea contractului individual de muncă, consider că susținerile reclamantei corespund realității.
Apărarea pârâtei privind acordarea unei pauze de masă zilnice de o oră între orele 12-13 este lipsită de credibilitate în condițiile în care aceasta susține că acordarea acestei pauze de masă, perioadă în care reclamanta nu se afla la dispoziția sa și nu se impunea plata de drepturi salariale suplimentare este fondată pe înscrisul depus de pârâtă la f.47-52 și intitulat Regulamentul Intern.
Din analiza acestui document reiese că acesta nu are o dată de înregistrare sau de emitere provenind de la pârâtă, nu este semnat și ștampilat de către administratorul acesteia,și deși face referire la faptul că a fost aprobat de asociații nu poartă
semnăturile de aprobare,și, mai mult, se susține că acesta urmează să fie afișat la loc vizibil și adus la cunoștința fiecărui angajat, nu există un proces verbal care să ateste afișarea acestuia ori prelucrarea acestuia cu reclamanta, care prin răspunsul la întâmpinare de la f.54 a susținut că nu i-au fost aduse la cunoștință prevederile acestui înscris, în cadrul raporturilor de muncă dintre părți nefiind pusă în discuție existența unei pauze de masă.În acest context sunt dificil de acceptat apărările pârâtei privind pauza de masă zilnică de care a beneficiat reclamanta în toată perioada de desfășurare a activității între orele12-13, acordată în temeiul acestui înscris neînregistrat la societatea pârâtă,nesemnat și ștampilat de către reprezentanții legali ai acesteia ,lipsa oricăror dovezi privind înregistrarea acestuia la unitatea pârâtă ori punerea la dispoziție reclamantei sau afișarea înscrisului la locul său de muncă neputând conduce la alte concluzii decât acelea că înscrisul nu a elaborat conform art.241 și următoarele din Codul Muncii și nu poate produce efecte juridice pentru perioada în litigiu și nu poate dovedi existența și acordarea pauzei zilnice de masă de o oră reclamantei, fie că acest înscris este întocmit ,,pro causa,, în scopul paralizării fără temei a pretențiilor formulate de reclamantă prin prezenta acțiune.
Declarația dată de martora Man Ambrozia se impune a fi reținută doar în măsura în care aceasta arată instanței că sporadic a vizitat locul de muncă al reclamantei, dar nu-și aduce aminte perioada în care a făcut aceste vizite, însă atestă că sâmbătă în magazinul de mobilă al pârâtei se desfășura activitate comercială,chiar și administratoarea societății fiind prezentă,a văzut-o pe reclamantă la muncă și știe că aceasta a plecat în pauză de masă uneori, fără să poată preciza durata.Această declarație dovedește fără putință de interpretare că foile colective de prezență a personalului pârâtei conțin date nereale referitoare la prezența la muncă în zilele de sâmbătă, odată ce aceste înscrisuri, ca de altfel și regulamentul intern atestă în mod nereal că sâmbetele erau pontate liber pentru tot personalul societății.
Este astfel neîndoielnic că programul zilnic de activitate al magazinului în care și- a desfășurat activitatea reclamanta era de la ora 9 la ora 18 de luni până vineri și de la ora 8 la ora 14 sâmbăta,și că pârâta, în pofida dispozițiilor legale care o obligau la întocmirea de evidențe privind prezența angajaților la muncă în conformitate cu timpul efectiv de activitate a acestora, a procedat la întocmirea de foi colective de prezență și state de plată care nu reflectă în mod real aceste date, omițând să ponteze activitatea desfășurată de reclamantă în zilele de sâmbătă precum și timpul suplimentar zilnic de o oră/zi, cu nerespectarea art.116,117, 119 din Codul Muncii și neacordarea drepturilor prevăzute de art.120,122,123,137din Codul Muncii și prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură Comerț, care o obligau la compensarea cu timp liber a muncii zilnice suplimentare efectuate de reclamantă în zilele de luni-vineri și acordarea unui spor la salariul de bază al acesteia de minimum 75%, respectiv acordarea de timp liber plătit și plata unui spor de 10% pentru fiecare oră lucrată în zilele de sâmbătă în perioada_ -_ conform Contractului Colectiv de Muncă la nivel de Ramură și un spor de 75% din salariul de bază în restul timpului în care a fost prestată munca.
Așa fiind, reclamanta și-a cuantificat în mod corect pretențiile vizând drepturile salariale cuvenite pentru perioada de timp suplimentar de muncă vreme de 34 de luni necompensată cu timp liber plătit pentru 483 de ore, suma cuvenită fiind de 4590 lei
, și un nr. de 445 de ore muncite în zilele de sâmbătă, zi de repaus săptămânal
,necompensate cu timp liber plătit și fără acordarea sporurilor de 60% pentru fiecare
sâmbătă lucrată în perioada_ -_ și de 75% din salariu pentru restul perioadei cuprinse între_ -_ reclamanta fiind îndreptățită la plata sumei de 5184 lei pentru activitatea astfel desfășurată.
În temeiul art.166 al.1) și 4) din Codul Muncii se impune ca drepturile salariale cuvenite reclamantei să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărui drept bănesc în parte la care se adaugă dobânda legală de la data introducerii acțiunii -_ și până la achitarea efectivă a acestor sume conform O.G.9/2000 și
O.G nr.13/2011 și respectiv a Noului Cod Civil.
Asistent Judiciar
M. V. C.
