Sentința civilă nr. 656/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 656/F/2013
Ședința publică din data de 15 februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. I. S. GREFIER: M. D.
Cu participarea asistenților judiciari
SA L. M. C. V.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul N. I. în contradictoriu cu pârâții L. T. "L. R. "; M., C. Local al comunei M. și P. comunei M. - Instituția P. , având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant, avocat Coman A.
, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Tribunalul constată că este competent să soluționeze prezenta cauză.
Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art.
270 Codul muncii republicat.
Reprezentantul reclamantului, avocat Coman A. depune la dosarul cauzei adeverința eliberată de pârâtul L. T. "L. R. "; M., prin care se arată că reclamantul a fost profesor la instituția pârâtă în perioada_ -_ și nu a beneficiat de prevederile Legii nr. 221/2008, respectiv cu data de_ nu s-a stabilit decizie la salariul de bază avut la data de 31 decembrie 2009, așa cum a fost în decembrie 2009, decizia cu majorări. S-a arătat și faptul că nu s-a emis decizie pe nou salariu de bază începând cu luna ianuarie 2010 cu salariul corespunzător avut în luna ianuarie 2010, așa cum acesta a fost majorat conform Legii nr. 221/2008 și cum prevede art. 30 alin. 5 din Legea nr. 300/2009.. Totodată, reprezentantul reclamantului arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul reclamantului, avocat Coman A. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, sens în care depune chitanțele nr. 187 din_, respectiv nr. 10 din_ .
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin acțiunea precizată, înregistrată la nr. de mai sus, reclamantul N. I. a chemat în judecată pe pârâții L. T. ,,L. R. ,, M. , C. Local al comunei M. și P. comunei M. , solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului de rândul 1 să-i plătească suma de 5.900 lei reprezentând echivalentul a două salarii de bază, cu titlu de indemnizație de pensionare, actualizat cu indicele de inflație, precum și să dispună obligarea pârâtului de rândul 1 să calculeze și să plătească drepturile salariale restante ,rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat pe perioada_ -_ sume actualizate cu indicele de inflație începând cu data de_ și până la plata efectivă, iar pârâții de rândul 2 și 3 să fie obligați la alocarea fondurilor bănești necesare către pârâtul de rândul 1, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii arată că a fost angajată la pârâtul de rândul 1, iar începând cu data de 13 iulie 2010 prin Decizia nr.118464/_ a fost pensionată pentru limită de vârstă și că în
conformitate cu disp. art.50 din Contractul Colectiv de muncă Unic la nivel național pe anii 2007- 2010 era îndreptățită să primească la pensionare "o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării";. Apreciază că potrivit art. 100 din același contract colectiv, dispozițiile acestuia sunt incidente și în cazul de față.
Învederează că, potrivit art.11 alin.1 din Legea nr.130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel și pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național., iar potrivit art.40 alin.2 litera c din Codul muncii, angajatorului îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din toate contractele individuale de muncă.
Se mai arată că reclamantul a fost angajat al primului pârât și că potrivit Legii nr.221/2008, care a aprobat cu modificări OG nr.15/2008 privind creșterile salariale în favoarea personalului didactic, s-a prevăzut că pentru funcțiile didactice din învățământul preuniversitar valoarea coeficientului de multiplicare începând cu data de 01 octombrie 2008 este de 400.00 lei, care reprezintă și valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Așadar, prin adoptarea Legii nr.221/2008 salariul cuvenit a crescut semnificativ. S-a reliefat că ulterior au fost adoptate OUG nr.1/2009, OUG nr.31/2009 și OUG nr.41/2009 și că au fost emise deciziile Curții Constituționale nr.842/2009, nr.984/2009 și nr.989/2009 prin care aceste acte normative au ost declarate neconstituționale și că singurul act ce poate sta la baza calculului drepturilor salariale este Legea nr.221/2008. Începând cu luna ianuarie 2010 potrivit Legii nr.330/2009 personalul aflat în funcție la_ își va păstra salariul avut în luna septembrie fără a fi afectat de măsurile de reducere, în același sens fiind și prevederile art.1 alin.4 și art.4 alin.1 din OUG nr.1/2010.
Dată fiind neplata la timp a sumelor datorate în baza Legii nr.221/2008, potrivit art.161 Codul muncii se impune actualizarea sumelor solicitate.
Arată că pârâta unitatea școlară este unitatea care plătește drepturile salariale și are compartiment financiar propriu, potrivit art. 13 din OUG nr.32/2001, art.167 din Legea nr.84/1995 R și art.36 alin.3 litera a, art.63 alin.1 litera c și alin.4 litera a din Legea nr.215/2001 modificată și completată, consiliul local aprobă, la propunerea primarului bugetul local, fiind ordonator principal de credite, iar potrivit art.1 din HG nr.538/2001, începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetul consiliului local.
În probațiune a fost depusă la dosar decizia de pensionare și carnetul de muncă.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art.
157 din Legea nr. 263/2010.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a fost angajat la pârâtul L. T. ,,L. R. ,, M. în calitate de personal didactic până în data de_ ,dată la care s-a pensionat așa cum reiese din copia carnetului de muncă și din adeverința depuse la dosar,precum și din decizia de pensionare emisă de Casa de Pensii B. Năsăud, iar acesta nu a beneficiat de acordarea drepturilor salariale prevăzute de Legea nr.221/2008.
Prin OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ s-au prevăzut drepturile salariale de care urmează să beneficieze titularii funcțiilor didactice și funcțiilor didactice auxiliare în anul 2008. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin legea nr.221/2008 care a prevăzut că salariile pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de modificare pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 este de 400,00 lei, iar aceasta reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, întrucât majorările salariale acordate prin Legea nr.221/2008 aveau un impact negativ asupra economiei românești, guvernul a adoptat mai multe acte normative prin care s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă stabilite prin legea menționată.
Astfel, inițial s-a adoptat OUG nr.136/2008, care prevedeau o scădere a coeficientului de multiplicare la 299,933 lei pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile didactice auxiliare, însă această ordonanță a fost declarată integral neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr.1221/2008, decizie în care s-a reținut că adoptarea unor ordonanțe de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării
personalului din învățământ adoptată de parlament încalcă prevederile art.1 alin.4, 5, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție
.
Prin OUG nr.151/2008, pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 s-a prevăzut din nou o valoare a coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 de 299,933 lei pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar, dar și această ordonanță a fost declarată neconstituțională prin deciziile Curții Constituționale nr.842/_, 989/2009, reținându-se aceeași motivare cu cea anterior reliefată. A mai reținut Curtea Constituțională că ar fi discriminatoriu ca numai anumite prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se aplice și să producă efecte pentru perioada de până la 30 aprilie 2009, iar cele de după 1 mai 2009 ar fi neconstituționale întrucât există același viciu de neconstituționalitate extrinsec, deoarece creșterile salariale preconizate de legea nr.221/2008 nu au fost acordate pentru anii 2008, 2009 contrar voinței parlamentului.
Ulterior, prin OUG nr.1/2009 s-a prevăzut din nou modificarea valorii coeficienților de multiplicare în sensul diminuării valorii prevăzute în legea nr.221/2008, și s-a prevăzut modificarea art.1/1 articol introdus prin art.I pct.2,3 din OG nr.151/2008, în sensul că pentru perioada ianuarie - 31 martie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare din învățământul preuniversitar este de 299,933 lei. Prin decizia nr.989/2009 a Curții Constituționale s-a constatat neconstituționalitatea art. I pct.2, 3 din OUG nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 și ale art.2 și 3 din OUG nr.1/2009.
Apoi s-a adoptat OUG nr.31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, act normativ ce prevede că pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile didactice auxiliare valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1- 30 aprilie 2009 este de 299,933 lei, iar pentru perioada 1 mai - 31 august 2009 s-a reglementat o creștere a salariilor de bază cu o treime. Apoi a fost adoptată și OUG nr.41/2009 care prevedea că valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009 este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar.
Trebuie reliefat că potrivit art.147 din Constituție și art.31 din legea nr.47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie. Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca neconstituționale își încetează efectele juridice în termen de 45 zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, iar pe durata acestui termen dispozițiile constatate neconstituționale sunt suspendate de drept, adică nu mai pot produce efectele juridice în vederea cărora au fost adoptate.
Față de aceste dispoziții constituționale, tribunalul observă că prevederile legale reglementate prin OUG nr.136/2008, nr.151/2008 și OUG nr.1/2009 sub aspectul salarizării personalului din învățământ nu mai pot produce efecte juridice în sensul adoptat pentru că au fost declarate neconstituționale prin deciziile anterior evocate adoptate de Curtea Constituțională, decizii obligatorii atât pentru instanța de judecată, dar și pentru orice alt subiect de drept, iar nici OUG nr.31/2009 și OUG nr.41/2009 nu pot produce aceleași efecte de reducere a valorii coeficientului de multiplicare pentru perioada aprilie - 31 decembrie 2009, întrucât și acestea au fost adoptate în vederea contracarării măsurilor de politică legislativă adoptate prin legea nr.221/2008 prin care s-a stabilit în favoarea personalului din învățământ o valoare a coeficientului de multiplicare de 400,00lei, sumă care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, deci inclusiv pentru anul 2009.
Pentru perioada 01 ianuarie 2010-30 iunie 2010 tribunalul consideră că reclamantul, chiar dacă nu a încasat niciodată efectiv sumele corespunzătoare drepturilor salariale majorate prevăzute de Legea nr.221/2008, a beneficiat de o speranță legitimă la creșterea salarială, respectiv la calcularea și stabilirea drepturilor salariale în funcție de valoarea coeficientului de multiplicare de 400,00 lei, care reprezintă și valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, în sensul jurisprudenței CEDO privitor la art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se aplică cu prioritate potrivit art. 20 alin.2 din Constituție, motiv pentru care de asemenea este îndreptățit/ă la acordarea efectivă a creșterii salariale reglementate expres printr-un act normativ adoptat de parlament.
Întrucât la nivelul instanțelor judecătorești s-au pronunțat soluții diferite în cauze similare cu cea din acest dosar, instanța supremă a pronunțat două decizii prin care a soluționat recursuri în interesul legii.
Prin decizia nr.3/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în monitorul oficial din 08 iulie 2011
, au fost admite recursurile în interesul legii
formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință:
Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a statuat că potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că ele trebuie aplicate întocmai, nu numai în ceea ce privește dispozitivul deciziei, dar și considerentele care îl explicitează. Prin urmare, instanțele, chemate să tranșeze asupra cererilor reclamanților după ce Curtea Constituțională s-a pronunțat la modul arătat asupra neconstituționalității ordonanțelor de urgență succesive de modificare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, erau obligate să se conformeze deciziilor Curții Constituționale și să nu dea eficiență actelor normative declarate neconstituționale. De aceea, sunt lipsite de suport legal și hotărârile instanțelor de judecată prin care s-a dat eficiență, pe o anumită perioadă, actelor normative declarate neconstituționale.
Dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre intrarea sa în vigoare și declararea neconstituționalității își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, această rațiune nu mai există după ce actul normativ a fost declarat neconstituțional, iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată. Aceasta cu atât mai mult cu cât, ca în multe dintre cauzele în care s-au pronunțat hotărârile analizate, cererea de chemare în judecată a fost introdusă după declararea neconstituționalității uneia din ordonanțele de urgență de modificare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, iar hotărârile (în toate cauzele) au fost pronunțate după intervenția Curții Constituționale. Numai în această manieră se pot concilia efectul obligatoriu al deciziei Curții Constituționale cu efectul ex nunc al acesteia.
Prin decizia nr.11/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în monitorul oficial din 31 octombrie 2012
, au fost admite recursurile în interesul legii
declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova și, în consecință:
S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit art. 330^7 alin. 4 Codul de procedură civilă.
În considerentele acestei decizii s-a arătat, printre altele, că stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. 1. În concluzie, având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți
de Casație și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, se reține că, în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Având în vedere considerentele anterior arătate, ținând cont de deciziile obligatorii ale Înaltei curți de casație și justiție menționate și de dispozițiile legale din legea nr.221/2008,, tribunalul constată că reclamantul/a în mod nejustificat nu a beneficiat de creșterile salariale reglementate prin legea nr.221/2008 prin care s-a aprobat cu modificări OG nr.15/2008 pentru perioada 01 ianuarie 2010 și până la 30 iunie 2010, situație în care acțiunea civilă formulată de reclamant/ă este întemeiată și va fi admisă, în parte, motiv pentru care pârâta angajator va fi obligată să calculeze și să plătească reclamantului drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor legii nr.221/2008 reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008, cu începere de la data de 01 ianuarie 2010 și până la data de_ .
Având în vedere faptul că sumele cuvenite în baza Legii nr.221/2008 nu au fost plătite, acestea urmează a fi actualizate cu indicele inflației începând cu data de 01 ianuarie 2010 și de la scadența fiecărei diferențe salariale lunare neachitate până la data plății efective, pentru a se realiza o despăgubire efectivă a reclamantului potrivit disp.art.161 alin.4 din Codul muncii.
Potrivit art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, lege în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturi bănești, fiind aplicabilă în cauză, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte sume potrivit legii. Finanțarea acestor unități are două componente, finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal (inclusiv drepturile salariale) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și alte venituri ale bugetelor locale. Conform art.36 din Legea nr.215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Unitatea administrativ teritorială este reprezentată de primar în relațiile cu alte autorități publice și în justiție potrivit art.62 din Legea nr.215/2001, iar potrivit art.63 alin.4 din aceeași lege primarul exercită funcția de ordonator de credite și întocmește proiectul bugetului local.
Ținând seama de aceste dispoziții legale, tribunalul va admite în parte acțiunea civilă formulată și împotriva pârâților de rând 2 și 3 și în consecință va obliga pârâții P. comunei M.
, în calitate de ordonator de credite al unității administrativ teritorială în a cărei rază funcționează angajatorul și respectiv C. local al comunei M., care are atribuția aprobării bugetului local la propunerea primarului, să aloce pârâtei angajator fondurile bănești necesare plății sumelor restante ca urmare a neaplicării prevederilor Legii nr.221/2008.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului de rândul 1 la plata indemnizației de pensionare,și a pârâților de rândul 2 și 3 la asigurarea sumelor necesare plății drepturilor salariale corespunzătoare acestei indemnizații, instanța reține că reclamantul a fost angajata pârâtului L. T. ,,L. R. ,, M., având funcția de profesor, iar potrivit adeverinței eliberată de pârâtul angajator, a funcționat în unitatea școlară până la data de_ (f.5).
Reclamantul s-a pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 13 iulie 2010, conform Deciziei nr.119397/_ (f.4).
Reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art.50 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, conform cărora salariații care se pensionează la vârsta standard primesc o indemnizație de cel puțin două salarii de bază.
Potrivit prevederilor art.9 din Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, lege intrată în vigoare în data de 03 iulie 2010, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă. Tribunalul constată că sunt aplicabile aceste prevederi,
ținând cont de faptul că reclamantul s-a pensionat cu începere de la data de 01 iulie 2011, iar legea menționată produce efecte juridice din 03 iulie 2010.
Tribunalul arată că această lege specială nu mai permite acordarea indemnizației de pensionare solicitată de reclamantă și că această lege are caracter special și derogator de la prevederile de drept comun din Codul muncii ce impuneau executarea contractelor colective de muncă legal încheiate, inclusiv Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007-2010 invocat de reclamantă, ce ar fi permis acordarea îndemnizației de pensionare reclamantei, dacă acesta s-ar fi pensionat înainte de data de 03 iulie 2010.
Având în vedere aceste prevederi legale imperative, reținând că reclamanta s-a pensionat după intrarea în vigoare a legii menționate, tribunalul urmează a respinge ca neîntemeiate aceste pretenții formulate de reclamant împotriva pârâților.
Raportat la modul de soluționare a pretențiilor deduse judecății prin prezenta acțiune ,și în temeiul art.274 din vechiul Cod de Procedură Civilă va obliga pe pârâtul L. T. ,,L. R. ,,
M. să plătească reclamantul suma de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial parțial conform chitanțelor depuse la f.15-16 ,dosarul cauzei.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul N. I. , cu domiciliul procesual ales în B., str. Privighetorilor ,nr.1,sc. B,ap.20 județul B. -Năsăud, împotriva pârâților L.
,,L. R. ,, M.
, cu sediul în M. ,nr.201 județul B. Năsăud și C. Local al comunei M. și P. comunei M.,
ambii cu sediul în M. ,nr.813, județul B. -Năsăud, ca fiind întemeiată și, în consecință;
obligă pârâtul L. T. ,,L. R. ,, M. să calculeze și să plătească reclamantului drepturile salariale restante din aplicarea dispozițiilor Legii.nr.221/2008 cu începere din data de_ și până la_ ,sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă.
obligă pârâții C. Local al comunei M. și P. comunei M. să aloce pârâtului L. T. ,,L. R. ,, M. fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
Respinge cererea cu privire la obligarea pârâților la plata indemnizației de pensionare ca neîntemeiată
Obligă pârâtul L. T. ,,L. R. ,, M. la plata către reclamantă a sumei de 250 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
B. I. S. M. D.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
SA L. M. C. V.
Red./Dact.
BISz/ MCV/_ / 6. ex.
