Decizia civilă nr. 2277/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 2277/R/2013
Ședința publică din data de 8 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G. N. M. împotriva sentinței civile nr. 367 din 23 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul
-N. în dosar nr._ *, privind și pe pârâta intimată SC O. P. SA și pe chemații în garanție intimați D. G. DE A. A M. C. D.
A., A. F. P. B., D. G. A F. P. B. -N.
, A. N. DE A. F., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei intimate SC O. P. SA, av. Moroșan N. în substituirea av. Bilan I., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea intimatei chemate în garanție D. G. a F. P. B. -N. întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
De asemenea, se constată că la data de 30 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate SC O. P. SA prin care solicită respingerea recursului.
Se comunică un exemplar din întâmpinarea Direcției Generale a F. P.
B. -N. reprezentantei pârâtei intimate, care depune la dosar delegație de substituire și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate SC O. P. SA solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare, arătând în esență că instanța de rejudecare a calificat natura juridică a litigiului ca fiind de dreptul muncii, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii republicat potrivit căruia cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau despăgubiri către salariat. Cheltuielile de judecată în recurs vor fi solicitate pe cale separată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr.2876/112/_ pe rolul
Tribunalului B. | -N. | , reclamantul/a G. | N. | M. a chemat în judecată | |
pe pârâtele: A. | N. | DE A. F., D. | G. | A F. P. B. - |
N., A. F. P. B. și S.C.";P. ";S.A, solicitând, în principal, obligarea primei pârâte la restituirea, către reclamant/ă, a impozitului, în cuantum de 3038 lei, reținut și plătit de către angajatorul S.C. P. S.A. pentru sumele compensatorii în urma desfacerii contractului individual de muncă ca urmare a concedierilor colective, iar în subsidiar, obligarea S.C.";P. ";S.A la restituirea impozitului reținut de la reclamant/ă și plătit de către aceasta către prima pârâtă, pentru compensația acordată la desfacerea contractului individual de muncă ca urmare a concedierilor colective.
În motivarea acțiunii, reclamantul/a a arătat că prin decizia privind încetarea contractului individual de muncă i-a fost acordată o indemnizație de concediere pentru care apreciază că i s-a calculat și reținut, în mod nelegal, impozit pe venit.
Conform art.55 din Legea 571/2003, sumele reprezentând plățile compensatorii calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective nu sunt impozabile. Art. 21 din Codul de procedură fiscală prevede în cadrul alineatului 4 că în măsura în care se constată că plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Potrivit art.112 se restituie la cerere debitorului sumele plătite fără existența unui titlu de creanță și cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Prin urmare, s-a considerat că în mod nelegal a fost reținut impozitul lunar pentru plățile compensatorii obținute în urma concedierii, impozit care a fost plătit de P. către prima pârâtă, ce a încasat astfel o sumă nedatorată.
Reclamanta/ul a mai menționat faptul că, potrivit dispozițiilor O.G. nr.92/2003, a cerut organului fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare restituirea sumei de bani reținută cu titlu de impozit de către fostul angajator, însă cererea a fost respinsă în mod eronat, având în vedre disp.art. 58 din Legea 571/2003.
În drept, s-au invocat disp. art. 55, 58 din legea 571/2003 privind Codul fiscal, art. 21 si 112 din Codul de procedură fiscală.
Ulterior, reclamanta/ul și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei S.C.";O. P. ";S.A. la restituirea diferenței dintre salariile compensatorii de care trebuia să beneficieze și cele efectiv primite în urma desfacerii contractului de muncă ca urmare a concedierilor colective, diferență ce nu i-a fost achitată și a fost reținută de această pârâtă cu titlu de impozit, cu dobânda legală aferentă.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că la data desfacerii contractului de muncă a beneficiat de salarii compensatorii, dar suma la care era îndreptățit a fost mai mică datorită aplicării eronate a legii de către pârâtă care nelegal a reținut și virat impozitul la organul fiscal.
În drept, s-au invocat prevederile art.21 din Constituție, art.58 și urm., art.68, art.154 și urm., art.269 Codul muncii.
Pârâta A. F. P. a M. B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată,
Pârâta S.C.";O. P. ";S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității acțiunii, excepția prescripției dreptului material la acțiune,
iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția tardivității cererii de chemare în judecată, pârâta a susținut că, prin decizia de încetare a contractului individual de muncă, fiecărui salariat care a făcut parte din procesul de restructurare, i s-a comunicat suma netă acordată ca plata compensatorie.
Față de excepția prescripției dreptului material la acțiune, pârâta a arătat că aceasta se întemeiază pe prevederile art. 283 alin.1 lit.e) Codul muncii, având în vedere că pretențiile reclamantului derivă dintr-o clauză (art.128 alin. 6) a Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Pe fondul cauzei, S.C.";O. P. ";S.A. a arătat că, în cadrul Planului Social, printre alte măsuri sociale convenite cu FSLI P., la pct.4 s-au stabilit și criteriile de determinare a cuantumului plăților compensatorii aferente disponibilizărilor, iar potrivit punctului 68, lit.1) din Normele la art.55 Cod Fiscal, sunt veniturile din salarii sau asimilate salariilor și cele realizate din compensații bănești individuale, acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii, potrivit dispozițiilor prevăzute în contractul de muncă.
S-a arătat că în acest sens s-a pronunțat și A. -D. G. de A. a
M. C. -prin adresa nr.91968/_ :"_compensațiile bănești individuale acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective_ sunt venituri asimilate salariilor. Astfel veniturile obținute în condițiile mai sus- menționate sunt venituri impozabile, iar determinarea impozitului se face în conformitate cu prevederi 1e art.57 al in.2 lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Plătitorii de salarii și venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri _".
În cauză, pârâta S.C. "O. P. ";S.A. a formulat cerere de chemare în garanție a pârâtei A. N. de A. F. - D. G. a F. P.
B. -N. - A. F. P. B., solicitând obligarea chematei în garanție la plata sumelor la care va fi obligată față de reclamantă cu titlu de impozit reținut și achitat chematei în garanție.
Față de cererea reclamantei/ului de extindere a cererii de chemare în judecată față de D. G. de A. F. a M. C. din cadrul A.
N. de A. F., pârâta A. N. de A. F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a acesteia și a inadmisibilității acțiunii, pentru neurmarea procedurii prealabile de către reclamant, iar în subsidiar, a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta D. G. a F. P. B. -N. a formulat întâmpinare, prin care, în prealabil, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, excepția inadmisibilității acțiunii formulate în contextul disp.art.117 din
O.G. nr. 92/2003, inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.534/2012 a Tribunalului B. N., Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr._
a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la pârâtele: D. G. a F. P. B. -N., A. F. P. B. și S.C. "O. P. ";S.A.,
și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul/a G. N.
M. față de acestea ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității invocate de pârâta A. N. de A. F. .
A fost admisă acțiunea, ulterior completată, formulată de reclamantul/a împotriva pârâtei A. N. de A. F. - D. G. de A. a M.
C., și, în consecință:
- a fost obligată pârâta A. N. de A. F. - D. G. de A. a M. C. să restituie reclamantului/ei suma de 1899 lei, reprezentând impozit pe venit, precum și dobânda legală de la data reținerii impozitului și până la data restituirii efective.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție precizată formulată de pârâta S.C. "O. P. ";S.A. împotriva chematelor în garanție A. N. de A.
F. - D. G. de A. a M. C., D. G. a F. P.
B. -N. și A. F. P. B. .
A fost obligată pârâta A. N. de A. F. - D. G. de A. a M. C. să plătească reclamantului/ei cheltuieli de judecată în cuantum de 1.190 lei.
A fost obligată reclamantul/a să plătească pârâtei S.C."O. P. ";S.A. cheltuieli de judecată în cuantum de 491,18 lei.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta A. N. de A.
F. și, prin decizia civilă nr.8727/2012 a Curții de Apel C., Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul
, a fost casată această sentință în întregime și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului B.
N., Secția I civilă, în compunerea specifică soluționării litigiilor de muncă.
În considerentele acestei decizii, instanța de recurs a calificat litigiul promovat de reclamant/ă ca fiind unul de dreptul muncii, în condițiile în care reclamantul/a este nemulțumit de faptul cum angajatorul a înțeles să interpreteze și să aplice dispozițiile legale atunci când a efectuat plata sumelor datorate ca urmare a concedierii, motiv pentru care nu există vreo rațiune a califica litigiu ca fiind unul de contencios fiscal. S-a mai reținut că angajatorului îi revine obligația de a calcula, reține și vira către bugetul de stat sumele datorate de angajați cu titlu de impozit, prin stopaj la sursă, dar această obligație îi revine și din perspectiva prevederilor art.40 alin.2 lit.f) Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația de a plăti toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și de a reține și vira contribuțiile și impozitele datorate de salariați în condițiile legii.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ *.
Pârâta-chemată în garanție D. G. a F. P. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, în nume propriu și în numele A., prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte și a pârâtelor A.
N. de A. F. B., D. G. de A. a M. C. B.
, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii formulate, ca fiind neîntemeiată. De asemenea, cu privire la cererea de chemare în garanție formulată, precizată și ulterior extinsă, de către pârâta S.C."O. P. ";S.A., s-a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, iar pe fond, s-a solicitat respingerea cererilor de chemare în garanție.
Prin sentința civilă nr.367/F din 23 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._ *,
s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și chematelor în garanție: A. F. P. B.
, D. G. a F. P. B. -N., D. G. de A. a M. C.
din cadrul A. N. de A. F. B. și a A. N. de A.
F. B., în calitate de pârâtă, și, în consecință, a fost respinsă acțiunea
formulată de reclamantă împotriva acestora, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta
S.C. "O. P. "; S.A..
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC
"O. P. "; SA și, în consecință, s-a respins acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta G. N. M., împotriva acestei pârâte, ca fiind prescris dreptul la acțiune..
S-au respins ca nefondate celelalte excepții invocate de pârâte și chemate în garanție.
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei SC "O. P. "; SA suma de 1048,27 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C. "O. P. "; S.A. în contradictoriu cu A. N. de A. F., și, ca neîntemeiată și
față de A. F. P. B., D. G. a F. P. B. -N. și
G. de A. a M. C., pentru lipsa calității procesuale de chemat în garanție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
F. P. a municipiului B., D. G. a F. P.
-N., A. N. de A. F. B., D. G. de A. a
M. C., din cadrul A. N. de A. F. B. au dublă calitate în prezentul proces, atât de pârâte-chemate în judecată de reclamant/ta care a solicitat obligarea acestora să plătească direct reclamantului/tei suma reținută de angajator cu titlu de impozit și apoi virată la A., cât și de chemate în garanție, în cererea formulată de pârâta -angajator S.C. "O. P. "; S.A., care a solicitat obligarea acestora să plătească pârâtei sumele la care aceasta va fi obligată să le plătească reclamantului/tei, în cazul în care acțiunea va fi admisă, acestea invocând excepția lipsei calității procesuale pasive atât în calitate de pârâte cât și de chemate în garanție, astfel că tribunalul a analizat aceste excepții din perspectiva ambelor calități procesuale.
S-a reținut astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. B. -N., a Administrației F. P. a municipiului B., a A. N. de A. F., a Direcției Generale de A. a M. C. din cadrul A. N. de A. F., invocate de aceste instituții fiscale, în calitate de pârâte, precum și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. B. -N., a Administrației F. P. a municipiului B., a Direcției Generale de A. a M. C. din cadrul A. N. de A. F., invocate de aceste instituții fiscale, în calitate de chemate în garanție, sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Prezentul litigiu a fost calificat de instanța de contencios administrativ ca fiind un litigiu de muncă, astfel că, în calitate de pârâte, niciunul dintre organele fiscale chemate în judecată în această calitate nu pot avea calitate procesuală pasivă.
Pe de altă parte, s-a reținut că pârâta D. G. de A. a M. C.
, din cadrul A. N. de A. F. B. nu are personalitate juridică astfel că nu poate sta în judecată în calitate de pârâtă.
În calitate de chemat în garanție, s-a reținut că doar A. N. de A.
F. B., are calitate procesuală pasivă de chemată în garanție, astfel că excepția invocată în această chemată în garanție a fost respinsă.
S-a reținut în acest sens că angajatorul O. P. SA- aflat în administrarea Direcției Generale de A. a M. C., reorganizată în cadrul A.
începând cu data de_, ca instituție fără personalitate juridică, potrivit art. III din HG nr. 1171/2007, în calitate de mandatar al instituțiilor financiare, a reținut și virat impozitul pe venit, calculat asupra indemnizației de concediere acordată reclamantului/tei în contul bugetului general consolidat, conform art.114 alin.2/1 din OG nr.93/2003 privind Codul de procedură fiscală, administrat de A. .
Prima instanță a mai constatat că, întrucât D. G. de A. a M.
C., din cadrul A. N. de A. F. B., este instituție fără personalitate juridică, s-a impus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia și în calitate de chemată în garanție.
De asemenea, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. B. -N. și a Administrației F. P. a municipiului B., în calitate de chemate în garanție întrucât, în speță, nu se poate reține pentru niciuna dintre cele două entități menționate legitimitate procesuală pasivă, cât timp în contul acestora nu a fost virată suma reținută de angajator cu titlu de impozit.
S-a mai reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C.
"O. P. "; S.A., invocată din oficiu de tribunal în primul ciclu procesual, s-a impus a fi analizată din perspectiva casării în întregime a sentinței și a dispozițiilor obligatorii ale decizie de casare, decizie prin care s-a statuat expres că litigiul promovat de reclamant/ă este unul de dreptul muncii, în condițiile în care reclamantul/a a fost nemulțumit de faptul cum angajatorul a înțeles să interpreteze și să aplice dispozițiile legale atunci când a efectuat plata sumelor datorate ca urmare a concedierii, și s-a constatat că angajatorului îi revine obligația de a calcula, reține și vira către bugetul de stat sumele datorate de angajați cu titlu de impozit, prin stopaj la sursă, în temeiul prevederilor art.40 alin.2 lit. f Codul muncii.
Față de aceste dezlegări de drept obligatorii pentru instanța de rejudecare, s-a reținut că pârâta S.C. "O. P. "; S.A.a fost angajatorul reclamantei și că a procedat la reținerea și virarea sumei solicitate prin acțiune, astfel încât a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale a pârâtei S.C. "O. P. "; S.A..
A fost respinsă, ca neîntemeiată și excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârâta SC "O. P. "; SA (fost angajator), constatându-se că în speță, nu este aplicabil termenul de 30 de zile de la data comunicării deciziei de încetare a contractului individual de muncă, ținând cont de obiectul acțiunii civile deduse judecății, prin care nu s-a atacat măsura încetării raporturilor de muncă între părți, ci s-a solicitat plata unor sume de bani reținute și virate cu titlu de impozit de către pârâtă. S-a considerat că termenul de 30 de zile invocat de pârâtă era aplicabil doar dacă se contesta măsura concedierii.
Tribunalul a respins și excepția inadmisibilității invocată în cauză de chemata în garanție A. N. de A. F. B., având în vedere faptul că litigiul promovat de reclamant/ă a fost calificat de ca fiind un litigiu de muncă, astfel încât nu se poate reține neîndeplinirea procedurii prealabile specifică raporturilor de drept fiscal, în condițiile în care legislația muncii nu prevede în mod expres o astfel de procedură.
De asemenea, tribunalul a reținut că deși cererea de restituire formulată de reclamantă nu a fost adresată Autorității Fiscale de A. F., fiind
înregistrată, așa cum s-a reținut în prezentarea stării de fapt, la D. G. a
F. P. B. -N., sunt aplicabile prevederile art. 6 ind. 1 din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, text de lege potrivit căruia: "petițiile greșit îndreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la
înregistrare de către compartimentul prevăzut la art. 6 alin.1 autorităților sau instituțiilor publice care au ca atribuții rezolvarea problemelor sesizate, urmând ca petiționarul să fie înștiințat despre aceasta";.
Tribunalul a constatat ca fiind întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâta SC "O. P. "; SA, pentru următoarele considerente:
Reclamantul/a a solicitat prin acțiune restituirea sumei reținute și virate cu titlu de impozit din suma acordată de pârâta angajator cu ocazia concedierii ca indemnizație de concediere.
Tribunalul a constatat că instanța de contencios administrativ, prin decizia de casare, a calificat litigiul dedus judecății ca fiind unul de muncă iar aceste dezlegări de drept sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare, în condițiile art.315 alin.1 Cod procedură civilă.
Așa fiind, tribunalul a constatat că, în cauză sunt aplicabile prevederile art.283 alin.1 lit. c Codul muncii în forma anterioară existentă la data sesizării instanței, în prezent art.268 alin.1 lit. c Codul muncii republicat, ce prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau despăgubiri către salariat.
Tribunalul, față de obiectul acțiunii precizate, care are natura juridică a plății unor drepturi salariale neacordate integral ca urmare a reținerii impozitului pe venit de către angajator, având în vedere data introducerii acțiunii,_, a constatat că la data formulării acțiunii, termenul de prescripție de 3 ani pentru drepturile bănești solicitate de reclamant/ă era împlinit, întrucât acesta a început să curgă cel mai târziu de la data încasării indemnizației, iunie 2006 (filele nr.151 și 117 dosar fond inițial), aceasta fiind data la care reclamantul/ta a luat cunoștință că fostul angajator nu i-a acordat în întregime indemnizația.
S-a mai reținut că în cauză nu este termenul de prescripție de 5 ani de la data încheierii anului financiar, așa cum s-a susținut de reclamant/ă în răspunsul la întâmpinare, deoarece litigiul fiind calificat ca fiind unul de muncă de către instanța de contencios administrativ, nefiind aplicabile dispozițiile din Codul de procedură fiscală.
De asemenea, s-a constatat de către prima instanță că nu este aplicabil nici termenul de prescripție de 6 luni, conform art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii, întrucât în speță, nu s-a invocat neexecutarea unor clauze din contractul colectiv de muncă, ci s-a solicitat plata unor sume de bani cuvenite ca urmare a încetării raporturilor de muncă urmare a unei concedieri colective.
Având în vedere această situație, tribunalul a constatat ca fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantului.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că reclamantul/ta se află în culpă procesuală, astfel încât a fost obligat/tă să plătească pârâtei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial achitat de pârâtă în toate fazele procesuale, potrivit înscrisurilor justificative depuse la dosarul de fond în primul ciclu procesual, în dosarul de recurs și în prezentul dosar, în sumă de 1047,22 lei.
În ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta angajator, tribunalul a reținut că aceasta este neîntemeiată împotriva chematei în garanție A. N. de A. F., având în vedere că pârâta nu a fost obligată să plătească reclamantului/tei vreo sumă de bani.
Având în vedere faptul că nu au calitate procesuală nici în calitate de chemate în garanție, a fost respinsă și cererea de chemare în garanție față de
celelalte | chemate | în | garanție: A. F. | P. | a municipiului B. | , D. | |
G. a F. | P. | B. | -N. și D. | G. | de A. | a M. C. | . |
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta G. N. M.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurenta arată că, astfel cum a precizat și prin cererea formulată, suma datorata de pârâta S.C."O. P. ";S.A. reprezintă o diminuare a drepturilor salariale cu contravaloarea impozitului reținut de pârâtă și virat către bugetul statului, fiind astfel incidente dispozițiile CAP. IV (art.137-142) din O.G. nr.61/2002, termenul de prescripție fiind de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a fost achitat.
Se mai arată că acest impozit nu se datora, deoarece potrivit art.55 al.4 lit.j) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal (in forma de la data emiterii deciziei de concediere individuala și efectuării plaților compensatorii de către reclamant), nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primate de persoanele ale căror contracte individuale de munca au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective.
Recurenta mai arată că prin prevederile pct.68 lit.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 aprobate prin HG nr.44/2004, nu se poate contraveni prevederilor art.55 alin.4 lit. j din Legea nr.571/2003, conform cărora nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile sumele reprezentând plați compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primate de persoanele ale căror contracte de munca au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective.
Se susține astfel că, în condițiile în care sumele solicitate prin acțiune au fost calculate și reținute din plățile compensatorii acordate și cuvenite reclamantului/ei în temeiul legii, contractului colectiv de munca și a programului de concediere colectiva, iar aceste operațiuni au fost efectuate de către S.C."O. P. ";S.A., în calitate de angajator, este întemeiata acțiunea formulată de către reclamantă.
Pentru toate aceste aspecte, se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, și pe cale de consecința, constatându-se că acțiunea a fost formulata în termenul de prescripție de 5 ani, să se caseze hotărârea atacată și să se trimită cauza pentru soluționarea fondului la instanța competenta.
În drept, se invocă prevederile art.304 pct. 7,8,9, art. 312 alin..6 Cod.proc.civilă.
Intimata D.G.F.P. B. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Analizând recursul formulat de reclamanta G. N. M., în temeiul disp.art.3041Cod. proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză,
se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de jurisdicție a muncii a fost investită cu soluționarea prezentului conflict de muncă prin decizia civilă nr. 8727/2012 a Curții de Apel C. -Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, care a calificat litigiul promovat ca fiind unul de dreptul muncii, în condițiile în care reclamanta/ul este nemulțumită de faptul cum angajatorul a înțeles să interpreteze și să aplice dispozițiile legale atunci când a efectuat plata sumelor datorate ca urmare a încetării contractului de muncă prin acord.
De altfel, și prin cererea de recurs recurenta/ul a arătat că i-au fost diminuate în mod nejustificat și nelegal drepturile salariale cuvenite la data încetării contractului de muncă.
Prin urmare, s-a apreciat atât de către instanța de contencios administrativ-fiscal, cât și de către reclamantă, că aceasta din urmă s-a adresat instanțelor de judecată considerându-se prejudiciat/ă în drepturile sale prin suma de bani care s-a stabilit de către angajator și care i s-a plătit cu titlu de compensație pentru încetarea contractului de muncă.
Art.1 lit.p) din Legea nr.62/2011
, definește ca fiind conflict individual de muncă
- conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale
funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative.
Art.283 alin.1 din Codul muncii (art.268 alin.1 din Codul muncii republicat)
prevede că: "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:…..
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.";
Mai mult, alin.2 al aceluiași articol, prevede că:"În toate situațiile altele decât cele prevăzute la alin.1, termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.";
Prin urmare, în cadrul titlului XII. "Jurisdicția muncii"; din Codul muncii, legiuitorul a stabilit în mod expres, în articolele anterior menționate, și care sunt
"Termenele pentru formularea cererilor";ce reprezintă conflicte de muncă.
Instanța de contencios administrativ, prin decizia de casare obligatorie, a stabilit că prezenta acțiune nu îndeplinește condițiile pentru a fi analizată de către instanță ca o acțiune în restituirea impozitului plătit în mod necuvenit, întemeiată pe disp.art.117 Cod.proc.fiscală, ori, se reține că numai unei asemenea cereri îi era aplicabil termenul special de prescripție prevăzut de același cod, potrivit următoarelor prevederi:
Art.22 din același Codul de procedură fiscală
definește ca fiind creanțe fiscale
, drepturile patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
(2) D. raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în:
dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin.
(4), denumite creanțe fiscale principale;
dreptul la perceperea majorărilor de întârziere, în condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii.
Potrivit disp.art.135 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicat
, intitulat "Prescripția dreptului de a cere compensarea sau restituirea
";:
"Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.";
De altfel, prevederile O.G. nr.61/2002, invocate prin cererea de recurs, au fost abrogate prin O.G. nr.92/2003.
Pentru aceste considerente, se reține că în mod corect prima instanță a constatat că, judecând un conflict de muncă, în prezenta acțiune sunt aplicabile
termenele de prescripție speciale prevăzute de art.283 Codul muncii în vigoare la data introducerii acțiunii, art.268 din Codul muncii republicat, și nu termenele de prescripție speciale a dreptului la acțiune prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Se mai reține că momentul nașterii dreptului la acțiune în daune reprezentând diferențe de compensații la concediere a salariaților împotriva angajatorului îl constituie data la care recurenta/ul a cunoscut cuantumul indemnizației pentru încetarea contractului de muncă, respectiv data comunicării deciziei de încetare a contractului nr.594 din_ .
În speță, recurenta/ul a semnat pentru luare la cunoștință acest act unilateral al angajatorului la data de_ .
Astfel, prin art.2 al acestei decizii, s-a stabilit, în mod expres, că: "P. va plăti Salariatului o sumă netă de 9967 lei, reprezentând 50% din pachetul salarial corespunzător vechimii în P. a salariatului și acordat cu respectarea prevederilor Planului Social.";
În raport cu data de_, când recurenta a luat cunoștință de cuantumul net al indemnizației pentru încetarea contractului de muncă, Curtea constată că aceasta a cunoscut sau trebuia să cunoască la această dată pretinsul prejudiciu suferit prin modul de calcul incorect al acestei compensații, astfel încât, acțiunea a fost introdusă de către aceasta, la data de_, după
împlinirea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 din Codul muncii (art.268 din Codul muncii republicat).
Pentru aceste considerente, constatând că în mod corect prima instanță a soluționat în cauză excepția prescripției dreptului la acțiune, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G. N. M. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G. | N. | M. | |
împotriva sentinței civile nr.367/F din_ a Tribunalului B. | -N. | , |
pronunțată în dosarul nr._ *, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
2ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul B. -N.: B. R. I. .
