Sentința civilă nr. 78/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA I CIVILĂ DOSAR NR. _
SENTINȚA CIV ILĂ nr. 78/F/2013
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție GREFIER: M. - E. P.
Cu participarea asistenților judiciari
L. Z. - S. P.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta S. M. împotriva pârâților Ș. G. "A. I. "; B. (devenită Ș. G. A. I. ), C. local al municipiului B. și P. municipiului B. , având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta S. M., lipsă fiind pârâții Ș. G. "A. I. "; B. (devenită Ș. G. A. I. ), C. local al municipiului B. și P. municipiului B. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că unitatea de învățământ Ș. G. "A. I. "; B. (devenită Ș.
G. A. I. ) nu a răspuns adresei instanței de la fila nr. 21.
Reclamanta S. M. arată că a fost la școală, iar unitatea de învățământ i-a înmânat o adeverință identică cu cea depusă la dosarul cauzei la fila nr. 7 și i-a comunicat că nu are ce să comunice în legătură cu includerea sau neincluderea gradației de merit în salariul de bază, conform legilor de salarizare în vigoare la data pensionării, întrucât sporurile de care a beneficiat reclamanta sunt menționate în adeverința depusă la dosarul cauzei.
Tribunalul, având în vedere dispozițiile legilor de salarizare a personalului din învățământul preuniversitar de stat - Legea nr. 128/1997, Ordinul nr. 1350/2007 privitor la modul de calcul a gradației de merit, Legea-cadru nr. 330/2009, apreciază că nu se mai impune revenirea cu adresa de la fila nr. 21 către unitatea de învățământ Ș. G. "A. I. "; B. .
Reclamanta S. M. declară că nu mai are de formulat alte cereri.
Constatând că nu se formulează alte cereri, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea cauzei pe fond.
Reclamanta S. M. solicită obligarea unității de învățământ Ș. G. "A.
I. "; B. (devenită Ș. G. A. I. ) la plata indemnizației de pensionare egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării, precum și obligarea pârâților C. local al municipiului B. și P. municipiului B. să aprobe, respectiv să aloce pârâtei Ș. G. "A. I. "; B. (devenită Ș. G. A. I. ) suma necesară plății indemnizației cuvenite reclamantei. Arată că nu solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus reclamanta S. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria Bistrița, I. Ș. J. B. -N., Ș. G. A. I. B. obligarea pârâților la acordarea indemnizației de pensionare.
În motivare s-a arătat că reclamanta este pensionar pentru limită de vârstă începând cu data de_ .
Dreptul la indemnizația de pensionare egală cu cel puțin două salarii de bază brute avute în luna pensionării rezultă din art. 50 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, aplicabil reclamantei.
În drept s-au invocat dispozițiile contractului colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010 nr. 2895/2006.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 270 din Codul muncii, republicat.
Pârâtul I. Ș. J. B. -N. , legal citat, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 14) a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii pe acest temei.
În subsidiar, pe fondul dreptului pretins s-a arătat că reclamanta este îndreptățită la plata indemnizației de pensionare.
În motivare s-a relevat faptul că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu se află în raporturi de muncă cu reclamanta, calitatea de angajator având-o directorul unității de învățământ, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, art. 7 alin. 8 din Legea nr. 84/1995, art. 254 alin. 11 din Legea nr. 1/2011.
Finanțarea unității de învățământ se realizează, pentru perioada în litigiu, potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, prin bugetul unității administrativ-teritoriale pe a cărei rază funcționează unitatea de la bugetul de stat și din alte sume.
Conform art. 36 din Legea nr. 215/2001 consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură cadrul necesar furnizării serviciilor publice de interes local privind educația.
P. este ordonator primar de credite, acesta reprezentând unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu autoritățile publice.
Dispoziții similare se regăsesc și în Legea nr. 1/2011 a educației naționale, în art.
104 alin. 2, art. 111, în vigoare la data la care se pretinde dreptul.
Pârâtul are atribuțiile expres prevăzute de art. 95 din Legea nr. 1/2011 (art. 142 din Legea nr. 84/1995 în vigoare în perioada la care se referă acțiunea), printre care nu se regăsește și atribuția de plată a drepturilor salariale pentru cadrele didactice.
Pe fondul dreptului s-a arătat că reclamanta este îndreptățită la plata indemnizației de pensionare egală cu două salarii de bază avute la data pensionării, conform art. 50 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 nr._ .
La data de 4 decembrie 2012 reclamanta și-a extins pretențiile și împotriva C. ui local B. și a P. ui municipiului B. , pe considerentul că bugetul local se aprobă de consiliul local, iar primarul întocmește acest buget, în care sunt incluse și drepturile salariale ale cadrelor didactice.
Ceilalți pârâți, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au depus apărări scrise la dosar.
La termenul de judecată din data de 19 decembrie 2012
reclamanta a arătat că înțelege să solicite plata dreptului cuvenit de la unitatea de învățământ chemată în judecată, pretinzând în același timp obligarea pârâților C. local B. și P. municipiului B. la alocarea în favoarea unității de învățământ a fondurilor necesare plății indemnizației cuvenite.
La același termen de judecată tribunalul a invocat și a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei B. .
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. J. B. -N.
, invocată de pârât, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Bistrița au fost soluționate la data de_, conform mențiunilor din încheierea de ședință de la acea dată (f. 19).
Tribunalul a reținut că pârâtul I. Ș. J. B. -N. nu justifică legitimare procesuală pasivă pe considerentul că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv din raportul de muncă.
Or, între reclamantă și acest pârât nu s-au stabilit raporturi de muncă, pârâtul neavând vreo atribuție privitoare la plata vreunui drept bănesc chiar de natură socială, în favoarea reclamantei.
Inspectoratele școlare județene, ca servicii publice deconcentrate aflate în subordinea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, aveau atribuțiile expres prevăzute în art. 142 lit. a - m din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, în vigoare în perioada în care se pretinde dreptul (_ ), printre care nu se regăsește și atribuția de plată a vreunui drept bănesc în favoarea cadrelor didactice din învățământul preuniversitar.
Nici prin actuala lege a educației naționale nr. 1/2011, art. 95 alin. 1 lit. a - q, în sarcina pârâtului nu sunt prevăzute atribuții în domeniul plății de drepturi bănești cuvenite personalului didactic din învățământul preuniversitar.
Atât sub imperiul Legii nr. 84/1995, cât și în prezent, în condițiile Legii nr. 1/2011, finanțarea unității de învățământ se realizează din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Întrucât pârâtul nu are calitate de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, republicat, între inspectoratul școlar județean și reclamantă, în calitate de cadru didactic în învățământul preuniversitar, nu s-au născut raporturi de muncă.
Lipsa de atribuții a pârâtului în domeniul plății drepturilor bănești cuvenite cadrelor didactice în temeiul statutului lor de personal didactic în învățământul preuniversitar de stat, respectiv lipsa calității sale de angajator, atrag lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât în prezentul litigiu, considerent pentru care excepția a fost admisă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei B.
a fost admisă ca fiind întemeiată în considerarea prevederilor art. 77 din Legea nr. 215/2001, republicată, text conform căruia primăria este doar o structură funcțională cu activitate permanentă fără personalitate juridică, precum și a dispozițiilor privitoare la finanțarea unității de învățământ cuprinse în art. 104 alin. 2 lit. a din capitolul VIII din Legea nr. 1/2011 în vigoare la data la care se solicită dreptul.
Lipsa vreunei obligații a acestei structuri de plată a drepturilor bănești solicitate de reclamantă atrage lipsa legitimării procesuale pasive a acestei pârâte.
Prin urmare, pe fondul dreptului dedus judecății tribunalul a rămas investit cu acțiunea reclamantei îndreptată împotriva unității școlare de învățământ, fost angajator și a pârâților C. local B. și P. municipiului B., în calitate de entități cu atribuții în finanțarea unității de învățământ angajatoare, de la care reclamanta pretinde drepturile bănești solicitate în prezentul cadru procesual.
Analizând actele și lucrările dosarului
tribunalul reține faptul că reclamanta a fost angajata pârâtei Ș. G. A. I. B. (devenită Ș. G. A. I. ) pe postul de învățător până la data de 1 iulie 2010, raporturile de muncă încetând ca urmare a pensionării reclamantei pentru limită de vârstă, începând din 1 iulie 2010, așa cum rezultă din documentele depuse la dosar (f. 6, 7).
Ultimul salariu avut de reclamantă anterior pensionării a fost în cuantum total de 2.910 lei, conform adeverinței nr. 1822/_ emisă de unitatea de învățământ (f. 7), compus din: salariu de încadrare în cuantum de 1.693 lei; gradație de merit în cuantum de 423 lei; indemnizație de dirigenție în cuantum de 212 lei și spor de vechime în muncă de 582 lei.
Potrivit art. 50 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007
- 2010 nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006, în vigoare în perioada pentru care se solicită dreptul, salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării.
Reclamanta nu a beneficiat de o asemenea indemnizație, după cum se atestă de unitatea de învățământ în cuprinsul adeverinței nr. 1822/_ .
Potrivit art. 40 alin. 2 litera c din Codul muncii, republicat, angajatorului îi revine obligația de a acorda reclamantei toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă, astfel încât reclamanta este îndreptățită la plata indemnizației de pensionare reglementată în cuprinsul contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, contract ce constituie legea părților și care poate cuprinde clauze privitoare și la alte drepturi ce decurg din raporturile de muncă, în afara condițiilor de muncă și a salariului, conform art. 229 alin. 1 și 4 din Codul muncii,
republicat, contract în vigoare și aplicabil în perioada în care trebuia acordat dreptul -_ .
Executarea contractului colectiv de muncă are caracter obligatoriu, sancțiunea neexecutării fiind angajarea răspunderii persoanelor cărora le incumbă obligația plății indemnizației de pensionare, potrivit art. 148 alin. 1 și 2 din Legea nr. 62/2011, lege ulterioară Codului muncii în formă republicată (prevedere existență și în art. 243 din Codul muncii, în forma în vigoare la data pensionării reclamantei).
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național constituie izvor de drept (ca și legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale.
Ca atare, în temeiul dispozițiilor legale mai sus enunțate, tribunalul reține că reclamanta este îndreptățită să primească cu titlu de indemnizație de pensionare pentru limită de vârstă două salarii de bază avute la momentul pensionării sale.
Obligația de plată a acestei sume revine angajatorului, în speță pârâtei Ș. G.
A. I. B. (devenită Ș. G. A. I. ).
Cu privire la cuantumul sumei cuvenite, tribunalul reține că nu se poate acorda reclamantei, cu titlu de indemnizație de pensionare suma totală de 5.820 lei, adică dublul ultimului salariu avut de reclamantă la momentul pensionării, prevăzut în adeverința depusă la dosar, ci doar dublul salariului de bază avut la data pensionării.
La data pensionării reclamantei salarizarea personalului didactic din învățământul preuniversitar, era reglementată de Legea-cadru nr. 330/2009, anexa II pct. 1.2.
Conform prevederilor acestei anexe, ce conține coeficienții de ierarhizare, în coeficientul prevăzut în coloana "Bază" sunt cuprinse: sporul neuropsihic, sporul de stabilitate, sporul de vechime în muncă, salariul de merit, creșterea cu 5% a salariilor de bază, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Se poate observa așadar faptul că în cuprinsul salariului de bază, nu se include nici gradația de merit acordată reclamantei și nici sporul de dirigenție avut de reclamantă la încetarea activității sale.
Ceea ce se include în salariul de bază este salariul de încadrare și sporul de vechime de care a beneficiat reclamanta, care se ridică la suma de 2.275 lei (1.693 lei salariu de încadrare + 582 lei sporul de vechime în muncă).
Prin urmare, reclamantei i se cuvine dublul salariului de bază astfel format, adică suma totală de 4.550 lei (2.275 lei x 2), sumă ce urmează a fi stabilită în sarcina unității școlare de învățământ obligată la plată.
Legea-cadru nr. 330/2009 nu prevede includerea în salariul de bază a gradației de merit și a indemnizației de dirigenție, așa cum se prevedea în cuprinsul Ordinului nr. 1350/2007, a art. 50 alin. 3 și art. 51 alin. 4 din Legea nr. 128/1997, în forma în vigoare anterior datei de 1 ianuarie 2010 când a devenit aplicabilă Legea-cadru nr. 330/2009.
Începând cu data de 1 ianuarie 2010, prin art. 48 alin. 1 pct. 43 din Legea-cadru nr. 330/2009 au fost abrogate orice dispoziții contrare acestei legi conținute în diferitele legi speciale de salarizare.
Ca atare, de la această dată, au fost abrogate dispozițiile art. 50 alin. 3 și art. 51 alin. 4 din Legea nr. 128/1997, așa cum se poate observa din examinarea formei actuale a legii.
Așadar, în condițiile în care legea de salarizare, aplicabilă la data pensionării reclamantei -_ -, Legea-cadru nr. 330/2009, nu prevede expres includerea în salariul de bază a gradației de merit și a indemnizației de dirigenție, ci numai a sporului de vechime, abrogă expres orice dispoziției referitoare la vreun alt mod al calculul al salariului față de calculul prevăzut în această lege - cadru, tribunalul nu poate include în salariul de bază alte salarii și sporuri decât cele expres prevăzute de lege, în speță salariul de încadrare și sporul de vechime.
Potrivit art. 104 alin. 2 lit. a din capitolul VIII din Legea nr. 1/2011 a educației naționale intitulat "Finanțarea și baza materială a învățământului preuniversitar";, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din
fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Totodată, conform art. 1 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
Consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, așa cum rezultă din dispozițiile art. 4 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1618/2009.
Potrivit art. 36 alin. 4 lit. ";a"; și alin. 6 lit. ";a"; pct. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, consiliul local aprobă bugetul local, la propunerea primarului, primarul fiind ordonator principal de credite.
C. local este așadar entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Prin urmare, raportat la obligația legală a consiliului local de a aproba bugetul unității de învățământ, la faptul că finanțarea de bază a învățământului, care include printre altele și cheltuielile cu indemnizațiile, cu salariile, se realizează prin bugetul unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ angajatoare, buget care se aprobă de consiliul local, tribunalul va obliga pârâții C. local B. și
P. municipiului B. să aprobe, respectiv să aloce pârâtei Ș. G. A. I. B. (devenită Ș. G. A. I. ) suma de 4.550 lei în vederea plății indemnizației cuvenită reclamantei.
În cauză nu sunt incidente prevederile art. 9 din Legea nr. 118/2010, întrucât norma legală se referă la neacordarea indemnizațiilor de pensionare începând cu data intrării în vigoare a legii - 3 iulie 2010, aceasta trebuind interpretată în baza principiului neretroactivității legilor, că se referă la neacordarea indemnizațiilor de pensionare numai pentru persoanele care ies la pensie după data de 3 iulie 2010.
Or, din cuprinsul deciziei de pensionare depusă în copie la dosar (f. 6) rezultă că reclamanta a solicitat pensionarea la data de_, iar drepturile i s-au acordat cu începere din 1 iulie 2010, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010.
Ca atare, fiind vorba de un drept recunoscut deja reclamantei la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, acesta nu putea fi afectat de măsurile prevăzute de noua lege.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către reclamantă.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta S. M. , domiciliată în B., strada C. nr. 25A, județul B. -N. în contradictoriu cu pârâții Ș. G. A.
B.
(devenită Ș. G. A. I. ), cu sediul în B., strada 1 D. nr. 27- 29, județul B. -N., C. local al municipiului B.
și P. municipiului B.
, ambii cu sediul în B., P. C. nr. 6, județul B. -N., ca fiind întemeiată și în consecință:
- obligă pârâta Ș. G. A. I. B. (devenită Ș. G. A. I. ) să plătească reclamantei suma de 4.550 lei cu titlu de drepturi bănești, reprezentând indemnizație de pensionare;
- obligă pârâții C. local al municipiului B.
și P.
municipiului B.
să aprobe, respectiv să aloce pârâtei Ș. G. A.
I.
B.
(devenită Ș. G.
I. ) suma de 4.550 lei în vederea plății indemnizației cuvenită reclamantei. Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. F. M. -E. P.
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
L. Zăpârțan S. P.
red. F.G.C./dact. F.G.C./_
