Sentința civilă nr. 1177/2013. Pretenții. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1177/F/2013
Ședința publică din data de 21 martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător GREFIER: C. S.
Cu participarea asistenților judiciari:
S. L. A. - P. S.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții B. S., G.
D., L. F., M. M., R. G., N. F., I. M.
și R. I.
, toți prin Sindicatul R.A.T.E. C.T. 2 Dej din cadrul Sucursalei R. e CFR C.
, împotriva pârâtei S. C. R. de E., Î. și R. CF C.
, având ca obiect pretenții.
Dezbaterea cauzei a avut loc la data de 7 martie 2013, încheierea de ședință din acea zi făcând parte integrantă din această hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 14 martie 2013, când, din același motiv, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 21 martie 2013.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, constată
:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul Sindicatul
R.A.T.E. C.T. 2 Dej din cadrul Sucursalei R. e CFR C.
, în numele și pentru membrii de sindicat B. S., G. D., L. F., M. M., R. G., N.
F., I. M.
și R. I.
a chemat în judecată pe pârâta S. C. R. de E.
, Î. și R. CF C.
, solicitând instanței obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul minim brut de 700 lei, potrivit art.41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite în perioada 1 septembrie 2009- 31 decembrie 2010, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței până la data plății efective, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente diferențelor de drepturi salariale solicitate.
În motivarea cererii, s-a arătat că membrii de sindicat, în numele și pentru care a formulat acțiunea reclamantul, sunt salariați ai pârâtei, iar, în perioada_ -_
, pârâta nu le-a achitat drepturile salariale cuvenite conform art.41 alin.3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anul 2008-2010, care prevede că
"Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil de la data de _
și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta";.
S-a menționat faptul că perioadele în care salariul minim brut - clasa 1 de salarizare - a fost inferior celui prevăzut de CCM unic la nivel de ramură transporturi sunt: pentru perioada_ -_, salariul la clasa I a fost de 570 lei, iar pentru perioada_ -_, acesta a fost de 600 lei. S-a mai arătat că pârâta nu a respectat aceste obligații contractuale, deși prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au caracter minimal pentru nivelurile inferioare, iar CCM încheiat la nivel de unitate nu poate prevedea drepturi cu caracter inferior celor reglementate prin CCM încheiat la nivel de ramură.
În drept, au fost invocate prevederile art.40 alin.2 lit. c, art.159, art.160 și art.162 din Codul muncii, art.41 alin.3 lit. a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, Anexa nr.1 la CCM încheiat la nivel de unitate CN CF CFR SA cu coeficienții de ierarhizare pe clase pe anii 2009 și 2010 și Anexa nr. 2 la CCM încheiat la nivel de unitate cuprinzând clasele de salarizare corespunzătoare meseriilor și funcțiilor din CN CF CFR SA.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar conform art. 270 din Codul muncii.
Pârâta S. C. R. de E., Î. și R. CF C. , legal citată, a depus la dosar Întâmpinare
(f.72-73), prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantul Sindicatul R.A.T.E. C.T. 2 Dej din cadrul Sucursalei R. e CFR C.
, în numele și pentru membrii de sindicat, ca tardiv formulată, iar pe fondul acțiunii a solicitat respingerea ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că, atât CCM încheiat la nivel de ramură transporturi, cât și CCM încheiat la nivel de companie, respectiv la nivel de Grup de Unități Feroviare și-au încetat existența în data de_ .
Precizează că există prevederea potrivit căreia clauzele care stipulează drepturi la un nivel inferior sunt lovite de nulitate în fața celor stabilite prin contracte colective la nivel superior, însă cu condiția ca această nulitate să fie solicitată de partea interesată și să fie constatată de către instanța de judecată competentă. Pârâta mai arată că, potrivit art.268 al.1 pct. d din Codul muncii, cererile de constatare a nulității unor clauze ale contractelor colective de muncă se pot formula pe toată durata existenței contractului colectiv de muncă, menționând că nu s-a formulat o astfel de cerere pe durata existența contractelor în speță, astfel că cererea este tardiv formulată, fiind promovată după încetarea CCM.
Mai arată că, la nivel de unitate, s-a încheiat contract de muncă în conformitate cu prevederile art.240 al.1 din Legea nr. 53/2003, iar părțile au hotărât de comun acord ca pentru anii 2009 și 2010 să stabilească un alt salariu minim la nivelul societății, precum și alți coeficienți de ierarhizare decât cei prevăzuți în CCM la nivel de ramură transporturi., iar acest contract nr.2591/_ a fost semnat și înregistrat la Ministerul Muncii ulterior Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel de Ramură Transporturi nr.722/_, astfel că rezultă neîndoielnic intenția semnatarilor de a schimba nivelul salariului minim de la 700 la 600 lei.
La termenul de judecată din data de 10 ianuarie 2013
, tribunalul din oficiu a invocat și pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile bănești solicitate aferente perioadei_ -_
.
Pârâta a depus la dosar la fila 126 scriptul intitulat Precizări prin care a arătat că nu se opune admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune, însă pentru perioada ulterioară datei de_ reiterează cele susținute și arătate în Întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca tardiv formulată, iar pe fond ca neîntemeiată.
Reclamantul Sindicatul R.A.T.E. C.T. 2 Dej din cadrul Sucursalei R. e CFR C. , în numele și pentru membrii de sindicat B. S., G. D., L. F. ,
M. M., R. G., N. F., I. M. și R. I. , a formulat și depus Concluzii scrise (f. 112-114, 130-132), prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, arătând că un contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu poate prevedea drepturi cu caracter inferior celor reglementate de Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură.
Examinând în prealabil excepțiile invocate în cauză în condițiile art.137 Cod Procedură Civilă, tribunalul reține următoarele.
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâtă, tribunalul urmează a o respinge pentru următoarele considerente.
Deși este real că CCM la Nivel de Ramură Transporturi reprezintă temeiul convențional al pretențiilor deduse judecății de către reclamant, în numele și pentru membrii de sindicat, a fost încheiat la data de_ și a produs efecte juridice în ceea ce privește drepturile salariale până când acesta si-a încetat aplicabilitate, la data de_, dispozițiile Codului muncii privind salarizarea, art.159 și următoarele, respectiv art.268 lit. c, instituie un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul contractului colectiv de muncă constă în plata unor drepturi salariale pretins neacordate, acesta fiind și obiectul acțiunii din prezentul dosar.
Faptul că pârâta are un CCM legal încheiat la nivel de unitate nu poate împiedica salariații să solicite drepturi prevăzute în CCM la nivel superior, în cauză CCM la Nivel de Ramură Transporturi, cu atât mai mult cu cât art. 3 din CCM pe anii 2008-2010 prevede că: " Clauzele prezentului CCM unic la nivel de ramură transporturi produce efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi, indiferent de structura capitalului.";
Cum în cauză reclamantul Sindicatul R.A.T.E. C.T. 2 Dej din cadrul Sucursalei R. e CFR C., în numele și pentru membrii săi de sindicat, nu a solicitat constatarea nulității CCM de muncă ori neexecutarea acestuia sau a unor clauze din CCM, situații reglementată de art.268 lit. d și e din Codul Muncii, termenul legal pentru formularea acțiunii este acela prevăzut de art. 268 Codul muncii lit. c al.2, adică de 3 ani de la data nașterii dreptului, motiv pentru care se impune respingerea ca neîntemeiată a excepției tardivității invocată de pârâta S.
C. R. de E., Î. și R. CF C.
.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada_ -_ invocată din oficiu de către instanță, tribunalul o găsește întemeiată și o va admite ca atare pentru considerentele expuse mai jos.
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii cererile privind soluționarea unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care litigiul de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri acordate salariaților.
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport cu salariul de bază minim brut de 700 lei conform art.41 alin.3 lit. a din CCM la Nivel de Ramură Transporturi pe anii 2008- 2010 și drepturile efectiv plătite în perioada_ -_ .
Acțiunea a fost comunicată tribunalului prin poștă în data de_, fiind înregistrată în data de_ . Potrivit dispozițiilor art.104 Cod procedură civilă termenele se socotesc în cazul actelor trimise prin poștă instanțelor judecătorești de la data predării în plic recomandat la oficiul poștal. Potrivit plicului recomandat de la fila 47, data comunicării rezultată din ștampila oficiului poștal este_ .
Astfel, perioada cuprinsă între data de_, dată de la care se solicită diferențele salariale și data comunicării acțiunii -_, depășește termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, motiv pentru care tribunalul urmează a admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru diferențele salariale solicitate și a respinge pretențiile reclamantului pentru această perioadă ca fiind prescrise.
Analizând actele și lucrările dosarului
privind fondul pretențiilor pentru perioada ulterioară datei de_, tribunalul reține următoarele.
Membrii de sindicat în numele și pentru care reclamantul a formulat prezenta acțiune sunt angajați ai pârâtei, fapt ce rezultă din copia carnetelor de muncă și necontestat de către pârâtă, cu excepția membrilor de sindicat I. M. și R. I., cărora le-au încetat raporturile de muncă la data_, respectiv_ .
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008- 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 722/03/_, pe care reclamantul își întemeiază pretențiile, și-a încetat valabilitatea la data de_, dată până la care reclamantul și-a întemeiat pretențiile.
Așa cum rezultă din adresa nr. 41/B/6/67/_ (f. 156) emisă de pârâtă, din mențiunile înscrise în carnetul de muncă al reclamanților (f. 5, 32) și din tabelele depuse la dosar (f. 156-157), salariul de bază al fiecărui reclamant, calculat conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate (f. 156) a fost mai mare decât cel calculat prin aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.
Astfel, membrul de sindicat B. S. a beneficiat în perioada în litigiu de un salariu de bază de 1249 lei corespunzător clasei de salarizare 27 și un coeficient de ierarhizare de 2,191; membrul de sindicat G. D. a beneficiat în perioada în litigiu de un salariu de bază de 1401 lei corespunzător clasei de salarizare 31 și un coeficient de ierarhizare de 2,458; membrul de sindicat L. F. a beneficiat în perioada în litigiu de un salariu de bază de 1249 lei corespunzător clasei de salarizare 27 și un coeficient de ierarhizare de 2,191; membrul de sindicat M. M. a beneficiat în perioada în litigiu de un salariu de bază de 1321 lei corespunzător clasei de salarizare 29 și un coeficient de ierarhizare de 2,318; R. G. a beneficiat în perioada în litigiu de un salariu de bază de 1249 lei corespunzător clasei de salarizare 27 și un coeficient de ierarhizare de 2,191; N. F. a beneficiat în perioada în litigiu de un salariu de bază de 1779 lei corespunzător clasei de salarizare 39 și un coeficient de ierarhizare de 3,121, salariu 2426 lei, clasa de salarizare 43 si un coeficient 4,257, salariu 2694 lei, clasa salarizare 44 și un coeficient 4,727; I. M. a beneficiat în perioada în litigiu de un salariu de bază de 1627 lei corespunzător clasei de salarizare 36 și un coeficient de ierarhizare de 2,855, iar membrul de sindicat R. I. a
beneficiat în perioada în litigiu de un salariu de bază de 1401 lei corespunzător clasei de salarizare 31 și un coeficient de ierarhizare de 2,458.
La aceste sume s-au adăugat sporurile recunoscute pentru vechime în muncă și pentru muncă feroviară.
În condițiile în care salariul de bază era stabilit în temeiul prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, erau incidente prevederile art. 41 lit. A-D, astfel că membrii de sindicat B. S., G. D., L. F., M. M. ,
G., I. M. și R. I.
ar fi avut un salariu de bază de 1.050 lei (700 lei x coeficientul de 1,5), iar membrul de sindicat N. F.
ar fi avut un salariu de bază de 1.400 lei (700 lei x coeficientul de 2,0).
Se observă așadar că salariile de bază ar fi fost inferioare celor acordate în baza contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, care în speță este mai favorabil.
La stabilirea drepturilor salariale, atunci când se apreciază care dintre contractele colective de muncă sunt mai favorabile salariaților, fiecare contract colectiv de muncă trebuie aplicat individual în integralitatea sa, nefiind posibilă calcularea salariului de bază prin combinarea dispozițiilor diverselor contracte colective.
Așadar, nu este posibil a se avea în vedere salariul minim de 700 lei prevăzut de art. 42 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și clasa de salarizare cu coeficientul de ierarhizare din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În condițiile în care se are în vedere contractul colectiv de muncă la nivel de ramură (f. 103) trebuie să se țină seama de modul de stabilire a salariului prevăzut de art. 41 al acestui act, în sensul aplicării coeficienților minimi de ierarhizare prevăzuți la alin. 1 pct. A-D la salariul de bază minim brut de 700 lei.
Dimpotrivă, dacă se are în vedere contractul colectiv de muncă la nivel de unitate (f. 109) se ține seama de modul de calcul al salariului prevăzut de acest act în sensul luării în calcul a claselor de salarizare și a salariului de bază minim brut de 570 lei prevăzute de acest contract.
Procedându-se la calculul salariului conform celor două contracte, se poate constata că salariul de bază minim brut calculat conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate este mai mare decât cel calculat conform contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Pe de altă parte, conform art. 41 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, anual părțile stabilesc de comun acord limita maximă a fondului de salarii, limită ce trebuie respectată, contractul colectiv constituind lege a părților. Or, pentru perioada în litigiu, limita s-a negociat la suma de 570 lei.
Pe de altă parte, se mai reține că art.1 lit. d din Legea nr. 329/2009 reglementează și măsuri privind disciplina financiară-bugetară la nivelul regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, al societăților comerciale la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic ori majoritar, precum și al filialelor acestora.
Astfel, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 329/2009, anual, prin legea bugetului de stat, se stabilesc și obiectivele de politică salarială ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, ale societăților comerciale la care statul ori unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar unic, precum și a filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Conform alin. 2 al aceluiași articol, reprezentanții statului, respectiv ai unităților administrativ-teritoriale sunt mandatați să pună în aplicare politica salarială stabilită potrivit art. 1 în cadrul organelor de administrare și de conducere a operatorilor economici.
Potrivit art. 28 alin. 1 din același act normativ, operatorii economici prezintă, în vederea aprobării, bugetul de venituri și cheltuieli organelor administrației publice centrale sau locale, după caz, în subordinea, coordonarea, sub autoritatea cărora funcționează sau în al căror portofoliu se află, în termen de 10 zile de la aprobarea bugetului de stat, potrivit legii.
Organele administrației publice centrale, potrivit art. 29 alin. 1 din aceeași lege, elaborează, în termen de 5 zile de la primirea bugetelor de venituri și cheltuieli, documentația necesară aprobării acestora.
Conform art. 30 din Legea nr. 329/2009, contractele colective de muncă se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale operatorilor economici, în limitele și în condițiile stabilite prin bugete.
Prin urmare, având în vedere faptul că în cauză nu se poate reține încălcarea de către angajator, în ceea ce privește stabilirea salarizării membrilor de sindicat, a dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, respectiv art. 132 alin. 3 din Legea nr. 62/2011, se apreciază ca fiind nefondată în totalitate acțiunea formulată de reclamant în ceea ce privește acordarea diferențelor salariale solicitate.
În baza considerentelor exprimate și a textelor legale invocate, tribunalul va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul RATE CT2 Dej din cadrul Sucursalei R. e CFR C. în numele și pentru salariații membrii de sindicat: B. S., G. D., L. F., M. M., R. G., N. F., I.
și R. I. .
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâta S.
"C.
R.
de E. Î. și R. CF" C. cu sediul în C. - N., P.
A.
I.
nr.17, județul C., ca neîntemeiată.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu de instanță pentru perioada_ -_, și în consecință respinge acțiunea ca fiind prescrisă pentru această perioada.
Respinge ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul RATE CT2 Dej din cadrul Sucursalei R. e CFR C. cu sediul în Dej, str. M. Eminescu nr.1, județul C., în numele și pentru salariații membrii de sindicat B. S.
, G. D., L. F., M. M., R. G., N. F., I. M.
și R. I. .
Fără cheltuieli de judecată. Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 21 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. S.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
S. L. A. P. S.
Red/dact. I.C./P.S. 9 aprilie 2013-6 ex
