CSJ. Decizia nr. 231/2000. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.231
Dosar nr.2383/2000
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva deciziei penale nr.206/A din 13 mai 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
S-a prezentat recurentul inculpat, asistat de avocat S.V., apărător ales.
A lipsit intimata parte vătămată B.C..
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicate inculpatului, iar ca modalitate de executare a acesteia, să se dispună aplicarea dispoziţiilor art.81 din Codul penal, referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În susţinerea motivului de recurs invocat, apărătorul a arătat că inculpatul nu are antecedente penale, nu a intenţionat să comită fapta şi a restituit bunul sustras părţii vătămate.
Apărătorul inculpatului a depus la dosar diploma de absolvire a facultăţii de către inculpat şi o adeverinţă că acesta este încadrat în muncă.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului în ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei solicitată de inculpat, în sensul aplicării dispoziţiilor art.81 din Codul penal.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susţinerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Arad, prin sentinţa penală nr.49 din 28 februarie 2002, a condamnat pe inculpatul M.C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d şi e cu aplicarea art.74 şi art.76 din Codul penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare, făcând şi aplicarea art.71 şi 64 din acelaşi cod.
S-a reţinut că, în noaptea de 21 aprilie 1998, inculpatul M.C.I. împreună cuG.I. şi A.M. (condamnaţi în cauză) consumau băuturi alcoolice în barul non-stop din localitatea Hălmagiu. Partea vătămată B.C. - în vârstă de 16 an i- fiind în bar şi consumând băuturi răcoritoare a fost acostat de inculpatulM.C.I. care i-a solicitat să achite şi consumaţia celor 3 inculpaţi şi să le cumpere şi 3 bucăţi ţigări, ceea ce s-a şi întâmplat, minorului fiindu-i frică de cei trei, mai în vârstă decât el şi aflaţi în stare vădită de ebrietate. După ce partea vătămată a părăsit barul inculpatul Moţoc a urmărit-o şi i-a aplicat o lovitură cu capul în faţă, timp în care inculpatul A.M. i-a smuls de pe deget un inel din aur.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr.206/A din 13 mai 2002 a respins ca nefondat apelul inculpatuluiM.C.I.
Declarând recurs, inculpatul M.C.I. a solicitat să se aprecieze elementele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului şi să se reducă pedeapsa aplicată.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa trebuie să ţină seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
În raport cu gradul de pericol concret determinat de împrejurările comiterii faptei de tâlhărie, de valoarea redusă a prejudiciului efectiv produs şi de elementele ce caracterizează persoana inculpatului care nu are antecedente penale şi a fost caracterizat pozitiv, în mod corect instanţa de fond a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea sa şi a coborât pedeapsa sub minimul special prevăzut de dispoziţia legală incriminatoare.
Este însă de observat că, după data săvârşirii faptei -21 aprilie 1998 – inculpatul M.C.I. a fost preocupat de desăvârşirea studiilor universitare, obţinând la 14 martie 2002 diploma de inginer, după care s-a angajat la S.C.Agromec Deva, devenind salariatul acestei societăţi.
Faţă de această situaţie, invocată şi dovedită în recurs, se apreciază că se poate da eficienţă maximă dispoziţiilor art.76 lit.b din Codul penal care permite reducerea pedepsei până la un an închisoare.
Din acest considerent recursul inculpatului este întemeiat şi urmează a fi admis, cu consecinţa casării hotărârilor atacate şi a reducerii pedepsei de la 2 ani la 1 an închisoare.
Desigur, suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse nu poate fi dispusă, întrucât s-ar încălca dispoziţiile art.81 alin.3 Cod penal care permit o astfel de individualizare numai în situaţia infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de până la 15 ani, ceea ce nu este realizat în cazul infracţiunii de tâlhărie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva deciziei penale nr.206/A din 13 mai 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr.49 din 28 februarie 2002 a Tribunalului Arad, numai cu privire la pedeapsa aplicată.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului, în sensul că o reduce de la 2 ani închisoare, la 1 an închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 917/2000. Penal | CSJ. Decizia nr. 334/2000. Penal → |
|---|
