CSJ. Decizia nr. 334/2000. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.334Dosar nr.5042/2000
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii T.I., I.D., S.B., P.O.D., R.K. şi T.E. împotriva deciziei penale nr.285/A din 21 septembrie 2000 a Curţii de Apel Alba Iulia.
S-au prezentat recurenţii inculpaţii T.I. şi I.D., asistaţi de avocat Bucoviceanu V., apărător ales, B.S., asistat de avocat C. N. şi avocat V.M.D., apărători aleşi.
Au lipsit inculpaţii P.O.D. şi R.K., pentru apărarea primului prezentându-se avocat C.N., iar a secundului, avocat M.T., ambii apărători din oficiu.
A lipsit şi recurentul inculpat T.E. decedat.
Avocat B.V. ridică problema neconstituţionalităţii Ordinului nr.43 din 7 februarie 1980 al Ministerului Sănătăţii privind lista substanţelor toxice, mercurul nefiind substanţă toxică.
Ceilalţi apărători au lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea cererii avocatului B.V.
Procurorul a cerut respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, de Ordinul nr.43/1980 nedepinzând soluţionarea cauzei. Acest ordin nu abrogă art.312 din Codul penal.
Curtea respinge cererea formulată de avocat Bucoviceanu V. şi dă cuvântul apărătorilor.
Avocat Bucoviceanu V. pentru inculpaţii T.I. şi I.D. a solicitat admiterea recursurilor şi achitarea acestora în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a din Codul de procedură penală –deoarece din adresa Institutului medico-legal rezultă că mercurul nu este substanţă toxică. În subsidiar, a cerut acordarea în mai largă măsură a circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 -76 şi aplicarea art.861 din Codul penal.
Avocat C.N. pentru inculpatul B.S., a cerut admiterea recursului şi rejudecarea cauzei pentru neîndeplinirea procedurii de citare a inculpatului de instanţa de fond pentru 7 iulie 1999 şi în plus nu a fost audiat un martor principal M.N.
Dacă nu se admite această cerere, inculpatul să fie achitat conform art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală fiind incidente dispoziţiile art.51 Cod penal, singurul act normativ care califică mercurul drept substanţa toxică (Ordinul 43/1980) fiind un act administrativ cu caracter extrapenal, echivalând cu eroarea de fapt, inculpatul neavând obligaţia de a-l cunoaşte. Nici alte acte normative nu prevedeau obligaţia autorizării deţinerii mercurului. Inculpatul nu are o profesie prin care să cunoască apartenenţa mercurului la categoria substanţelor toxice. În subsidiar, a cerut achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale art.312 din Codul penal deoarece mercurul nu prezintă toxicitate, lipsind latura subiectivă.
În final a cerut să se pronunţe o pedeapsă orientată către minimul special, prevăzut de lege, în condiţiile dispoziţiilor art.74-76 Cod penal şi să se aplice art.81 din Codul penal.
Avocat V.M.D. pentru inculpatul B.S., a cerut admiterea recursului şi achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b Cod procedură penală, deoarece nu a comis o faptă prevăzută de legea penală, mercurul nefiind o substanţă toxică ce intră sub incidenţa art.312 Cod penal.
În subsidiar, a solicitat aplicarea art.81 sau 861 ori 867 Cod penal, depunând acte.
Avocat C.N. pentru inculpatul P.O.D. a cerut admiterea recursului şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Avocat M.T. pentru inculpatul R.K. a solicitat admiterea recursului şi achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.e din Codul de procedură penală, cu aplicarea art.51 Cod penal (eroarea de fapt) sau în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală (lipsa laturii subiective), aşa cum s-a mai motivat. A cerut suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art.81 Cod penal.
Avocat C.N. pentru inculpatul T.E. a cerut încetarea procesului penal, survenind decesul acestuia.
Procurorul consideră că nu este cazul achitării inculpaţilor deoarece:
- nu este aplicabil art.10 lit.a din Codul de procedură penală deoarece fapta există, în sensul că deţinerea, transportul mercurului şi comercializarea acestuia a fost corect reţinută potrivit art.312 alin.1 Cod penal;
- nu sunt îndeplinite cerinţele art.10 lit.b din Codul de procedură penală deoarece corect inculpaţii au fost condamnaţi pentru infracţiunea prevăzută de art.312 Cod penal, având în vedere că mercurul este o substanţă toxică în anumite condiţii de transport, manipulare şi depozitare, care dau posibilitatea împrăştierii vaporilor de mercur;
- nu sunt aplicabile dispoziţiile art.10 lit.d din Codul de procedură penală deoarece sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.312 alin.1 Cod penal, fiind dovedită latura subiectivă, sub forma intenţiei întrucât inculpaţii au deţinut şi făcut operaţiuni privind circulaţia mercurului în scopul comercializării, dându-şi seama că mercurul fiind substanţă toxică, vânzarea nu se poate face oficial, recurgându-se la tranzacţii clandestine;
- nu sunt îndeplinite nici condiţiile prevăzute de art.10 lit.e din Codul de procedură penală deoarece nu există eroare de fapt conform art.51 Cod penal, întrucât ordinul nr.43/1980 al Ministerului Sănătăţii, cuprinde lista substanţelor toxice, între care este indicat şi mercurul, comercializarea sa fiind interzisă, - fapt de care a avut cunoştinţă şi inculpaţii, întrucât toate activităţile şi afecţiunile au fost întreprinse cu discreţie şi prin tranzacţii clandestine.
A cerut admiterea recursurilor declarate de inculpaţi numai în ce priveşte modalitatea executării pedepselor prin aplicarea dispoziţiilor art.861 din Codul de procedură penală şi încetarea procesului penalpentru recurentul inculpat t.e., survenind decesul acestuia.
În ultimul cuvânt, inculpatul T.I., I.D. şi B.S. prezenţi în instanţă, s-au declarat de acord cu concluziile apărătorilor lor, regretând faptele săvârşite.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.67 din 29 martie 1999, Tribunalul Alba a condamnat pe inculpaţii:
S.B., P.O.D. şi T.I. la câte 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.312 alin.1 din Codul penal;R.K. şi I.D. la câte 4 ani şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.312 alin.1 din Codul penal şi T.E.la 4 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de trafic de stupefiante prevăzută de art.26, raportat la art.312 alin.1 din Codul penal.
Pentru toţi inculpaţii s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal pe timp de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art.64 şi art.71 din Codul penal.
S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul reţinerii şi arestării preventive.
În baza dispoziţiilor art.118 lit.e din Codul penal s-adispus confiscarea cantităţii de 30,728 kg mercur alb.
Potrivit art.118 lit.c din Codul penal s-a dispus confiscarea în favoarea statului a sumei de 6.000.000 lei.
Pentru pronunţarea hotărârii, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpatul I.D. din Timişoara, în anul 1990, a cumpărat de la T.E. plecat defintiv din România cantitatea de 30 kg mercur alb, păstrat într-un recipient metalic, care a fost îngropat în grădina casei.
La începutul anului 1997, I.D. a discutat cu inculpatul T.I., tot din Timişoara, despre intenţia de a vinde mercurul, primind asigurări că se va interesa de posibilitatea plasării lui.
În acelaşi timp, în luna martie 1997, inculpatul R.K. din Tg.Mureş a cumpărat de la un cetăţean din Republica Moldova, cantitatea de 3 kg mercur alb.
Pe baza unei înţelegeri prealabile în ce priveşte posibilitatea comercializării mercurului, în ziua de 23 aprilie 1997 inculpaţii R.K. şi P.O.D., având asupra lor cele 3 kg mercur alb, în două butelii metalice, s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă, de la Tg.Mureş la Sibiu, la domiciliul inculpatului B.S.
De aici, au plecat să ia legătura cu persoanele ce intenţionau să cumpere mercur –rămase neidentificate- în localitatea Miercurea-Băi, în apropiere de Sibiu, dar acestea dorind o cantitate mai mare, tranzacţia nu s-a realizat.
Revenind la Sibiu, inculpatul R.K. a luat legătura telefonică cu inculpatul T.E. din Timişoara, pentru obţinerea unei cantităţi de mercur alb.
În acest scop, în seara zilei de 23 aprilie 1997, inculpaţii R.K. şi P.O.D. s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă, de la Sibiu la Timişoara, primul având asupra sa şi suma de 6.000.000 lei, primită de la B.S., pentru cumpărarea mercurului.
Ajunşi la Timişoara, în dimineaţa zilei de 24 aprilie 1997, în jurul orei 7,30, cei doi inculpaţi s-au dus la domiciliul inculpatului T.E., care l-a contactat pe inculpatul Toader Ioan, comunicându-i despre scopul venirii celor din Tg.Mureş.
Inculpatul T.I. s-a deplasat la domiciliul inculpatului I.D., tot din Timişoara, de la care a cumpărat, cu preţul de 6.000.000 lei, butelia cu 30 kg mercur, ce a fost scoasă din pământ.
În jurul orei 11,00 , T.I.întâlnindu-se cu ceilalţi trei inculpaţi, le-a predat butelia cu 30 kg mercur, cumpărată de la I.D.
Inculpaţii R.K. P.O.D. şi T.E. au plecat cu autoturismul spre Sibiu, urmând să se întâlnească, conform înţelegerii, cu inculpatul B.S., la limita dintre judeţele Sibiu şi Alba, unde urma să-i predea butelia cu mercur luată de la Timişoara.
Pe parcurs cei ce veneau de la Timişoara s-au întâlnit cu inculpatul B.S., predându-i butelia cu 30 kg mercur, pe care au pus-o în portbagajul maşinii cu care venise acesta, în care se aflau şi celelalte 2 butelii cu 3 kg mercur.
În jurul orei 15,00 a zilei de 24 aprilie 1997, în timp ce inculpatul B.S. se afla, cu autoturismul proprietate, la limita judeţului Alba cu judeţul Sibiu, a fost surprins de organele de poliţie, care au ridicat cele 3 recipiente cu mercur.
Cantitatea de mercur aflată în cele 3 recipiente ridicate de organele de poliţie a fost în greutate de 30,745 kg, purtiate de 99% şi densitate 13.551.
Prin Decizia penală nr.285/A din 21 septembrie 2000 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de inculpaţi şi, prin aplicarea dispoziţiilor art.74 şi 76 din Codul penal, a redus pedepsele aplicate acestora, după cum urmează:
- pentru inculpaţii B.S., P.O.D., T.I. şi T.E. de la 4 ani închisoare la câte 2 ani închisoare, iar
- pentru inculpaţii R.K. şi I.D. de la 4 ani şi 4 luni închisoare la câte 2 ani şi 2 luni închisoare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs toţi inculpaţii, solicitând, în principal, achitarea şi în subsidiar aplicarea dispoziţiilor art.81 sau 861, ori 867 din Codul penal.
Reiterând motivele invocate, fie la prima instanţă, fie la instanţa de apel, inculpaţii şi apărătorii acestora au cerut achitarea, apreciind că:
- fapta nu există (art.10 lit.a Cod procedură penală) deoarece din adresa Institutului de Medicină Legală rezultă că mercurul nu este substanţă toxică.
În adevăr, din adresa nr.42/1300 din 28.02.2000 a Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici” (fila 115 dos.3659/1999 al Curţii de Apel Alba Iulia) rezultă că mercurul metalic, aflat în stare lichidă, la temperatura obişnuită, nu este toxic.
În aceeaşi adresă, însă, se face precizarea că „mercurul metalic foarte fin divizat sau în stare de vapori (ce pot fi emişi chiar şi la temperatura camerei) prezintă proprietăţi toxice”, intoxicaţiile putându-se produce şi prin „inhalare”.
În tratatul de Medicină Legală al Prof.Vladimir Beliş (vol.2 f.173 dos.nr.3659/1999 al Curţii de Apel) se argumentează că, pe baza a numeroase studii care se referă la circuitul mercurului în biosferă, se apreciază riscul mare pe care îl reprezintă toxicitatea deosebită a ionului mercurului, cât şi a implicaţiilor pe care folosirea lui le are asupra mediului (faună, floră, organism uman), concluzionându-se că este vădită tendinţa limitării folosirii lui la strictul necesar. Se mai învederează că mercurul lichid emite chiar la temperatură ordinară vapori, care în anumite concentraţii, pot crea intoxicaţii.
Pentru aceste motive Ministerul Sănătăţii, în „Lista substanţelor toxice” (aprobată prin Ordinul nr.43/7.02.1980, publicat în Buletinul Oficial nr.14 din 15 februarie 1980) a înscris şi mercurul şi sărurile acestuia.
Ca atare, este notoriu că deţinerea mercurului trebuie să se facă în anumite condiţii prevăzute de lege, fiind strict limitată comercializarea şi manipularea sa de către persoane particulare şi fără autorizare specială.
- fapta nu este prevăzută de legea penală (art.10 lit.b din Codul de procedură penală) deoarece mercurul nefiind substanţă toxică, nu cade sub incidenţa art.312 alin.1 din Codul penal.
Datorită efectelor nocive privind sănătatea publică, deţinerea (păstrarea în scopuri ilicite) şi orice operaţiune, printre care şi orice acte legate de circulaţie (oferire spre vânzare, cumpărarea, transportul, etc.) a substanţelor toxice, periculoase pentru sănătatea publică, au fost incriminate, de mai mult timp şi sancţionate penal, în prezent în art.312 alin.1 din Codul penal.
Deci deţinerea, transportul şi cumpărarea mercurului fiind substanţă toxică cu posibilitatea transformării şi împrăştierii (difuzării) sub formă de vapori nocivi, aşa cum s-a arătat mai sus, intră sub incidenţa art.312 alin.1 din Codul penal.
- faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive al infracţiunii prevăzute de art.312 alin.1 Cod penal, respectiv latura subiectivă (art.10 lit.d Cod procedură penală) şi faptul că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei- eroarea de fapt (art.51 Cod penal) –prevăzut de art.10 lit.e din Codul de procedură penală, deoarece mercurul metalic nu prezintă caracterul de toxicitate cerut imperativ de art.312 Cod penal, iar Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.43/1980 este un act normativ extrapenal, necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a acestuia echivalând cu o eroare de fapt.
Aşa cum s-a mai arătat, mercurul lichid, prin starea lui naturală,nu este toxic, însă posibilitatea acestuia de a emite vapori, chiar la temperatură ordinară, care în anumite concentraţii, prezintă proprietăţi toxice, ce pot crea intoxicaţii,îl face să fie periculos pentru sănătatea omului, având influenţă nocivă şi asupra mediului.
Pe de altă parte, infracţiunea prevăzută de art.312 alin.1 Cod penal se săvârşeşte cu vinovăţie, sub forma intenţiei (directe sau indirecte), făptuitorul dându-şi seama că produsele sau substanţele care fac obiectul material al activităţii sale (în speţă mercurul) sunt produse ori substanţe stupefiante sau toxice şi urmăreşte să facă operaţiuni cu asemenea produse sau, chiar dacă nu urmăreşte, acceptă acest lucru.
În ce priveşte cunoaşterea de către făptuitor a caracterului (naturii) produselor sau substanţelor cu care operează, aceasta este o problemă de fapt pe care instanţele o stabilesc în raport cu complexul probelor administrate în cauză.
În speţă, deşi există „Lista substanţelor toxice” în care se include şi mercurul cu sărurile sale, aprobată prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.43 din 7 februarie 1980, publicat în Buletinul Oficial nr.14 din 15 februarie 1980, în vigoare, deci făcut public (act normativ extrapenal), este posibil ca inculpaţii sau unii din ei să nu-l fi cunoscut, deşi puteau să ia cunoştinţă de el şi ar fi trebuit să-l cunoască, în condiţiile efectuării unor tranzacţii cu mercur.
Dar, în doctrina şi practica judiciară, în mod corect s-a apreciat că împrejurarea că făptuitorul şi-a dat seama că anumite produse sau substanţe sunt toxice, poate rezulta şi din alte situaţii şi împrejurări, decât din cunoaşterea de către acesta a actului normativ care cuprinde enumerarea lor.
Or, din probele administrate în cauză, rezultă indubitabil că inculpaţii au cunoscut caracterul ilegal, neoficial, al activităţii (tranzacţiilor) lor, tocmai datorită faptului că erau convinşi, că acestea sunt interzise prin natura toxică a mercurului respectiv. Numai aşa se explică următoarele fapte şi împrejurări.
- Inculpatul I.D. a deţinut la domiciliu, îngropată în grădina casei, butelia cu circa 30 kg mercur, aproape 7 ani;
- Atât deţinerea, transportul cât şi tranzacţiile privind achiziţionarea celor 3 butelii cu mercur s-a realizat clandestin de către toţi inculpaţii.
- Toate întâlnirile între inculpaţi, au avut loc cu discreţie în maşină, pe şosea sau la baruri şi chiar la mari distanţe.
- S-a urmărit ca la predarea buteliilor cu mercur să se afle cât mai puţine persoane.
- Inculpaţii au o pregătire medie şi chiar superioară, de natură a intui cu uşurinţă caracterul ilicit (fără drept) al tranzacţiilor (pentru utilitate particulară), determinat de natura mercurului, ca produs toxic, dăunător.
În concluzie, nu se justifică achitarea recurenţilor inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.312 alin.1 din Codul penal, care este corect reţinută în sarcina lor.
Cererea avocatului C.N. pentru inculpatul B.S. nu este întemeiată, nefiind justificată restituirea cauzei pentru rejudecare, deoarece acesta a lipsit jusitifcat la primul termen de judecată din 7 iulie 1999, nefiindu-i adusă nici o vătămare a intereselor sale, deoarece nu era începută cercetarea judecătorească, ulterior, fiind prezent la şedinţele de judecată. De asemenea, prezenţa martorului M.N. nu a fost necesară.
Recursurile sunt fondate numai în ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor care au fost just individualizate de către instanţa de apel.
Curtea constată însă, că nu s-a acordat semnificaţia cuvenită împrejurărilor în care au fost săvârşite faptele şi în special urmărilor acestora. Fără a minimaliza pericolul social al faptelor săvârşite, totuşi trebuie să se ia în considerare că acestea nu au creat o stare de pericol deosebit pentru sănătatea publică, neavând urmări negative concrete asupra mediului (faună, floră, organismul uman), iar inculpaţii nu au beneficiat de nimic de pe urma lor.
De asemenea, nu s-a ţinut, în suficientă măsură seama că inculpaţii nu au antecedente penale, au avut o comportare corespunzătoare în societate şi la locul de muncă, unii fiind pensionari, persoane mai în vârstă, bolnavi, au familii organizate şi copii minori în întreţinere, că au avut o poziţie corectă, în special la urmărirea penală, înlesnind descoperirea faptelor şi al tuturor făptuitorilor, iar impactul social al infracţiunii s-a diminuat prin trecerea timpului trecând aproape 5 ani de la săvârşirea faptelor, pe care le regretă.
Toate acestea justifică suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acestora în regim de detenţie.
Pentru aceste considerente, recursurile declarate de inculpaţii T.I., I.D., S.B., P.O.D., R.K. şi T.E. urmează a fi admis, potrivit dispoziţiilor art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală şi rejudecând, se va casa atât sentinţa penală cât şi Decizia atacată, numai cu privire la modalitatea executării pedepselor aplicate de instanţa de apel.
În baza dispoziţiilor art.861 din Codul penal se va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate tuturor recurenţilor inculpaţi menţionaţi.
Se vor menţine restul dispoziţiilor din hotărârile casate.
Potrivit dispoziţiilor art.11 pct.2 lit.d, raportat la art.10 lit.g din Codul de procedură penală se va dispune încetarea procesului penal cu privire la recurentul inculpat T.E. pentru infracţiunea prevăzută de art.26, raportat la art.312 alin.1 din Codul penal, survenind decesul acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursurile declarate de inculpaţii T.I., I.D., S.B., P.O.D., R.K. şi T.E. împotriva deciziei penale nr.285/A din 21 septembrie2000 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr.67 din 29 martie 1999 a Tribunalului Alba numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor.
Conform art.861 Cod penal, dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor de câte 2 ani închisoare aplicate inculpaţilor B.S. P.O.D. şi T.I. pe termenul de încercare de 7 ani, stabilit conform art.862 Cod penal.
Conform art.861 Cod penal, dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor de câte 2 ani şi 2 luni închisoare aplicate inculpaţilor R.K. şi I.D. pe termenul de încercare de câte 7 ani şi 2 luni, stabilit conform art.862 Cod penal.
Conform art.86 alin.3 Cod penal se pune în vedere inculpaţilor obligaţiile înscrise în acest text de lege.
Conform art.11 pct.2 lit.d raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, încetează procesul penal cu privire la recurentul inculpat T.E., pentru infracţiunea prevăzută de art.26, raportat la art.312 al.1 Cod penal, survenind decesul acestuia.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru recurenţii inculpaţi P.O.D. şi T.K., în sumă de câte 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 231/2000. Penal | CSJ. Decizia nr. 338/2000. Penal → |
|---|
