CSJ. Decizia nr. 338/2000. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.338Dosar nr.3422/2000
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul revizuient S.I. împotriva deciziei penale nr.298 din 26 iunie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
S-a prezentat recurentul condamnat revizuient, aflat în stare de arest, asistat de avocat G.D., apărător din oficiu.
Apărătorul a lăsat la aprecierea instanţei modul de soluţionare a cauzei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, nefiind îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea revizuirii.
La ultimul cuvânt, recurentul condamnat a cerut admiterea recursului, pentru audierea unor martori.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.152 din 9 aprilie 2002, Tribunalul Prahova a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul S.I., deţinut în Penitenciarul Mărgineni.
S-a reţinut că aceeaşi instanţă, prin sentinţa penală nr.266 din 13septembrie 2000, a condamnat pe inculpatul S.I. la 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d şi e Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art.174 – 175 lit.c raportat la art.176 lit.c Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, constând în aceea că la 7 ianuarie 1998, în stare de ebrietate a aplicat mai multe lovituri cu un corp contondet, în zone vitale, tatălui său, provocându-i moartea.
În apelul parchetului, inculpatul a fost condamnat, pentru aceeaşi infracţiune, la detenţie pe viaţă, soluţie menţinută de Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia penală nr.3258/21 iunie 2000.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr.198 din 26 iunie 2002, a respins apelul prin care condamnatul S.I. susţinea, ca şi iniţial, că instanţele au interpretat greşit probele administrate în cauză din care nu rezultă că s-ar face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor pentru care a fost condamnat la detenţie pe viaţă.
Împotriva menţionatelor hotărâri, revizuientul a declarat recurs invocând aceleaşi motive de casare în sensul că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, a solicitat reaudierea unor martori din dosar.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art.394 Cod procedură penală hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă numai pentru cazurile prevăzute în mod expres în acest text de lege.
Cum, motivele invocate de revizuient, nu se încadreazăîn nici unul din cazurile expres prevăzute de textul de lege menţionat, referindu-se la apărări pe care acesta le-a formulat în tot cursul procesului, fiind analizate de instanţe, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat S.I. împotriva deciziei penale nr.298 din 26 iunie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul inculpat să plătescă statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 334/2000. Penal | CSJ. Decizia nr. 342/2000. Penal → |
|---|
