CSJ. Decizia nr. 342/2000. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.342Dosar nr.3456/2000
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul P.D. împotriva deciziei penale nr.453 din 19 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat T.I., apărător din oficiu.
Apărătorul a cerut admiterea recursului şi aplicarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.207/2000 cu privire la înţelesul expresiei de „consecinţe deosebit de grave”.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, nefiind cazul aplicării OUG 207/2000, pe calea contestaţiei la executare.
La ultimul cuvânt, condamnatul recurent a cerut admiterea recursului, aplicarea OUG 207/2000 şi schimbarea calificării juridice a faptelor prin înlăturarea noţiunii „consecinţe deosebit de grave”.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.551 din 13 iunie 2002, Tribunalul Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de condamnatul P.D. referitoare la pedeapsa de 11 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.294 din 7 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1,3,4 şi 5 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, definitivă prin respingerea apelului şi a recursului declarat în cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că deşi contestaţia la executare prin care condamnatul a invocat prevederile OUG nr.207/2000 şi art.15 Cod penal, este admisibilă, având în vedere gradul de pericol social sporit al infracţiunii comise, cât şi persoana inculpatului, care este recidivist, nu se justifică reducerea pedepsei aplicată în cauză.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr.453/A din 19 iulie 2002, a respins, ca nefondat, apelul prin care condamnatul solicita aplicarea în cauză a legii mai favorabile şi reducerea corespunzătoare a pedepsei, apreciind că motivarea instanţei de fond este corectă.
Împotriva menţionatelor hotărâri, condamnatul P.D. a declarat recurs, în temeiul art.3859 alin.1 pct.171 Cod procedură penală, susţinând că cele două instanţe au interpretat în mod greşit prevederile art.461 lit.d Cod procedură penală.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.461 lit.d Cod procedură penală, pe calea contestaţiei la executare se poate invoca, printre altele, şi orice cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Pe de altă parte, art.15 Cod penal reglementează principiul aplicării legii mai favorabile în cazul pedepselor definitive, aceasta presupunând intervenţia unei legi care prevede o pedeapsă mai uşoară, situaţie care poate fi invocată pe calea contestaţiei la executare, prevăzută de art.401 lit.d Cod procedură penală.
Cum însă, în cazul pedepselor definitive, aplicarea legii mai favorabile este facultativă, în mod corect, cele două instanţe au apreciat, în raport de gravitatea sporită a infracţiunii săvârşite şi de conduita inculpatului, care este recidivist, că reducerea pedepsei aplicată acestuia nu se justifică.
În consecinţă, recursul formulat de condamnatul P.D., nefiind întemeiat, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează a fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.D. împotriva deciziei penale nr.453 din 19 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 338/2000. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4754/2000. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
