ICCJ. Decizia nr. 4754/2000. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4754/20005
Dosar nr. 4837/2005
Şedinţa publică din 22 august 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea şedinţei publice din 13 iulie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus în baza art. 3002 şi art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest a inculpatului A.C.
S-a dispus astfel, apreciindu-se de către instanţa de apel că nu s-au schimbat temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării a inculpatului, condamnat la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, nemotivat în scris.
În susţinerea orală apărătorul din oficiu şi inculpatul au solicitat reaprecierea probelor şi astfel să se dispună revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea sa în stare de libertate nemaiexistând motivele ce au determinat-o.
Recursul este nefondat.
Analizându-se actele dosarului, în raport de critica adusă, precum şi din oficiu, se constată că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, impun în continuare privarea sa de libertate.
Aşa fiind, temeinic şi legal, potrivit art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., instanţa legal sesizată cu judecarea apelurilor, verificând starea de arest preventiv a acestuia, subzistând temeiurile care au justificat privarea de libertate, au menţinut-o.
În consecinţă, Curtea, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva încheierii din 13 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 1810/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 august 2005.
← CSJ. Decizia nr. 342/2000. Penal | ICCJ. Decizia nr. 435/2000. Penal → |
---|