Administrarea probelor. Nemijlocire
| Comentarii |
|
Pentru adoptarea hotărârii instanţa trebuie să asculte în cursul judecăţii martorii pe care se întemeiază trimiterea în judecată, în condiţiile nemijlocirii, contradictorialităţii şi publicităţii.
(Secţia penală, decizia nr. 2222 din 2 mai 2001)
CURTEA,
Prin sentinţa penală nr. 3603 din 24 decembrie
1998 a Judecătoriei Oradea, inculpatul T.M. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută în art. 178 alin. 2 C. pen.
Instanţa a reţinut că, la 7 iulie 1998, inculpatul a condus un autoturism pe drumul public şi, nerespectând regulile de circulaţie, a accidentat mortal o persoană care circula pe bicicletă în acelaşi sens.
Tribunalul Bihor, Secţia penală, prin decizia nr. 219/A din 10 februarie 1999, a admis apelul inculpatului, şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C. pr. pen., a dispus achitarea acestuia, cu motivarea că din probele administrate şi, în principal, din expertiza tehnică rezultă că accidentul de circulaţie s-a produs exclusiv din culpa victimei, care circula pe carosabil spre axul drumului şi nu putea fi observată de inculpat decât de la o distanţă mai mică decât cea necesară pentru frânare.
Curtea de Apel Oradea, Secţia penală, prin decizia nr. 669/R din 25 iunie 1999, a respins recursul declarat de procuror.
Recursul în anulare declarat în cauză, cu motivarea că achitarea inculpatului se datorează unei greşite aprecieri a probelor, este fondat.
Potrivit art. 3 şi 287 C. pr. pen., instanţa de judecată îşi exercită atribuţiile în mod activ în
vederea aflării adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei şi îşi formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză, iar conform art. 289 judecata se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi contradictoriu.
Din examinarea actelor dosarului se constată că în cadrul cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe a fost ascultat numai inculpatul, că nu s-a administrat nici o altă probă şi s-a respins cererea apărătorului de a fi audiaţi nemijlocit martorii indicaţi în rechizitoriu, care au perceput accidentul în mod direct. Or, judecarea şi condamnarea inculpatului fără verificarea probelor de vinovăţie indicate în actul de sesizare echivalează cu neefectuarea cercetării judecătoreşti, prin încălcarea principiilor nemijlocirii şi aflării adevărului consacrate de textele menţionate.
Tot astfel, sunt nelegale deciziile instanţelor de control judiciar prin care inculpatul a fost achitat pentru lipsa de consistenţă a probelor de vinovăţie, cu toate că aceste probe au fost administrate numai în cursul urmăririi penale, fără a fi evaluate în cadrul cercetării judecătoreşti.
întrucât soluţiile pronunţate sunt urmarea nerespectării dispoziţiilor legale referitoare la administrarea şi verificarea probelor, recursul în anulare a fost admis şi s-au casat hotărârile pronunţate în cauză, cu trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare.
| ← Amânarea executării pedepsei. împrejurări speciale | CSJ. Decizia nr. 627/2001. Penal → |
|---|
