Daune morale. Furtul unor obiecte de artă din colecţie. Sustragerea unei lucrări ştiinţifice şi a manuscrisului unei opere literare
| Comentarii |
|
Sustragerea unei colecţii de obiecte de artă este de natură a cauza celui păgubit, pe lângă prejudiciul material, şi un prejudiciu moral, prin lezarea sentimentelor sale faţă de artă.
De asemenea, constituie un prejudiciu moral sustragerea manuscriselor unei teze de doctorat şi ale unui roman, pe care cel păgubit trebuie să le reconstituie cu vădite eforturi intelectuale.
(Secţia penală, decizia nr. 5263 din 30 noiembrie 2001)
Prin sentinţa penală nr. 27 din 1 februarie 2001 a Tribunalului Braşov, cei doi inculpaţi au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i C. pen.
Totodată, inculpaţii au fost obligaţi să plătească solidar părţii civile suma de 20 de milioane de lei despăgubiri materiale şi 10 milioane de lei daune morale.
Prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 24 februarie 2000, inculpaţii au pătruns prin efracţie în locuinţa părţii civile despre care ştiau că nu este acasă şi că este colecţionar de obiecte de artă, însuşindu-şi diferite bunuri, majoritatea obiecte de artă, un calculator şi unitatea centrală a unui computer.
Prin decizia nr. 164 din 4 iulie 2001 a Curţii de Apel Braşov, apelurile inculpaţilor au fost admise şi s-a înlăturat obligarea la plata daunelor morale.
împotriva deciziei partea civilă a declarat recurs, cu motivarea că înlăturarea obligării inculpaţilor la daune morale este greşită, neţinându-se seama, între altele, că în computerul sustras şi care nu s-a găsit era cuprinsă teza sa de doctorat şi manuscrisul unui roman, ceea ce l-a prejudiciat din punct de vedere moral.
Recursul este fondat.
Ţinând seama că partea civilă este colecţionar de obiecte de artă şi, ca atare, o persoană cu o deosebită sensibilitate, iar colecţiile sustrase reprezintă valori spirituale superioare daunelor materiale, lipsirea părţii civile de aceste lucruri reprezintă un prejudiciu moral cauzat prin lezarea sentimentelor sale faţă de artă concretizate în bunurile respective.
Suferinţa morală a părţii civile este evidentă şi prin aceea că i s-a furat teza de doctorat şi un roman, ambele scrise în limba spaniolă, de pe urma cărora ar fi obţinut, pe lângă satisfacţii morale, şi avantaje materiale.
Suma cu care inculpatul a declarat, la judecarea recursului, că este de acord să despăgubească victima, şi care a fost stabilită de prima instanţă la 10 milioane de lei, nu reprezintă o justă reparare a prejudiciului moral.
în consecinţă, recursul a fost admis şi s-a dispus majorarea daunelor morale la 50 de milioane de lei.
| ← Legitimă apărare. Depăşirea limitelor unei apărări... | Conducerea autovehiculului pe drumurile publice. Stare de... → |
|---|
