CSJ. Decizia nr. 131/2001. Penal. Art.215 alin.5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.131
Dosar nr.4779/2001
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatulM.V. împotriva deciziei penale nr.305 din 4 octombrie 2001 a Curţii de Apel Cluj.
S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M.B.
Au lipsit intimatele părţi civile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea soluţiei instanţei de fond.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, întrucât aspectele învederate astăzi de inculpat au fost avute în vedere de instanţa de apel.
Inculpatul având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.151 din 2 aprilie 2001 Tribunalul Cluj, Secţia penală a condamnat, printre alţii, pe inculpatul M.V.la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art.215 alin.2 şi 3 cu aplicarea art.41 alin.2, art.75 lit.a, art.37 lit.b, art.13 şi a art.71, raportat la art.64 din Codul penal (prin schimbarea încadrării juridice din art.215 alin.2,3 şi 5 din Codul penal).
Tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 29 iunie 2000 la zi şi l-a obligat pe inculpat la plata, în solidar, cu inculpatul P.C.D., sumelor de: 9.000.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă B.N.; 15.000.000 lei, către partea civilă C.S.; 11.000.000 lei, către partea civilă S.A.; 9.000.000 lei, către partea civilă L.I.; în solidar, cu inculpaţiiJ.M. şi M.J. la 7.000.000 lei cătreS.M.; în solidar cu inculpaţii P.C.M.,R.S. şi J.N. la 10.000.000 lei, către partea civilă P.N.; 4.600.000 lei, către partea civilăI.A. şi 6.500.000 lei, către partea civilă B.M.
Instanţa a obligat, totodată, inculpatul la 1.600.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 375.000 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut, în fapt, că, inculpatul, împreună cu alţi 7 coinculpaţii condamnaţi şi ei în cauză, în perioada 1999 – 2000, acţionând, uneori, în grupuri de câte cinci, s-au deplasat în diferite localităţi de pe raza municipiului Cluj şi prezentându-se ca achizitori de animale vii, reprezentanţi ai unor societăţi comerciale sau cetăţeni italieni, calităţi pe care nu le aveau, au indus în eroare un număr de 57 părţi vătămate, prejudiciul total fiind de 369.450.000 lei din care s-a recuperat suma de 26.500.000 lei, cu ocazia încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare de animale, a căror preţ nu a fost plătit, pentru unele dintre acestea, până la data judecării faptelor.
Pentru a înlătura orice suspiciune, inculpaţii se prezentau cu actele de identitate şi înmânau părţilor vătămate înscrisuri în care erau menţionate, pe lângă datele lor personale, suma de bani pe care trebuiau să o plătească şi data plăţii.
După ce obţineauanimalele inculpaţii le vindeau, de regulă, sub valoarea lor reală.
Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, apărându-se, în sensul că, ei au încheiat contracte civile, că, din diverse motive nu au reuşit să plăteascăpreţul convenit, neurmărind să-i înşele pe vânzătorii animalelor.
Instanţa de fond a înlăturat apărările inculpaţilor ca fiind de circumstanţă, deoarece faptele au fost dovedite atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, criticând-o sub aspectul netemeiniciei, în sensul că, pedepsele aplicate sunt insuficiente (în cuantum), în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, solicitând majorarea lor, precum şi inculpaţii.
InculpatulM.V.a considerat sentinţa netemeinică, deoarece el a participat la săvârşirea faptelor, ca şofer, neştiind că vitele pe care le transporta, nu erau plătite, solicitând ca, prin admiterea apelului şi desfiinţarea hotărârii să se dispună achitarea sa, în baza art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 alin.1 lit.d din Codul de procedură penală.
Secţia penală a Curţii de Apel Cluj, prin Decizia nr.315 din 4 octombrie 2001, a respins, ca nefondate apelurile inculpaţilor şi a admis apelul parchetului, a desfiinţat sentinţa, în privinţa pedepselor aplicate inculpaţilor pe care le-a majorat.
Pedeapsa inculpatuluiM.V., a fost sporită de la 3 ani la 6 ani închisoare, apreciindu-se că, inculpaţii au acţionat în grup organizat, în baza unor rezoluţii infracţionale clare, care a constat în intenţia de a induce în eroare părţile vătămate, majoritatea în vârstă, a căror principală sursă de venit o constituia creşterea animalelor.
În termen legal, inculpaţii au declarat recursuri pe care, cu prilejul termenelor de judecată, şi le-au retras, urmând a fi judecat recursul inculpatuluiM.V., care consideră Decizia netemeinică, întrucât pedeapsa majorată este deosebit de aspră, în raport cu datele sale personale, solicitând ca prin admiterea recursului şi casarea hotărârii, să se menţină pedeapsa stabilită de prima instanţă.
Examinând Decizia criticată în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art.3859 alin.1 pct.14 teza I din Codul de procedură penală, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, faptele şi împrejurările săvârşirii lor, precum şi vinovăţia inculpatului pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art.215 alin.2 şi 3, cu aplicarea art.41 alin.2, art.75 lit.a, art.37 lit.b şi a art.13 din Codul penal, rezultă, fără nici un dubiu din probele (plângerile părţilor vătămate; declaraţiile acestora; declaraţiile celorlalţi inculpaţi, coroborate cu ale sale de recunoaştere a faptelor, filele 139-146 din dosarul de urmărirea penală şi procesele-verbale de recunoaştere a făptuitorilor după planşa fotografică) complet analizate şi just apreciate de către instanţe.
Instanţa de control judiciar, prin reaprecierea întregului probatoriu, a reţinut că se impune sporirea pedepsei. Inculpatul, singur sau împreună cu ceilalţi inculpaţi, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a indus în eroare un număr de şapte părţi vătămate, cauzând un prejudiciu de 63.100.000 lei, situaţie în care pedeapsa de 6 ani închisoare, reflectă atât gradul de pericol social concret al faptelor comise, cât şi al său, care nu este la prima abatere de o asemenea gravitate, fiind anterior condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (sentinţa penală nr.484/1995 a Judecătoriei Cluj-Napoca).
În consecinţă, Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând neîndeplinite cerinţele cazului de recurs invocat, referitor la aplicarea unei pedepse greşit individualizate, în raport cu prevederile art.72 din Codul penal, în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatM.V., va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 29 iunie 2000 la 14 ianuarie 2003 şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatulM.V.împotriva deciziei penale nr.305 din 4 octombrie 2001 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 29 iunie 2000 la 14 ianuarie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 133/2001. Penal | CSJ. Decizia nr. 126/2001. Penal → |
|---|
