CSJ. Decizia nr. 18/2001. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 18DOSAR NR. 4635/2001
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.229 din 4 februarie 2000 a Judecătoriei Constanţa şi deciziei penale nr.985 din 24 octombrie 2000 a Tribunalului Constanţa, privind pe intimatul inculpat Z.N.
S-a prezentat intimata parte civilă P.M., asistată de avocat R.V.
Au lipsit intimatul inculpat, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat D.C., apărător ales, şi intimata parte responsabilă civilmente.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a dezvoltat oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris.
Apărătorul intimatei părţi civile a solicitat extinderea recursului în anulare şi să se dispună casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond, fiind necesară administrarea de probe pentru soluţionarea laturii civile (calcularea pe etape a dobânzilor, în raport de actele normative elaborate în timpul derulării faptelor care au creat prejudiciul).
Apărătorul intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului în anulare; în subsidiar, aplicarea unei pedepse care să nu fie mai mare de 2 ani închisoare şi aplicarea dispoziţiilor art.81 Cod penal.
A solicitat respingerea pretenţiilor civile ale părţii civile.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.229 din 4 februarie 2000, Judecătoria Constanţa a condamnat pe inculpatul Z.N. la două pedepse de câte 5 luni închisoare pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual prevăzute de art.246, cu aplicarea art.41 alin. 2, art.74 lit.a şi art.289, cu aplicarea art.74 lit.a din Codul penal.
În baza art.33 lit.a şi art.34 lit.b din acelaşi cod, a contopit pedepsele, iar conform art.81 alin.2 şi art.82 Cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 5 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 5 luni.
În baza art.14, art.346 din Codul de procedură penală, art.998, art. 999 şi art.1000 alin.3 din Codul civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente Banca "A" să plătească 1.900.000 lei părţii civile P.M., drept despăgubiri.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele :
Inculpatul Z.N. a lucrat la Banca "A" , în perioada 12 decembrie 1994 – 28 mai 1996, având funcţia de executor la serviciul juridic, în baza contractului individual de muncă, înregistrat la Camera de Muncă Constanţa, sub nr.154 din 12 decembrie 1994, având ca atribuţii de serviciu conform fişei postului, realizarea procedurilor instituite de legea civilă, Codul comercial, Decret nr. 221/1960 republicat, HCM nr.792/1960 pentru executarea silită a debitelor, înregistrate de persoanele împrumutate, primind în acest sens dosarul de credite de la conducerea băncii, cu indicaţiile serviciului juridic în baza căruia întocmea dosarul de executare, participând apoi la executareasilită realizată pentru Banca "A", la domiciliul debitorilor, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Prin Decizia nr.14 din 28 mai 1996 a băncii, inculpatul Z.N. a fost numit referent în cadrul biroului acreditare, cu atribuţii de executor, pentru recuperarea debitelor de la debitorii restanţieri.
Inculpatul avea ca sarcini proprii şi recuperarea debitelor de la debitorii restanţieri de pe raza filialelor Eforie Sud şi Negru Vodă, judeţul Constanţa.
Printre debitori s-a aflat şi numitul P.M., care în calitate de persoană fizică, a contractat un împrumut pe care nu l-a rambursat.
De la P.M., inculpatul a încasat diferite sume de bani în cursul anului 1996 şi anului 1997, eliberându-i în schimb un număr de 20 chitanţe şi o foaie de vărsământ pentru suma totală de 8.777.000 lei, stare de fapt confirmată şi de raportul de expertiză contabilă nr.537 din 28 mai 1999.
Din suma luată inculpatul nu a depus un milion lei pe care a încasat-o cu chitanţa nr.1015 din 17 octombrie 1997 şi suma de un milioan lei încasată cu foaia de vărsământ nr.4 din 8 mai 1997.
Din materialul probator administrat, prima instanţă a constatat că inculpatul a încasat de la numitul P.M. suma de 8.777.000 lei, din care a depus la casierie 6.877.000 lei, rămânând nedepusă suma de 1.900.000 lei, prin falsificarea unui document contabil (foaia de vărsământ nr.4 din 8 mai 1997).
Prin Decizia penală nr.985 din 24 octombrie 2000, Tribunalul Constanţa a respins apelurile declarate de inculpat şi partea civilă P.M., apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva sentinţei penale nr.229 din 4 februarie 2000 a Judecătoriei Constanţa şi deciziei penale nr.985 din 24 octombrie 2000 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin nerecurare, a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, cu motivarea că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 Cod penal, în loc de infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin.1 din Codul penal.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul în anulare este fondat pentru următoarele motive:
Din probe rezultă că, în anul 1996, inculpatul a fost angajat la Banca "A" în funcţia de executor la serviciul juridic, iar din 1997 a îndeplinit funcţia de referent în cadrul biroului acreditare, având atribuţii de recuperare a sumelor datorate de la debitorii restanţieri.
În executarea sarcinilor de serviciu, inculpatul avea obligaţia să încaseze debitele şi să depună sumele încasate la casieria băncii (filele 31, 36 şi 37 din dosarul de urmărire penală).
În consecinţă, prin încasarea sumelor de la debitori şi depunerea lor la bancă, inculpatul acţiona în calitate de gestionar.
Pe de altă parte, dispoziţiile art.2151 alin.1 din Codul penal prevăd că însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri, pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 15 ani.
Cu privire la calitatea de funcţionar, conform art.147 alin.1 din Codul penal, prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art.145, iar în alin.2 al aceluiaşi articol se prevedecă prinfuncţionarseînţelege persoana menţionată în alin.1, precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.
Aşa încât, din interpretarea acestor texte, rezultă că pentru ca o persoană să fie subiect activ al infracţiunii de delapidare nu este necesar ca autorul să fie salariat al unei persoane juridice, cu contract de muncă, ci este suficient să exercite o însărcinare în serviciul acesteia, care poate fi sau nu retribuită.
Din coroborarea textelor de lege menţionate cu situaţia de fapt, se constată că prin însuşirea sumei de 1.900.000 lei, încasată de la debitorul P.M., inculpatul a săvârşit infracţiunea de delapidare prevăzută de art.2151 alin.1 din Codul penal.
De altfel, inculpatul a mai fost condamnat pentru infracţiunea de delapidare la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru fapte similare comise tot în perioada cât a funcţionat la bancă în calitate de referent cu atribuţii de recuperare a debitelor.
În consecinţă, se impune admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate cu privire la încadrarea juridică; se vor repune pedepsele în individualitatea lor şi se va schimba încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art.246 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art.2151 alin.1 Cod penal şi va fi condamnat inculpatul pentru această infracţiune.
Se va contopi pedeapsa aplicată inculpatului cu pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art.289 Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
Se vor menţine dispoziţiile art.81 Cod penal şi celelalte dispoziţii.
Cât priveşte solicitarea părţii civile de extindere a recursului în anulare şi de trimitere a cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond, în vederea soluţionării laturii civile, Curtea va respinge cererea părţii civile, ca nefondată, întrucât cererea sa nu poate fi pretinsă cu ocazia parcurgerii căilor de atac, în cadrul procesului penal, ci ea poate fi formulată pe calea unei acţiuni civile separate, cu prilejul punerii în executare a hotărârii rămasă definitivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.229 din 4 februarie 2000 a Judecătoriei Constanţa şi deciziei penale nr.985 din 24 octombrie 2000 a Tribunalului Constanţa, privind pe intimatul inculpat Z.N.
Casează hotărârile cu privire la soluţionarea laturii penale a cauzei sub aspectul încadrării juridice.
Înlătură dispoziţiile art.81 Cod penal.
Repune pedepsele în individualitatea lor.
Înlătură prevederile art.33, 34 Cod penal.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare în pedepsele componente de 5 luni închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.74 lit.a Cod penal şi de 5 luni închisoare pentru infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art.289 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal.
Conform art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art.246 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art.2151 alin.1 Cod penal.
În baza art.2151 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a şi art.76 lit.b Cod penal condamnă pe inculpatul Z.N. la pedeapsa de 5 luni închisoare.
Conform art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal contopeşte pedeapsa cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art.289 Cod penal şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 luni închisoare.
Face aplicarea prevederilor art.81 Cod penal şi dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe timp de 2 ani şi 5 luni.
Face aplicarea prevederilor art.359 Cod procedură penală.
Menţine celelalte dispoziţii.
Respinge cererea de extindere a recursului în anulare formulată de partea civilă P.M.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 225/2001. Penal | CSJ. Decizia nr. 133/2001. Penal → |
|---|
