CSJ. Decizia nr. 10/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.10
Dosar nr.3986/2002
Şedinţa publică din 7 ianuarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul Ş.V. împotriva deciziei penale nr.265 din 5 iunie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
S-a prezentat inculpatul, arestat, asistat de avocat M.T., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte vătămată.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul recurentului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.422/F din 3 decembrie 2001 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatulŞ.V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 şi 2 lit.e din Codul penal cu aplicarea art.74 lit.c şi alin.ultim, art.76 lit.b din Codul penal.
Conform art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal.
În baza dispoziţiilor art.350 Cod procedură penală s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi, conform art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata executată de la 5 aprilie 2001 la zi.
S-a constatat că partea vătămată Ilie Marieta nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut căîn ziua de 23 martie 2000, în timp ce se deplasa prin cartierul Ţiglina II din municipiul Galaţi, inculpatul a smuls de la gâtul părţii vătămate un lănţişor de aur cu medalion, fugind apoi. Bunul sustras a fost înstrăinat contra sumei de 1.650.000 lei unei case de amanet,de mama inculpatului, care nu a cunoscut provenienţa bijuteriilor.
Inculpatul a fost trimis în judecată la Judecătoria Galaţi, instanţă care, prin sentinţa penală nr.1952 din 7 august 2001 şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Galaţi, având în vedere modificările aduse Codului de procedură penală, la data de 25 iulie 2001.
Prima instanţă a reţinut că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite prin declaraţia părţii vătămate I.M., declaraţiile martorilor P.D. şi C.M., proces-verbal de recunoaştere din grup, proces-verbal de ridicare şi predare a bunului sustras şi, de asemenea, prin declaraţiile inculpatului, care a recunoscut fapta comisă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul Ş.V.
Ambele motive invocate de parchet – greşita deducere a perioadei arestării preventive şi reţinerea greşită a circumstanţelor atenuante – au fost însuşite de instanţa de apel, respectiv Curtea de Apel Galaţi.
Prin Decizia penală nr.265/Aa Secţiei Penale, din data de 5 iunie 2002, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, desfiinţată în parte sentinţa penală nr.422/F din 3 decembrie 2001 a Tribunalului Galaţi, numai în latura penală şi, în rejudecare, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani la 5 ani închisoare cu înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.c, art.74 alin.ultim şi art.76 lit.b Cod penal.
Potrivit art.383 alin.2 cu referire la art.381 alin.1 Cod procedură penală a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 aprilie 2001 până la 5 iunie 2002, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Conform art.369 alin.1 Cod procedură penală a luat act de declaraţia inculpatului Ş.V. de retragere a apelului formulat împotriva menţionatei sentinţe penale.
Nemulţumit de această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Curţii Supreme de Justiţie, Secţiei Penale, invocând ca temei legal dispoziţiile art.3859, pct.14 Cod procedură penală, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
Ambele instanţe au reţinut – în raport de ansamblul probator – o corectă situaţie de fapt. Instanţa de apel, în mod judicios, a înlăturat circumstanţele atenuante aplicate în favoarea inculpatului.
Într-adevăr, din complexul de elemente ce trebuie avute în vedere la reţinerea şi aplicarea circumstanţelor atenuante, prima instanţă a invocat comportarea sinceră a inculpatului, care a recunoscut fapta. S-a omis însă faptul că acesta a fugit după săvârşirea infracţiunii, că s-a sustras urmăririi penale, fiind identificat şi prins de către organele de poliţie, că a mai fost anterior, în minorat, condamnat tot pentru o faptă de tâlhărie.
Nu s-au avut în vedere alte date care circumstanţiază fapta şi făptuitorul: acţiune violentă, surprinzătoare exercitată în plină zi, într-un loc public, frecvenţa acestor fapte, toate relevante pentru a contura pericolul social generic, dar şi cel concret al unei asemenea infracţiuni, care necesită un tratament penal mai ferm.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.V. împotriva deciziei penale nr.265 din 5 iunie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 5 aprilie 2001 până la 7 ianuarie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 107/2002. Penal → |
|---|
