CSJ. Decizia nr. 109/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 109
DOSAR NR. 4102 / 2002
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorulD.A.M. împotriva deciziei penale nr.2913 din 6 iunie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
S-a prezentat recurentul contestator D.A.M., aflat în stare de detenţie, asistat de avocat A.I., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a lăsat soluţa ce se va pronunţa în cauză la aprecierea instanţei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a contestaţiei ca tardiv formulată.
Contestatoul a lăsat soluţia la aprecierea instanţei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.67 din 6 martie 2001, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul D.A.M.la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art.74 şi 76 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3 şi 5 Cod penal; la 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.2 lit.c Cod penal, cu aplicarea art.74 şi 76 Cod penal şi la 2 luni închisoare pentruinstigarelafalsîn declaraţii prevăzută de art.25 raportat la art.292 Cod penal, cu aplicarea art.74-76 Cod penal, urmând ca potrivit art.33 lit.a şi art.34 lit.b Cod penal să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Făcând aplicarea în cauză a prevederilor art.81 Cod penal instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 ani.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art.83 Cod penal.
S-a luat act că partea vătămatăO.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile I.M. suma de 2100 dolari USA sau echivalentul în lei la data executării plăţii, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în cursul lunii mai 1999, fiind în vizită în locuinţa părţii vătămate O.M., inculpatul a sustras dintr-un sertar buletinul de identitate al acesteia şi contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului.
Ulterior, pe baza acestor documente şi a declaraţiilor mincinoase făcute de doi martori în faţa notarului public, inculpatul a reuşit să inducă în eroare pe partea vătămată Jakob Marton cu ocazia încheierii unui contract de împrumut a sumei de 8000 dolari SUA.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr.242 din 23 noiembrie 2001, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov a casat în parte sentinţa primei instanţe numai cu privire la greşita aplicare în cauză a prevederilor art.81 Cod penal pe care le-a înlăturat, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenţie.
Împotriva menţionatelor hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a declarat recurs în temeiul art.3859 pct.14 Cod procedură penală, pe care Curtea Supremă, secţia penală, prin Decizia nr.2913 din 6 iunie 2002, l-a admis şi casând aceste hotărâri a majorat pedepsele aplicate inculpatului la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune şi la 6 luni pentru instigare la infracţiunea de fals în declaraţii, dispunându-se, conform art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal, ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în condiţiile art.71 şi 64 Cod penal.
Împotriva acestei decizii, inculpatul, la data de 4 septembrie 2002, a formulat din Penitenciarul Codlea, unde se afla în executarea pedepsei, contestaţia în anulare de faţă, bazată pe dispoziţiile art.386 alin.1 lit.a Cod procedură penală, susţinând că instanţa de recurs a păşit la judecarea recursului, deşi procedura de citare nu a fost corect îndeplinită.
Procurorul a ridicat excepţia de tardivitate a acestei contestaţie pe considerentul că inculpatul a început executarea pedepsei aplicate prin Decizia contestată la data de 2 august 2002 şi a introdus contestaţia la 4 septembrie 2002, cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de art.388 alin.1 Cod procedură penală.
Această excepţie este întemeiată.
Potrivit art.386 Cod procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, între altele, atunci când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; în acest caz – arată art.388 şi 389 Cod procedură penală – contestaţia se introduce cel mai târziu în termen de 10 zile de la începerea executării, la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.
În speţă, inculpatul a început executarea pedepsei aplicate prin hotărârea definitivă atacată la 2 iulie 2002 – ceea ce rezultă din actul de la fila 86 din dosarul instanţei de fond - , iar contestaţia în anulare a fost introdusă la 4 septembrie 2002, deci după împlinirea termenului prevăzut în art.388 alin.1 Cod procedură penală.
Aşa fiind, contestaţia în anulare este tardiv introdusă şi urmează a fi respinsă ca atare, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv introdusă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.A.M. împotriva deciziei penale nr.2913 din 6 iunie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
Obligă pe contestator la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 110/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 968/2002. Penal → |
|---|
