CSJ. Decizia nr. 968/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.968
Dosar nr.3188/2002
Şedinţa publică din 26 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpaţii M.V.M., L.G. şi L.A. împotriva deciziei penale nr.245 din 9 iulie 2002 a Curţii de Apel Bacău.
S-au prezentat recurenţii, în stare de arest, inculpatul L.A. asistat de avocatul T.A. şi ceilalţi doi inculpaţi, asistaţi de avocatul G.D., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte civilă P.C.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul ales al inculpatului L.A. a dezvoltat oral motivele de casare scrise, depuse la dosar, solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea dosarului pentru rejudecare la prima instanţă, în vederea efectuării unei expertize psihiatrice în condiţii de internare, totodată să se aibă în vedere şi starea de boală a victimei şi să se constate că lipseşte latura subiectivă a infracţiunii de omor calificat, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Apărătorul inculpaţilor M.V.M. şi L.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art.183 din Codul penal şi în subsidiar, reducerea pedepselor, prin aplicarea art.74, 76 din Codul penal.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate, susţinând că nu se impune efectuarea expertizei psihiatrice, deoarece în speţă nu este obligatorie şi nici nu sunt elemente care să determine îndoieli asupra stării psihice. A mai arătat că încadrarea juridică a faptei este corectă, intenţia specifică infracţiunii de omor calificat, fiind just dedusă de instanţe. Pedepsele le-a considerat ca just individualizate.
În ultimul cuvânt acordat, inculpatul M.V.M., a arătat că regretă comiterea faptei şi este de acord cu concluziile puse de apărător.
Inculpaţii L.A. şi L.G. au solicitat admiterea recursurilor pe baza motivelor formulate de apărător.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.110 din 28 martie 2002 a Tribunalului Bacău, în fond, după o primă casare cu trimitere spre rejudecare, inculpaţii:
-M.V.M., L.G. şi L.A. au fost condamnaţi la câte 15 ani închisoare şi câte 5 ani interzicerea drepturilor înscrise în art.64 lit.a şi b Cod penal pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.714, 175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, iar în ce-l priveşte pe inculpatul L.A. şi a art.37 lit.b Cod penal.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpaţilor, a dedus din pedepse durata arestării preventive de la 4 aprilie 2001 pentru inculpaţii L.A. şi M.V.M. şi de la 6 aprilie 2001 pentru inculpatul L.G., la zi şi i-a obligat,solidar, să plătească 16.500.000 lei despăgubiri, părţii civile Purcaru Constantin şi câte 600.000 lei lunar pentru minorele P.O.C. şi P.E.I., contribuţie periodică de întreţinere precum şi la câte 8.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt că în seara zilei de 25 martie 2001, inculpaţii au mers la barul SC „T”unde au consumat băuturi alcoolice.
Între timp, inculpatul L.G. a observat la o altă masă din bar pe victima P.E.I., care, cu ocazia unor raporturi sexuale anterioare, i-a transmis o boală venerică, fapt pe care acesta l-a adus la cunoştinţa şi a celorlalţi inculpaţi şi s-au hotărât să se răzbune.
În acest sens, în momentul în care victima s-a îndreptat spre toaleta localului din curte, inculpaţii au mers după ea şi au lovit-o cu pumnii în zona capului.După cevictimaacăzutîn curte, inculpaţii au continuat să o lovească cu picioarele în zona abdomenului şi a toracelui, după care au târât-o până lângă un autoturism şi au abandonat-o.
În urma agresiunii inculpaţilor, victima a suferit multiple fracturi costale şi rupturi de organe interne (pleură, splină şi ficat), hemoragie meningee hemisfer drept, infiltrate în ţesuturile moi pericraniene, hemiperitoneu masiv, care au avut drept consecinţă moartea.
După comiterea faptei inculpaţii s-au sustras de la urmărirea penală, au încercat sătreacă fraudulos frontiera înSerbia şi înUngaria, motiv pentru care au fost daţi în urmărire generală şi prinşi.
Prin Decizia penală nr.245 din 9 iulie 2002 a Curţii de Apel Bacău,s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii prin care solicitau schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 Cod penal şi reducerea pedepselor.
Împotriva acestei decizii cei trei inculpaţi au declarat recurs, reiterând motivele din apel referitoare la încadrarea juridică a faptei şi modul de individualizare a pedepselor. Apărătorul inculpatului L.A. a solicitat a se efectua şi o expertiză psihiatrică, în care sens a cerut trimiterea cauzei spre rejudecare, temeiuri de casare prevăzute de art.3859 pct.8, 14 şi 17 Cod procedură penală.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor şi, de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridicăfaptei penale comise.
După cum s-a arătat cu ocazia expunerii stării de fapt, necontestate de inculpaţi, aceştia, în scop de a se răzbuna pe victimăcare transmisese o boală venerică unuia dintre ei, i-au aplicat, prin cooperare, multiple lovituri cu picioarele în zona capului, abdomenului şi toracelui, care sunt zone vitale ale organismului, cu intensitate, producându-i grave leziuni (fracturi costale şi rupturi de organe interne) astfel că au prevăzut rezultatul letal al faptei lor şi chiar dacă nu au urmărit acest rezultat, au acceptat posibilitatea producerii lui.
Prin urmare, inculpaţii au acţionat cu intenţie în comiterea faptei astfel că încadrarea juridică reţinută de instanţe este corectă şi deci nu se justifică schimbarea încadrării juridice într-o infracţiune al cărui rezultat este consecinţa praeterintenţiei, cum solicită.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la efectuarea unei expertize psihiatrice a inculpatului L.A. întrucât pe parcursul procesului penal nu s-au evidenţiat îndoieli asupra stării psihice a acestuia, iar în raport cu infracţiunea comisă, nu era obligatorie efectuarea acestei expertize, conform art.117 Cod procedură penală.
În legătură cu pedepsele aplicate, instanţele au avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal în care sens au ţinut seama de gradul de pericol social deosebit al infracţiunii comise şi al persoanei inculpaţilor, astfel că pedepsele stabilite, la limita minimă prevăzută de lege sunt necesare pentru reeducarea lor şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
În consecinţă, pentru motivele expuse, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi şi a fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedepse se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.V.M., L.A. şi L.G. împotriva deciziei penale nr.245 din 9 iulie 2002 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 4 aprilie 2001 pentru inculpaţii M.V.M. şi L.A. şi de la 6 aprilie 2001 pentru inculpatul L.G., la 26 februarie 2003.
Obligă pe recurentul L.A. să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare şi pe recurenţii M.V.M. şi L.G. să plătească statului câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 109/2002. Penal | ICCJ. Decizia nr. 639/2002. Penal → |
|---|
