CSJ. Decizia nr. 166/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.166
Dosar nr.4007/2002
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.2593 din 5 decembrie 2000 a Judecătoriei Braşov, deciziei penale nr.616/A din 9 octombrie 2001 a Tribunalului Braşov şi deciziei penale nr.96/R din 13 februarie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
S-a prezentat apărătorul desemnat din oficiu, avocat B.A., lipsind intimatul inculpat T.A. şi intimata parte vătămată B.S.I.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a cerut admiterea recursului în anulare, considerând hotărârile pronunţate ca nelegale întrucât faptei săvârşite de inculpat i s-a dat o greşită încadrare juridică în art.181 în loc de 182 alin.1 din Codul penal.
Apărătorul inculpatului a solicitat respingerea recursului în anulare ca nefondat, hotărârile fiind temeinice şi legale.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin rechizitoriul nr.1206/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov a fost trimis în judecată inculpatul T.Apentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.1 din Codul penal.
S-a reţinut că, la 11 februarie 2000, inculpatul a aplicat părţii vătămate B.S. o lovitură cu un lemn în zona feţei, urmare căreia a suferit mai multe leziuni precum şi pierderea incisivilor centrali şi laterali superiori, necesitând pentru vindecare 21-22 zile de îngrijiri medicale.
Judecătoria Braşov, prin sentinţa penală menţionată, în baza art.334 din Codul de procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art.182 alin.1, în cea prevăzută de art.181 din Codul penal şi, luând act de retragerea plângerii părţii vătămate, în temeiul art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.h din Codul de procedură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului.
Instanţa de fond a motivat, în esenţă, hotărârea prin aceea că „în cazul leziunilor dentare, indiferent de întinderea şi metodele de protezare, nu poate fi acceptată noţiunea de sluţire" şi a procedat la calificarea juridică a faptei în funcţie de numărul de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor.
Tribunalul Braşov, prin Decizia penală nr.616/A din 9 octombrie 2001 şi Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr.96/R din 13 februarie 2002 au respins apelul respectiv recursul declarat de procuror, care au criticat hotărârea pronunţată ca nelegală şi netemeinică sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei săvârşită de inculpatul T.A
Împotriva hotărârilor mai sus menţionate, în temeiul art.409 şi art.410 alin.1 partea I pct.7 din Codul de procedură penală, s-a declarat recurs în anulare solicitându-se schimbarea încadrării juridice din art.181 Cod penal în art.182 alin.1 Cod penal.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art.182 alin.1 Cod penal constituie infracţiunea de vătămare corporală gravă, fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii, o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau care a produs (printre alte consecinţe) sluţirea.
Din certificatul medical nr.618/E din 21 februarie 2000 al Laboratorului judeţean de medicină legală Braşov, rezultă că partea vătămată a suferit în urma agresiunii un politraumatism prin contuzie forte a buzei superioare cu dilacerare de părţi moi precum şi avulsia incisivilor centrali şi laterali superiori.
Cum pierdereadinţilor din faţă creează o dezarmonie în fizionomia persoanei vătămate producând un prejudiciu estetic, ireversibil, leziunile suferite constituie o sluţire în înţelesul art.182 alin.1 teza a II-a din Codul penal.
Împrejurarea că cei 2 dinţi frontali pot fi înlocuiţi printr-o proteză este lipsită de relevanţă, întrucât lucrarea dentară deşi în anumite condiţii ascunde prejudiciul estetic suferit nu este de natură să-l înlăture.
Aşadar, instanţa trebuia să constate că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.1 teza II din Codul penal.
Pentru aceste motive, se va admite recursul în anulare, se vor casa hotărârile judecătoreşti pronunţate, dispunându-se conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângăCurtea Supremă de Justiţie împotrivasentinţei penale nr.2593 din 5 decembrie 2000 a Judecătoriei Braşov, deciziei penale nr.616/A din 9 octombrie 2001 a Tribunalului Braşov şi deciziei penale nr.96/R din 13 februarie 2002 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul T.A
Casează hotărârile pronunţate şi trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Braşov.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 168/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 21/2002. Penal → |
|---|
