CSJ. Decizia nr. 168/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.168
Dosar nr.4549/2002
Şedinţa publică din 15 ianuarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.R. împotriva deciziei penale nr.178 din 12 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
S-a prezentat:condamnatul, în stare de arest, asistat de avocat D.L., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului, faţă de motivele invocate în scris, a lăsat soluţionarea cauzei la aprecierea instanţei.
Procurorul a cerut respingerea recursului, ca nefondat.
Condamnatul şi-a susţinut cererea de recurs.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.128 din 10 iunie 2002, Tribunalul Bihor a respins cererea condamnatului C.R. prin care a solicitat întrerupereaexecutării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.164/2001 a Tribunalului Bihor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că motivele invocate de condamnat – că familia sa are o stare materială precară, iar casa în care locuieşte este, în parte, distrusă – nu conduc la concluzia că executarea pedepsei are consecinţe grave pentru familia acestuia.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr.178/A din 12 septembrie 2002 a respins ca nefondat apelul condamnatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal condamnatul care, reiterând aceleaşi motive, a solicitat admiterea cererii sale şi întreruperea executării pedepsei.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
În cauză nu sunt întrunite cerinţele articolului 453 lit.c Cod procedură penală.
Ancheta socială efectuată de Primăria comunei Măgeşti, jud.Bihor, nu confirmă susţinerile condamnatului.
Condiţiile materiale ale familiei inculpatului nu sunt de natura unor împrejurări speciale.
Întreruperea executării pedepsei condamnatului nu ar îmbunătăţi această situaţie, iar continuarea executării pedepsei nu îl supune pe condamnat sau familia sa unor consecinţe deosebite.
Prin urmare, întreruperea executării pedepsei solicitată de condamnat este nejustificată.
Aşa fiind, Curtea constată că recursul este neîntemeiat şi urmează a-l respinge conform art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând şi dispoziţiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de condamnatul C.R. împotriva deciziei penale nr.178 din 12 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Obligăpe recurent să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 17/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 166/2002. Penal → |
|---|
