CSJ. Decizia nr. 17/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.17Dosar nr.2534/2002
Şedinţa publică din 7 ianuarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr.144 din 29 martie2002 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe intimatul inculpat K.M.
Au lipsit:intimatul inculpat, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat I.E., apărător ales, intimata parte vătămată şi intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a dezvoltat oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris.
Apărătorul intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului Parchetului, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa penală nr.94 din 4 martie 1999, a condamnat pe inculpatul K.M.la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174-175 lit.i din acelaşi cod, cu aplicarea art.74 lit.a şi art.76 lit.a Cod penal şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal după executarea pedepsei principale.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 355.911 lei către Spitalul JudeţeanGalaţi şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.
În seara zilei de 5 aprilie 1998, după consumarea de băuturi alcoolice, inculpatul, în jurul orei 22,00, se îndrepta spre casă, drumul său trecând şi pe lângă blocul T.5, în faţa căruia se aflau mai mulţi tineri printre care şi partea vătămată M.I., cu care a rămas să stea de vorbă.
Ulterior, a venit martorul N.Ş. cu prietena sa, faţă de care inculpatul a avut o comportare necorespunzătoare. Văzând că inculpatul se află sub influenţa alcoolului şi nu-şi corectează comportarea, Nedelcu Ştefan şi-a condus prietena la locuinţa acesteia, după care a revenit în scara blocului unde se aflau ceilalţi tineri.
Concomitent cu plecarea acestuia, a plecat şi inculpatul, care a revenit cu o bâtă, cu care a intenţionat să-l lovească pe N.Ş., care, de teamă a fugit.
Nereuşind să-l prindă, inculpatul a lovit pe la spate cu bâta pe M.I., care a căzut printre maşinile din parcare. A intervenit martorul S.Ş. care l-a îndepărtat pe inculpat, iar partea vătămată a fost dusă de prietenii săi la spital.
Prin Decizia penală nr.392/A din 26 august 1999, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, motivele invocate fiind greşita încadrare juridică a faptei, în tentativă la infracţiunea de omor, în opinia sa, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau alte violenţe prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal, solicitând a se lua act de declaraţia de împăcare a părţilor.
Examinând Decizia atacată şi sentinţa instanţei de fond în raport cu cazurile de recurs invocate cât şi din oficiu, ţinând seama de probele administrate, Curtea a constatat recursul fondat.
Instanţa de recurs a casat Decizia penală nr.329/A din 26 august 1999 a Curţii de Apel Galaţi, ca şi sentinţa penală nr.92 din 4 martie 1999 a Tribunalului Galaţi, trimiţând cauza spre rejudecare acestei din urmă instanţe în vederea efectuării unei expertize medico-legale atât prin examinarea directă a părţii vătămate cât şi a actelor medicale şi medico-legale legate de episodul traumatic descris.
După administrarea acestei probe, prin sentinţa penală nr.336 din 1 octombrie 2001, Tribunalul Galaţi, în fond, după casare, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, în infracţiunea prevăzută de art.181 Cod penal şi, în baza acestui din urmă text, a încetat procesul penal în temeiul art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.h din Codul de procedură penală, prin împăcarea părţilor.
Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că traumatismul cranio-cerebral nu a pus în primejdie viaţa părţii vătămate şi a necesitat 23-25 zile de îngrijiri medicale.
Instanţa şi-a motivat soluţia prin aceea că inculpatul a lovit partea vătămată o singură dată cu bâta în regiunea capului, că celelalte lovituri, de mai mică intensitate au vizat braţele şi picioarele şi au cauzat leziuni minore care nu au afectat nici viaţa şi nici sănătatea părţii vătămate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi care a invocat greşita schimbare a încadrării juridice din tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal. Se motivează de parchet că lovitura a fost aplicată într-o regiune vitală, cu intensitate, prin surprindere şi că a produs hipoacuzie de percepţie la urechea stângă. În demonstrarea intenţiei de a ucide, parchetul relevă şi continuarea loviturilor aplicate de către inculpat părţii vătămate, chiar dacă a vizat membrele superioare şi inferioare.
Prin Decizia penală nr.144 din 29 martie 2002, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat apelul declarat de parchet.
Instanţa de apel, având în vedere concluziile raportului medico-legal care infirmă punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate, faptul că inculpatul a aplicat o singură lovitură acesteia în zonă vitală, corelată cu lipsaintensităţii, demonstrează inexistenţa intenţiei de a suprima viaţa lui M.I.
Cel de-al doilea motiv invocat de parchet, referitor la cheltuielile de spitalizare, a fost de asemenea respins, întrucât în timpul procesului penal, inculpatul a făcut dovada achitării acestora către Spitalul Judeţean Galaţi.
În termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a atacat Decizia cu recurs pe care l-a înaintat Curţii Supreme de Justiţie – Secţia Penală.
Examinând recursul declarat se constată că este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Parchetul a reiterat acelaşi motiv, cel referitor la greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i din Codul penal în infracţiunea prevăzută de art.181 alin.1 din Codul penal şi, luând act de împăcarea părţilor, instanţa a pronunţat o soluţie de încetare a procesului penal.
Ansamblul probator administrat în cauză a stabilit o corectă situaţie de fapt. Într-adevăr, inculpatul, prin surprindere, din spate, a lovit partea vătămată cu un obiect vulnerant nu foarte bine precizat (bâtă, coadă de lopată sau băţ). Cert este că inculpatul a aplicat o singură lovitură în regiunea capului, iar după căderea părţii vătămate, i-a mai aplicat alte câteva lovituri, de o intensitate redusă în zone nevitale (braţe şi picioare).
Lovitura aplicată la cap a produs otoragie stângă, fără a se obiectiviza cum s-a consemnat în actele medicale primare o fractură de bază de craniu.
Aceasta înseamnă că lovitura aplicată cu acel obiect vulnerant în zona capului a avut o intensitate moderată.
Faptul că inculpatul, după aceasta, a aplicat alte câteva lovituri la braţe şi la picioare, demonstrează că nu a intenţionat să suprime viaţa părţii vătămate, de altfel prieten şi coleg de muncă cu el.
În concluzie, succesiunea faptelor relevă fără dubii lipsa intenţiei în producerea rezultatului letal, astfel că recursul parchetului urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr.144 din 29 martie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe intimatul inculpat K.M.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1/2002. Penal. Art.175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 168/2002. Penal → |
|---|
