CSJ. Decizia nr. 172/2002. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.172
Dosar nr.4829/2002
Şedinţa publică din 15 ianuarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.D.P.împotriva deciziei penale nr.639 din 16 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
S-a prezentat:condamnatul, în stare de arest, asistat de avocat F.V. apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a cerut admiterea recursului, punând concluzii în acest sens.
Procurorul a cerut respingerea recursului, ca nefondat, afecţiunile de care suferă condamnatul putând fi tratate în reţeaua medicală a penitenciarelor.
Condamnatul a fost de acord cu susţinerile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.94 din 16 ianuarie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.D.P. dispunându-se obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care 150.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că petentul se află în executarea unei pedepse de18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art.174 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal dispusă prin sentinţa penală nr.55 din 15 mai 1995 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi rămasă definitivă prin neapelare.
Condamnatul şi-a motivat cererea de întrerupere a executării pedepsei prin starea precară a sănătăţii sale.
Instanţa de fond a considerat că întreruperea executării pedepsei nu poate fi dispusă întrucât bolile de care suferă condamnatul nu îl pun pe acesta în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr.639/16 octombrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
În termen legal, condamnatul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi întreruperea executării pedepsei pentru rezolvarea problemelor sale de sănătate.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
În cauză,s-a efectuat o expertiză medico-legală cu privire la starea sănătăţii condamnatuluişi la posibilităţile acestuia de a continua executarea pedepsei în stare de detenţie.
Din raportul de expertiză medico-legală nr.A1/2294/13.08.2002 al Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" rezultă că petentul suferă de o serie de afecţiuni fizice care pot fi tratate însă în reţeaua sanitară a Direcţiei Generale a Penitenciarelor.
În aceste condiţii, Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite dispoziţiile art.455 şi 453 lit.a Cod procedură penală, neexistând motive de întrerupere a executării pedepsei, deoarece afecţiunile de care suferă recurentul nu îl pun pe acesta în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Aşa fiind, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat conform art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând şi dispoziţiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de condamnatul C.D.P.împotriva deciziei penale nr.639 din16 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală , ca nefondat.
Obligăpe recurent să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 1500.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 194/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 170/2002. Penal → |
|---|
