CSJ. Decizia nr. 170/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.170
Dosar nr.4582/2002
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul T.G. împotriva deciziei penale nr.635 din 2 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
S-a prezentat condamnatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat F.V.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului,punându-se concluzii în acest sens.
Procurorul a cerut respingerea recursului, ca nefondat.
Condamnatul a fost de acord cu susţinerile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.677 din 29 iulie 2002 Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul T.G. acesta fiind obligat la 225.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, petentul se află în executarea unei pedepse de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Decizia penală nr.239 din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1177 din 5 martie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, Secţia penală.
Din analiza anchetei sociale, efectuată de Consiliul Local al sectorului 2 – Bucureşti, rezultă că familia petentului este formată din 12 membrii, iar venitul lunar al familiei este de aproximativ 2.150.000 lei.
Locuinţa familiei o reprezintă un apartament cu 4 camere plus dependinţe, mobilat şi dotat cu strictul necesar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul solicitând a i se admite cererea de întrerupere a executării pedepsei, datorită motivelor invocate chiar în susţinerea cererii.
Prin sentinţa penală nr.635 din 2 octombrie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală a respins ca nefondat apelul condamnatului.
Împotriva acestei hotărâri condamnatul a declarat recurs apreciind că s-a comis o gravă eroare de fapt printr-o greşită apreciere a probelor (art.3859 alin.1 pct.18 Cod procedură penală). S-a solicitat casarea hotărârilor şi pe fond admiterea cererii şi întreruperea executării pedepsei.
Examinând hotărârile atacate în raport de critica formulată, curtea apreciază că motivul de casare invocat este neîntemeiat.
În mod corect cererea a fost respinsă, întrucât deşi situaţia familială este deosebită, aceasta are un caracter permanent şi întreruperea executării pedepsei pe o durată de 3 luni nu o poate schimba.
Astfel fiind, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală condamnatul va suporta cheltuielile judiciare către stat ce includ şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de condamnatul T.G. împotriva deciziei penale nr.635 din 2 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 172/2002. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 1/2002. Penal. Art.175 c.pen. Recurs → |
|---|
