CSJ. Decizia nr. 194/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.194
Dosar nr.803/2002
Şedinţa publică din 16 ianuarie 200.
La 8 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul R.T.A. împotriva deciziei penale nr.8 din 17 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 8 ianuarie 2003, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 16 ianuarie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.449 din 18 octombrie 2001 a Tribunalului Cluj, inculpatul R.T.A a fost condamnat la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1,3,4 şi 5 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 şi 64 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 5 septembrie 2000 până la 25 septembrie 2000.
În temeiul art.14 şi 346 Cod procedură penală şi art.998 Cod civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu F.I. (şi el inculpat condamnat în aceeaşi cauză penală) la plata despăgubirilor civile în sumă de 2.127.263.583 lei către partea civilă S.C. „D.T.” SRL Cluj Napoca.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurator aplicat în cauză şi predarea bunurilor indisponibilizate la S.C. CBA „T.C.” SRL Bucureşti, B.A. şi SC „M” Constanţa către partea civilă.
În temeiul art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 6.500.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpaţii R.T.A. şi F.I. s-au cunoscut în lunaiunie 2000 când au şi hotărât să deruleze împreună afaceri comerciale cu faianţă şi gresie.
În acest scop, inculpaţii s-au folosit de actele societăţii comerciale „G” SRL Constanţa, ale cărei părţi sociale fuseseră cumpărate în luna mai 2000 de F.I., dar care nu făcuse şi menţiunile necesare în registrul comerţului – unde asociat unic figura încă fostul proprietar M.G..
La data de 17 iulie 2000, între SC „D.T.” SRL Cluj-Napoca şi SC „G” SRL Constanţa s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare de gresie şi faianţă în valoare de 2.127.263.583 lei pentru care, în aceeaşi zi s-a emis fila cec nr.P01300580634 semnată de F.I..
Cele 15 transporturi de marfă efectuate au fost dirijate spre diferite destinaţii, în timp ce inculpatul R.T.A. dădea sigurări furnizorului că va primi contravaloarea bunurilor. Acest lucru nu s-a întâmplat însă, deşi marfa a fost vândută cu plata pe loc, şi în unele cazuri fără documente.
Partea vătămată a depus fila cec la bancă în vederea încasării sumei ce i se datora, împrejurare în care i s-a comunicat lipsa totală a disponibilului în contul SC „G” SRL Constanţa.
Inculpatul R.T.A. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţia părţii civile, contractul de vânzare-cumpărare nr.5 din 17 iulie 2000, fila cec, facturi fiscale, documente bancare, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorilor, procese-verbale de confruntare, declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr.8 din 17 ianuarie 2002 a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul R.T.A. care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi restituirea cauzei la procuror sau instanţei de fond în vederea completării probelor administrate.
Temeiul juridic al recursului declarat îl constituie dispoziţiile art.3859 pct.12 şi 171 Cod procedură penală.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Instanţa de judecată a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, cu respectarea prevederilor legale, dispunând condamnarea inculpatului R.T.A. pe baza unui material probator complet, analizat şi interpretat logic şi judicios.
Probele pertinente şi concludente administrate în cauză demonstrează fără putinţă de tăgadă organizarea şi implicarea inculpatului R.T.A. într-o acţiune de escrocare a părţii vătămate SC „D.T.” SRL Cluj Napoca.
Inculpatul s-a prezentat drept un partener om de afaceri cu putere financiară, folosind însă documente comerciale şi bancare fără acoperire, urmărind inducerea în eroare a părţii vătămate în scopul obţinerii unor foloase materiale substanţiale.
Modul în care a fost concepută şi desfăşurată acţiunea, dispersarea mărfii pe trasee şi pentru parteneri oculţi, demonstrează existenţa scopului ilicit al afacerii încă de la începutul demarării ei, precum şi periculozitatea socială a inculpatului R.T.A. ca fiind unul din iniţiatorii ei.
Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat corespunde activităţii desfăşurate de acesta şi se bazează pe probe indubitabile reţinute atât de organele de urmărire penală cât şi de instanţa de judecată.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.T.A. împotriva deciziei penale nr.8 din 17 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 197/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 172/2002. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
