CSJ. Decizia nr. 197/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.197
Dosar nr.4210/2002
.
Şedinţa publică din 16 ianuarie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva deciziei penale nr.286 din 12 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău.
S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat B.N., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte civilă V.G.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art.183 din Codul penal, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, întrucât inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost condamnat, iar pedeapsa a fost just individualizată.
Inculpatul declară că este de acord cu susţinerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.186 din 16 mai 2002,Tribunalul Bacău, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, în baza art.174-175 lit.c cu aplicarea art.37 lit.b, art.74 alin.ultim şi art.76 alin.penultim Cod penal, a condamnat pe inculpatul V.A., la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal, cu aplicarea şi a dispoziţiilor art.71 şi 64 Cod penal.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă detenţia de la 24 octombrie 2002.
S-a luat act că partea vătămată V.G. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în baza probelor administrate că inculpatul V.A. locuind împreună cu soţia sa în casa părintească din satul Osebiţi comuna Luizi Călugăra, iar într-o anexă a gospodăriei locuia şi tatăl său în vârstă de 68 de ani, văduv.
V.M. era pensionar, iar fiul fiul său obinşnuia să împrumute bani de la tată pentru diferite trebuinţe.
Aşa s-a întâmplat şi la jumătatea lunii octombrie 2001, când datorită faptului că V.M. a refuzat să-i dea fiului banii solicitaţi, acesta l-a lovit, deşi cunoştea că tatăl său este bolnav, după care, în cele din urmă, Varga Mihai i-a dat fiului său suma solicitată.
Vizitat de fiica sa L., V.M., i s-a plâns că a fost lovit de inculpat, acuzând dureri mari.
La data de 21 octombrie 2001, martorul B.A. l-a găsit pe V.M.căzut cu faţa în jos, pe pardoseală, între pat şi sobă, într-o poziţie nefirească. Bănuind că V.M este mort, l-a anunţat pe fiul său V.G. care locuia în acelaşi sat. V.G. ştiind că relaţiile tatălui său cu V.A., sunt tensionate, bazate pe violenţă, a anunţat organele de poliţie, intuind că moartea tatălui nu a fost naturală.
Cu ocazia cercetărilor, inculpatul a recunoscut că, în după-amiaza zilei de 16 octombrie 2001, venind de la câmp, şi-a găsit tatăl beat, ocazie cu care l-a îmbrâncit, după care l-a lovit cu pumnii, de mai multe ori, în regiunea toracică şi cu piciorul în spate.
Din raportul de constatare medico-legal a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii prin tulburări de dinamică respiratorie, în urma unui volet, mobil sterno-costal care s-a produs prin comprimarea toracică. Aceste leziuni au survenit pe un fond de veche suferinţă pleuro pleurală.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia nr.286 din 12 septembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat deinculpat.
Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul a declarat recur,s solicitând casarea acesteia şi, după rejudecare, în principal, schimbarea încadrării juridice, dată faptei pentru care a fost condamnat, din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, întrucât nu a intenţionat să-şi ucidă tatăl.
În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei pe care o consideră ca fiind prea severă.
Recursul declarat nu este fondat.
Cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice dată faptei, în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 Cod penal nu poate fi primită, nefiind bazată pe probele dosarului.
Ceea ce deosebeşte infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte de infracţiunea de omor este împrejurarea că, deşi la ambele infracţiuni lovirile sunt comise cu intenţie, în cazul celei dintâi moartea victimei s-a produs din culpă –făptuitorul neprevăzând acest rezultat, deşi trebuia şi putea să-l prevadă-, pe când în cazul celei de-a doua, inculpatul a prevăzut rezultatul şi fie că l-a urmărit, fie –deşi nu l-a urmărit sau dorit- l-a acceptat în mod conştient.
În speţă, fapta inculpatului, care şi-a lovit cu intensitate tatăl, în vârstă, cu pumnii, de mai multe ori, în regiunea toracică iar apoi cu piciorul în spate, trântindu-l pe un pat, deşi ştia că este suferind, relevă intenţia de a ucide, deoarece el şi-a reprezentat posibilitatea morţii victimei, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit sau dorit, l-a acceptat, reprezintă infracţiunea de omor şi nu cea de loviri cauzatoare de moarte, cum în mod corect au reţinut instanţele.
Cererea inculpatului privind reducerea pedepsei aplicate, este, de asemenea, neîntemeiată, în raport atât de persoana acestuia, recidivist, cunoscut ca un om violent, consumator de băuturi alcoolice, cât şi de pericolul social al faptei comise.
Astfel fiind, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva deciziei penale nr.286 din 12 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 octombrie 2001 la 16 ianuarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.00 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 194/2002. Penal → |
|---|
