CSJ. Decizia nr. 198/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
D EC I Z I ANR.882
Dosar nr.3555/200.
Şedinţa publică din 20 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr.198 din 30 iulie 2002 a Curţii de Apel Piteşti.
S-a prezentat inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat M.T., lipsind intimata parte civilă N.E.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorulinculpatului a solicitat admiterea recursului, punând concluzii cu privire la reducerea pedepsei către minimul general.
Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat, pedeapsa aplicată fiind just individualizată.
Inculpatul a regretat fapta săvârşită.
CURTE.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr.63 din 19 iunie 2002, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul C.I., la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.183 cu aplicarea art.73 lit.b şi art.76 lit.b Cod penal, cu executare în condiţiile art.57 şi 71 Cod penal.
S-a menţinut arestul preventiv şi s-a dedus detenţia, începând cu 9 februarie 2002.
A fost obligat inculpatul la 7.000.000 despăgubiri civile către partea civilă N.E.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Inculpatul era despărţit în fapt de soţia sa şi locuia de mai multă vreme cu mama lui, C.F. în vârstă de 76 ani, handicapată, în casa acesteia din comuna Ştefăneşti, judeţul Vâlcea.
În seara zilei de 8 februarie 2002, inculpatul se afla în altă cameră decât mama lui şi privea emisiunea la televizor. În jurul orelor 22,30, acesta a auzit zgomote în camera mamei sale şi a mers să vadă ce se întâmplă. Când a deschis uşa, l-a găsit pe N.P. deasupra mamei sale, intenţionând să aibe relaţii intime cu ea.
Indignat de poziţia victimei şi de situaţia mamei lui, inculpatul a ridicat-o pe victimă, a recunoscut-o în persoana lui N.P. şi l-a lovit mai întâi cu pumnul în faţă.
Inculpatul a continuat s-o lovească pe victimă cu o bâtă de esenţă salcâm de 1,30 m lungime şi 20 mm grosime, după care l-a scos afară din curte, l-a mai lovit de câteva ori cu picioarele în hemitoracele stâng şi l-a lăsat la poartă.
A doua zi dimineaţa, victima a fost găsită decedată, de către martorul T.G.
Decesul s-a datorat „şocului traumatic consecutiv unor leziuni traumatice externe şi interne extinse, favorizate de intoxicaţia acută de alcool cu expunere la frig”.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Vâlcea, rezultă că, între leziunile traumatice suferite şi producerea morţii, există legătură de cauzalitate, moartea victimei fiind violentă.
S-a mai stabilit că, în momentul decesului, victima se afla sub influenţa alcoolului, prezentând o intoxicaţie acută de 1,0 gr.%o.
Împotriva sentinţei, inculpatul C.I. a declarat apel, pe care a criticat-o ca nelegală în sensul că, greşit s-a încadrat fapta în dispoziţiile art.183 Cod penal, întrucât nu a avut intenţia să ucidă victima.
Prin Decizia penală nr.198 din 30 iulie 2002 Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondat apelul inculpatului C.I.
Hotărârea mai sus menţionată a fost recurată în termen legal de inculpat, solicitând reducerea pedepsei în raport cu circumstanţele personale.
Criticile formulate de inculpat îşi găsesc corespondent în cazul de casare prevăzut de art.3859 alin.1 pct.14 Cod procedură penală.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea probelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt, pe baza probelor administrate în cauză, dealtfel necontestate de inculpat şi a făcut o corectă încadrare juridică a faptei reţinută.
Totodată se constată că instanţa a individualizat în mod just pedeapsa în raport cu criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, evaluând corect gradul de pericol social al faptei săvârşite precum şi al persoanei inculpatului, astfel că pedeapsa este corespunzătoare cerinţelor enunţate şi nu sunt temeiuri de reducere.
Criticile fiind aşadar neîntemeiate şi cum din oficiu nu se constată alte motive care ar putea fi luate în considerare din oficiu, recursul examinat este nefondat, urmând a se respinge ca atare în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Respinge recursul declaratde inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr.198 din 30 iulie 2002a Curţii de Apel Piteşti, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 9 februarie 2002la 20 februarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 891/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 880/2002. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
