CSJ. Decizia nr. 880/2002. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.880
Dosar nr.4945/2002
Şedinţa publică din 20 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr.513 din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
S-a prezentat inculpatul în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat N.I., lipsind intimatele părţi civile Spitalul Judeţean Galaţi şi B.V.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului punând concluzii cu privire la reducerea pedepsei.
Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat, considerând că pedeapsa aplicată a fost just individualizată .
CURTEA
Asupra recursului de faţă,
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.151/4.04.2002,pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr.1421/2001 inculpatul M.V. a fost condamnat la 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal pentru săvârşirea tentativei la infracţiuneade omor prevăzută de art.20 Cod penal în referire la art.174 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a şi b Cod penal prin schimbarea încadrării juridiceconform art.334 din Codul de procedură penală din art.20 Cod penal în referire la art.174 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
In baza dispoziţiilor art.61 al.1 teza a II-a Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate a restului din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.45/22.01.1998 pronunţată de Judecătoria Tecuci, rest de pedeapsă ce a fost contopit cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa apelată, dispunându-se executarea acesteia din urmă sporită la 5 ani şi 2 luni închisoare şi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal pe o durată de 2 ani.
Inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 Cod penal pe durata stabilită de art.71 Cod penal, i-a fost menţinută starea de arest şi i s-a dedus perioada arestării preventive de la 23.11.2001 până la 4.04.2002.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 17.294.495 lei cu titlu dedespăgubiri civile către partea civilă Spitalul Judeţean Sf.Apostol Andrei Galaţi şi la plata sumei de 10.000.000 lei cu acelaşi titlu către partea civilă B.V.
De asemeni, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că în seara zilei de 30.10.2001, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul a aplicat părţii vătămate B.V. cu care întreţinea relaţii în afara căsătoriei, o lovitură cu un cuţit în regiunea hemitoracelui provocându-i leziuni ce i-au pus în primejdieviaţa .
Impotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul M.V.
In apelul său Parchetul a invocat nelegalitatea şi netemeinicia acesteia din următoarele considerente :
Din examinarea fişei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta prin sentinţa penală nr.758/25.09.1996 pronunţată de Judecătoria Tecuci a fost condamnat la 1 an şi 8 luni închisoarepentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art.208-209 lit.c şi e Cod penal,pedeapsă executată în perioada 24.11.1996 -30.09.1997 , liberându-se condiţionat cu 296 zile înainte de expirarea pedepsei .
Prin sentinţa penală nr.45 din 22.02.1998, pronunţată de aceeaşi instanţă, inculpatul a fost condamnat la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol,prevăzută de art.197 al.1 Cod penal pedeapsă executată în perioada 9.12.1997 – 20.12.2000, liberându-se condiţionat cu 534 zile înainte de expirarea pedepsei.
Faţă de antecedentele penale ale inculpatului se apreciază că aplicarea unei pedepse stabilite la minimul special este nejustificată fiind încălcate prevederile art.72 Cod penal, privind criteriile de individualizare a pedepselor , ignorându-segradul sporit de periculozitate socială a inculpatului şi a infracţiunii comise.
Că nejustificat de mic este şi sporul aplicat în urma contopirii restului de pedeapsă neexecutat de 534 zile cu pedeapsa de 5 ani. S-a mai susţinut prin alt motiv de apel că sentinţa este nelegală întrucăt greşit s-a apreciat că inculpatulse află în stare de recidivă postexecutoriefaţădesentinţadecondamnarede1anşi8 luniînchisoare pronunţată de Judecătoria Tecuci la data de 25.08.1996, întrucât inculpatul a comis cea de a doua infracţiune pentru care a fost condamnat la 4 ani şi 6 luni închisoare înainte de expirarea duratei pedepsei, în perioada liberării condiţionate.
In apelul său inculpatul dimpotrivă a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă solicitând astfel pe cale de consecinţă redozarea acesteia.Prin Decizia penală 513/2002 s-a apreciat că apelurile declarate în cauză sunt fondate dar numai pentru cele ce se vorarăta în continuare:
Contrar celor susţinute în ambele apeluri se constată că în cauză s-a efectuat o judicioasă operaţiune de individualizare a sancţiunii aplicate cu respectareacriteriilor prevăzute de art.72 Cod penal cu privire la periculozitatea socială a faptei şi făptuitorului care, deşi recidivist este tânăr şi a dat dovadă de totală sinceritate regretând în mod constant cele întâmplate.
Prin urmare, faţă de aceste împrejurări, nu se impune aşa cum s-a solicitat de către apelanţi modificareapedepsei în sensul rmajorării sau micşorării acesteia .
Ceea ce instanţa a greşit în defavoarea inculpatului este împrejurarea că inculpatul la data comiterii faptei s-ar fi aflat în stare de recidivă postexecutoriefaţă de sentinţa de condamnare de 1 an şi 8 luni închisoare a Judecătoriei Tecuci întrucât acesta a comis cea de a doua infracţiune pentru care a fost condamnat la 4 ani şi 6 luni închisoare,înainte de expirarea duratei pedepsei în perioada liberării condiţionate.
In aceste condiţii, s-a pronunţat o hotărâre nelegală, nelegalitate ce s-a înlăturat.
Aşa fiind apelurile declarate în cauză urmează a fi admise în temeiul art.379 pct.1 lit.a Cod procedură penală, s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi în rejudecare s-a înlăturat din încadrarea juridică dată faptei dispoziţiile art.37 lit.b Cod penal referitoare la recidiva postexecutorie,menţinând pedeapsa aplicată.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei.
Examinând cauza în raport de dispoziţiile art.3859 pct.14 Cod procedură penalăcât şi din oficiu potrivit alin.3 al aceluiaşi articol, constată că recursul este nefondat .
Pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată , ea reflectând gradul de pericol social al faptei, dar şi datele cecaracterizează persoana inculpatului care este recidivist, astfel încâto reapreciere a pedepsei în sensul reducerii acesteia nu se impune.
In consecinţă, cum examinând cauza din oficiu nu se observă motivecaresăconducălacasareahotărârilorurmeazăcaîn baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală să se dispună respingerea recursului declarat deinculpatulM.V.împotrivadecizieipenale nr.513 din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat , cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declaratde inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr.513 din 26 septembrie 2002a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 23 noiembrie 2001la 20 februarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului1.100.000 lei,din care suma de300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 198/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 875/2002. Penal → |
|---|
