CSJ. Decizia nr. 203/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.203
Dosar nr.4247/2002
Şedinţa publică din 16 ianuarie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul R.Ş.împotriva deciziei penale nr.252 din 5 septembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat B.A., apărător desemnat din oficiu.
Au lipsit: intimata parte civilăC.C. şi intimatul reprezentant legal al minorei, C.N.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Inculpatul declară că îşi retrage recursul.
Procurorul şi apărătorul au cerut să se ia act de declaraţia inculpatului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.166 din 5 iunie 2002, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul R.Ş la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art.197 alin.1 şi 3, cu aplicarea art.74 lit.a şi 76 lit.a din Codul penal.
Pe durata art.71 din Codul penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 din Codul penal.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 16 ianuarie 2002, la zi.
A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată C.C.I., constituită parte civilă prin reprezentant legal C.N. şi obligat inculpatul să-i achite acesteia suma de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a reţinut că, inculpatul R.Ş. are vârsta de 19 ani, nu are ocupaţie, locuieşte în satul Rădeni, comuna Dragomireşti, judeţul Vâlcea, ca şi partea vătămată care, la data comiterii faptei de către inculpat, avea vârsta de 11 ani şi 11 luni.
În după-amiaza zilei de 11 ianuarie 2002, în jurul orelor 16,00, cu consimţământul părinţilor, partea vătămată a mers la săniuş. În jurul orelor 17,00 partea vătămată s-a îndreptat spre casă, pe drum întâlnindu-se cu inculpatul, care îi este vecin.
Cei doi au parcurs împreună o bucată de drum, până au ajuns în dreptul unei case aflate în construcţie, unde inculpatul i-a cerut părţii vătămate să rămână în compania lui. La refuzul părţii vătămate, inculpatul i-a replicat acesteia că nu va pleca acasă până nu va întreţineraport sexual cu el, apoi a luat-o în braţe, i-a acoperit cu o palmă gura şi a dus-o în interiorul casei în construcţie. Acolo, i-a imobilizat ambele mâini, prinzându-le cu o mână, iar cu cealaltă mână i-a dat jos acesteia pantalonii şi lenjeria intimă, după care a întreţinut cu aceasta un raport sexual. După terminarea raportului sexual, inculpatul şi partea vătămată s-au îmbrăcat, iar aceasta din urmă a încercat să părăsească casa. Inculpatul a reţinut-o, a condus-o în una din încăperi, unde a încercat să întreţină din nou un raport sexual.
Strigătele părţii vătămate şi solicitarea acesteia de a fi lăsată în pace au fost auzite de tatăl părţii vătămate, care se îndrepta spre casă, împreună cu soţia sa.
A doua zi au fost sesizate organele de poliţie de fapta comisă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii. Inculpatul a susţinut că partea vătămată a fost de acord să întreţină cu el relaţii sexuale, împrejurare faţă de care, în mod greşit, instanţa l-a condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
Totodată, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa, din viol în raport sexual cu o minoră.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr.252 din 5 septembrie 2002, a respins ca nefondat recursul inculpatului, a dedus arestarea preventivă la zi şi l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.Ş.
Ulterior, la termenul de judecată stabilit, inculpatul a declarat că îşi retrage recursul.
Cum potrivit art.3854 alin.2 şi art.369 din Codul de procedură penală până la încheierea dezbaterilor oricare dintrepărţi îşi pot retrage recursul, urmează a se lua act în acest sens.
Totodată, inculpatul va fi obligat să plătească statului cheltuielile judiciare, inclusiv onorariul pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul R.Ş. împotriva deciziei penale nr.252 din 5 septembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 20/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 2/2002. Penal → |
|---|
