CSJ. Decizia nr. 213/2002. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.213
Dosar nr.4820/2002
.
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul S.F.A. împotriva deciziei penale nr.607/A din 4 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
A lipsit recurentul condamnat, aflat în stare de arest, a cărui aducere nu s-a dispus, pentru care s-a prezentat avocat D.C., apărător desemnat din oficiu.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului şi întreruperea executării pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.762 din 13 august 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 13 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.74 din 25 aprilie 1997 a Tribunalului Bucureşti, formulată de condamnatul S.F.A. În motivarea cererii sale condamnatul arată că se află într-o situaţie în care continuarea executării pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familia sa, prezenţa sa acasă putând să contribuie la depăşirea acestei situaţii.
S-a reţinut că împrejurările invocate de condamnat în cererea sa, nu au caracterul special prevăzut de art.453 lit.c din Codul de procedură penală.
Împotriva acestei sentinţe, condamnatul a declarat apel, solicitând desfiinţarea acesteia şi, pe fond, să se constate că în raport de probatoriul administrat, cererea de întrerupere a executării pedepsei este întemeiat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr.607/A din 4 octombrie 2002 a respins ca nefondat apelul condamnatului, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul S.F.A., care a reiterat motivele din apel.
Recursul declarat de condamnat nu este fondat.
Potrivit art.455 cu referire la art.453 din Codul de procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
În raport de această dispoziţie legală, corect cele două instanţe au apreciat că eventuala degradare a imobilului condamnatului, pentru care acesta poate împuternici orice persoană să se ocupe de administrarea lui, nu constituie împrejurare specială cu consecinţe grave pentru condamnat ori pentru familia sa.
În conformitate cu art.38515 pct.2 lit.b din Codul de procedură penală, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat.
Urmează a obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.F.A. împotriva deciziei penale nr.607/A din 4 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 21/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 229/2002. Penal → |
|---|
