CSJ. Decizia nr. 239/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.239
Dosar nr.1595/2002
Şedinţa publică din 17 ianuarie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul P.O.L. împotriva deciziei penale nr.119/A din 7 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat I.I., apărător ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicate condamnatului, având în vedere că în cauză a intervenit o lege penală nouă, respectiv Legea nr.456/2002, astfel că nu se poate reţine în sarcina acestuia alin.5 pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.215 din Codul penal.
Procurorul a pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului.
Condamnatul, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susţinerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.779 din 26 noiembrie 2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia II-a penală a respins ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul P.O.L.
Condamnatul a solicitat să se modifice pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (art.215 alin.1,2,3,4 şi 5 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal), prin sentinţa penală nr.120 din 24 februarie 2000 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.422/2000 a Curţii Supreme de Justiţie.
Motivând cererea, condamnatul a arătat că a intervenit Legea nr.456 din 18 iulie 2001 pentru aprobarea O.U. nr.207/2000, prin care s-a modificat art.146 din Codul penal în sensul că prin „consecinţe deosebit de grave” se înţelege o pagubă materială mai mare de două miliarde de lei.
Drept consecinţă, intervenind o cauză de modificare a pedepsei – conform art.458 Cod procedură penală – se impune reducerea pedepsei aplicate.
Examinând cererea, tribunalul a considerat-o neîntemeiată, deoarece condamnatul a primit pedeapsa minimă de 10 ani închisoare, deşi a săvârşit o faptă cu consecinţe deosebit de grave.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia II-a penală, prin Decizia nr.119/A din 7 martie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
Declarând recurs, condamnatul a solicitat să se dea eficienţă dispoziţiilor art.15 din Codul penal şi să se modifice pedeapsa în sensul reducerii acesteia.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art.458 din Codul de procedură penală, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară decât cea care se execută, instanţa ia măsuri de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor art.15 din Codul penal, referitoare la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive.
În această situaţie, dacă sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă – ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunţarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei – se poate dispune fie menţinerea, fie reducerea pedepsei.
În cazul de faţă, într-adevăr, sancţiunea aplicată condamnatului este mai mică decât maximul special prevăzut de art.215 alin.1,2,3 şi 4 din Codul penal însă, faţă de modul în care condamnatul a conceput şi realizat activitatea infracţională, reuşind să inducă în eroare şi să înşele mai multe societăţi comerciale cu sume de bani cuprinse între 80 şi 330 milioane lei şi faţă de persoana acestuia, arestat într-o altă cauză, asemănătoare, aplicarea dispoziţiilor art.15 din Codul penal, în sensul reducerii pedepsei, nu se impune, soluţie corect adoptată de instanţe.
În consecinţă, recursul condamnatului este nefondat şi urmează a fi respins.
Recurentul condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include şi onorariul avocatului din oficiu, sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.O.L. împotriva deciziei penale nr.119/Adin 7 martie2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumeide 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 240/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 23/2002. Penal → |
|---|
