CSJ. Decizia nr. 240/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.240
Dosar nr.4243/2002
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.D.C. împotriva deciziei penale nr.231/A din 12 septembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti.
S-a prezentat recurentul condamnat aflat în stare de arest, asistat de avocat V.F. apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, reducerea pedepsei aplicate condamnatului, conform art.458 din Codul de procedură penală şi art.15 din Codul penal, având în vedere Legea nr.456/2001 prin care se modifică prevederile art.146 Cod penal şi astfel pentru infracţiunea comisă de inculpat, pedeapsa poate fi redusă, prin schimbarea încadrării juridice.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
Condamnatul, în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului şi în final să i se reducă pedeapsa, fiind şi bolnav.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, se constată următoarele:
Prin sentinţa nr.134 din 25 aprilie 2002 Tribunalul Argeş, a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul C.D.C., privind modificarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.253/1999 a Tribunalului Argeş, modificată prin Decizia penală nr.86/A/2000 a Curţii de Apel Piteşti şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr.3979/2000.
A fost obligat petiţionarul-condamnat la cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut, că prin sentinţa penală nr.253 din 11 noiembrie 1999, Tribunalul Argeş l-a condamnat pe C.D.C. la 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1-5 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.288 Cod penal; 2 ani închisoare pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni prevăzută de art.288 alin.1 Cod penal; 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.290 Cod penal şi 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută de art.208 alin.1 Cod penal.
În baza art.33 şi 34 din Codul penal s-au contopit pedepsele şi s-a dispus executarea celei mai grele de 12 ani închisoare.
Prin Decizia nr.86 din 13 aprilie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a desfiinţat în parte sentinţa, s-au descontopit pedepsele aplicate şi s-a redus pedeapsa pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art.215 alin.1-5 Cod penal, de la 12 ani la 10 ani închisoare.
În urma recontopirii pedepselor s-a dispus executarea celei mai grele de 10 ani închisoare.
Instanţa de fond a reţinut că, chiar dacă potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.207/2000 modificată şi completată prin Legea nr.456 din 18 iulie 2001, încadrarea juridică a faptei de înşelăciune comisă de petent ar fi cea prevăzută de art.215 alin.1 şi 2 Cod penal şi care este sancţionată cu închisoare de la 3 la 15 ani, în speţă nu sunt aplicabile prevenderile art.458 Cod procedură penală, iar cererea condamnatului poate fi valorificată pe calea unui recurs în anulare.
Împotriva sentinţei a formulat apel condamnatul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât nu s-a ţinut seama de modificarea ulterioară a legii care dă o altă calificare faptei săvârşite de el, pedepsită cu o pedeapsă mai blândă.
Curtea de Apel Piteşti –Secţia penală, prin Decizia penală nr.231 din 12 septembrie 2002 a respins, ca nefondat apelul formulat de condamnatul C.D.C., deţinut în Penitenciarul Colibaşi împotriva sentinţei penale nr.134 din 25 aprilie 2002 a Tribunalului Argeş.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în temenul legal, condamnatul a formulat recurs, cerând ca şi prin apel, să se revadă actele dosarului său şi să i se reducă pedeapsa, intervenind modificarea legii penale cu privire la înţelesul noţiunii de „consecinţe deosebit de grave” prevăzută de art.146 Cod penal –prin Legea nr.456/2001.
Recursul este nefondat.
Examinând actele dosarului, în raport de critica adusă şi văzând prevederile art.458 Cod procedură penală şi art.15 Cod penal, se va reţine că hotărârea atacată este temeinică şi legală.
Astfel, prin Legea nr.456 din 25 iulie 2001 este adevărat că s-au modificat dispoziţiile art.146 Cod penal în sensul că „prin consecinţe deosebit de grave”, aduse printr-o infracţiune (cum e în speţă şi infracţiunea de înşelăciune comisă de inculpat), se înţelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000.000 lei (faţă de legislaţia anterioară ce prevedea un prejudiciu mai mare de 50.000.000 lei), dar aceasta nu înseamnă că s-au redus şi limitele de pedeapsă pentru fapta penală săvârşită de recurent şi care au rămas aceleaşi, iar pedeapsa maximă este în continuare mai mare decât pedeapsa aplicată condamnatului recurent.
În consecinţă, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art.458 Cod procedură penală care cer să fi intervenit, o lege, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, care fie, nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea, fie, noua lege să prevadă o pedeapsă mai uşoară decât cea care se execută, situaţii în care, se pot aplica şi prevederile art.15 Cod penal.
Se reţine deci că, prevederile art.15 Cod penal, invocate de recurent, sunt facultative de la lege şi se pot aplica în situaţia în care, sunt îndeplinite cerinţele art.458 Cod procedură penală, mai sus enunţate.
Cum, în speţă, nu sunt îndeplinite prevederile textului analizat, în mod justificat şi legal cele două instanţe au pronunţat hotărârile atacate.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de condamnat va fi respins, ca nefondat, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând şi prevederile art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.D.C. împotriva deciziei penale nr.231/Adin 12 septembrie2002 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumeide 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 242/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 239/2002. Penal → |
|---|
