CSJ. Decizia nr. 254/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.254
Dosar nr.4290/2002
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva sentinţei penale nr.245 din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
S-a prezentat recurentul inculpat A.G., aflat în stare de arest, asistat de avocat Z.C., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind intimata parte civilă C.N.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondatapreciind că, instanţele au făcut o corectă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de dispoziţiile art.72 din Codul penal.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, a cerut reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.307 din 25 iunie 2002 a Tribunalului Cluj, inculpatul A.G. a fost condamnat la pedeapsa de 23 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.d, e Cod penal, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art.176 lit.e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, cu consecinţele prevăzute de art.64 şi 71 Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală, s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 21 ianuarie 2002 şi până la zi.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, s-a admis în parte cererea formulată de partea civilă Cetan Nicolae şi inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile suma de 20.000.000 lei daune materiale şi100.000.000 lei daune morale.
S-a respins cererea părţii civile C.M.
În baza art.118 lit.d Cod penal, s-a dispus confiscarea specială a corpului delict (un briceag).
În baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 9.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care 650.000 lei reprezentând onorar avocaţial.
Pentru a pronunţa sentinţa de mai sus, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a trăit în relaţii de concubinaj cu victima L.C. într-o locuinţă închiriată aparţinând fermei pomicole din cartierul Someşeni, aceştia au ocupat o încăpere a imobilului iar cealaltă încăpere era ocupată de părinţii victimei L.I.. Relaţiile dintre inculpat şi victimă au fost în general bune, iar la începutul lunii octombrie 2001, victima a rămas însărcinată cu inculpatul, comunicându-i şi acestuia acest aspect.
În data de 3 ianuarie 2002, inculpatul a fost sancţionat contravenţional cu suma de 500.000 lei amendă de lucrătorii postului de poliţie Apahida. Întrucât credea că, dacă nu va achita amenda aceasta se va transforma în închisoare, începând din luna ianuarie 2002 inculpatul a fost convins că în scurt timp va fi arestat, această temere fiindu-i alimentată şi de părinţii victimei, aceştia afirmând chiar că victima ar putea să se căsătorească cu altă persoană.
În dimineaţa zilei de 19 ianuarie 2002, victima l-a trezit pe inculpat spunându-i să aprindă focul iar acesta după ce s-a ridicat din pat, sub imperiul temerii că va fi părăsit, a luat cuţitul de pe masă şi l-a înfipt victimei în gât sub mandibulă, cauzându-i o leziune de 1,5/1 cm., care a lezat laringele şi a declanşat hemoragia. Victima a sărit din pat şi a fugit spre uşa încăperii mamei sale, însă a decedat în câteva minute datorită asfixiei mecanice prin aspirat de sânge pe căile respiratorii.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, moartea victimei L.C. s-a datorat asfixiei mecanice, prin sânge aspirat în căile respiratorii, ca urmare a unei plăgi tăiate-înţepate, produsă prin lovire cu un corp tăietor-înţepător.
Tot din această expertiză rezultă că victima prezenta o sarcină în luna a IV-a, morfologic în evoluţierelevându-se existenţa unui făt de sex masculin de 25 cm.lungime.
Împotriva sentinţei penale nr.307 din 25 iunie 2002 a Tribunalului Cluj, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a solicitat desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi condamnarea inculpatului la pedeapsa detenţiunii de viaţă. S-a arătat că circumstanţa care atribuie faptei comise de inculpatul A.G. un caracter deosebit de grav vizează nu doar suprimarea vieţii victimei ci şi suprimarea vieţii în curs de devenire, distrugerea produsului de concepţie a victimei cu inculpatul, raportat la modul de comitere a faptei, la urmarea socialmente periculoasă, deosebit de gravă, la statutul de recidivist al inculpatului. Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, a arătat că pedeapsa închisorii aplicată inculpatului este neîndestulătoare, fiind în acelaşi timp inaptă să îndeplinească un mijloc de constrângere pe măsura gravităţii faptei comise.
Inculpatul A.G. a solicitat desfiinţarea hotărârii instanţei de fond, reţinerea de circumstanţe atenuante personale în favoarea lui şi reducerea pedepsei ce i s-a aplicat.
S-a arătat că inculpatul a recunoscut şi regretat fapta comisă astfel că reţinerea de circumstanţe atenuante personale este justificată.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr.245 din 19 septembrie 2002 a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchet şi inculpat.
A motivat instanţa de apel că inculpatul a săvârşit o infracţiunea deosebit de gravă, în stare de recidivă postcondamnatorie, astfel că cererea de a se reţine în favoarea sa circumstanţe atenuante şi de a i se reduce pedeapsa nu poate fi primită.
Referitor la apelul Parchetului s-a apreciat că nici acesta nu este fondat, pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în apropierea maximului special prevăzut de lege, fiind suficientă pentru reeducarea acestuia, nejustificându-se schimbarea în pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, criticând-o cu privire la individualizarea pedepsei şi a solicitat reducerea acesteia.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Instanţa de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet şi just apreciate, faptele şi împrejurările reţinute fiind reale şi corespunzând probelor administrate.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, suprimarea vieţii concubinei sale care era însărcinată în luna a IV-a, în condiţiile reţinute, respectiv aplicarea unei lovituri cu cuţitul la gât, sub mandibulă, producându-i decesul în câteva minute şi reţinând că, inculpatul este recidivist, pedeapsa aplicată de 23 ani închisoare apare ca just individualizată.
Pericolul social deosebit de grav, evidenţiat prin împrejurările în care a fost comisă fapta şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, justifică pe deplin tratamentul sancţionator aplicat.
În conformitate cu art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă prevenţia de la 21 ianuarie 2002 la zi.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G., împotriva deciziei penale nr.245 din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 21 ianuarie 2002 la 21 ianuarie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 262/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 25/2002. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
