CSJ. Decizia nr. 262/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.262
Dosar nr.4220/2002
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.268 din 7 septembrie 2001 a Tribunalului Dâmboviţa, privind pe inculpatul HGR..
A fost lipsă intimatul inculpat pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat V.M.. apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a susţinut şi dezvoltat oral motivele recursului în anulare depuse în scris la dosarul cauzei şi a solicitat admiterea aşa cum a fost formulat.
Apărătorul inculpatului a arătat că este de acord cu recursul în anulare declarat, solicitând admiterea.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.268 din 7 septembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul HGR.
S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.299/15 mai 2000 a Tribunalului Bucureşti – Secţia Ipenală în pedepsele componente de 7 ani şi 6 luni închisoare şi un an şi 6 luni închisoare.
S-a dispus de asemenea descontopirea rezultantei de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.152 din 28 februarie 2001 în pedepsele componente, respectiv 2 pedepse de câte un an şi 6 luni închisoare.
S-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare, deducând prevenţia de la 3 octombrie 1999 la zi.
Sentinţa a rămas definitivă prin neapelare.
Împotriva acestei sentinţe Procurorul general a declarat recurs în anulare cu motivarea că instanţa a pronunţat o hotărâre contrară legii prin contopirea pedepselor concurente, fără observarea că una dintre pedepse a fost modificată în calea de atac.
Recursul în anulare declarat este fondat.
Instanţa a stabilit corect că pedepsele aplicate prin sentinţele penale sus-menţionate sunt concurente.
Greşit instanţa a descontopit pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr.299 din 15 mai 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală în pedepsele componente de 7 ani şi 6 luni închisoare şi respectiv un an şi 6 luni închisoare.
Această sentinţă penală a rămas definitivă prin Decizia penală nr.183 din 17 ianuarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie care a redus pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare, dispunând ca inculpatul HGR. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În cadrul contopirii dispuse, instanţa trebuia să constate că pedepsele componente aplicate prin sentinţa penală nr.299/2000 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr.183/18 ianuarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie sunt de 5 ani închisoare şi un an şi 6 luni închisoare.
Urmează a admite recursul în anulare şi a dispune descontopirea pedepselor aplicate, prin sentinţele penale mai sus menţionate şi a dispune contopirea în raport de dispoziţiile art.36 Cod penal, urmând ca petiţionarul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Se va dispune anularea mandatului de executare nr.449/2001 emis de Tribunalul Dâmboviţa şi emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 5 ani închisoare.
Se va stabili ca onorariul apărătorului din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă CurteaSupremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr.268 din 7 septembrie 2001 a Tribunalului Dâmboviţa, privind pe inculpatul HGR.
Casează hotărârea atacată cu privire la cuantumul pedepselor supuse contopirii.
Descontopeşte pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.299 din 15 mai 2000 a Tribunalului Bucureşti, Secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr.183 din 17 ianuarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, în pedepsele componente:
- 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.208, 209 alin.1 lit.a şi alin.3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 şi art.99 din Codul penal;
- un an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.293 cu aplicarea art.41 alin.2 şi art.99 din Codul penal.
Descontopeşte pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.152 din 28 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, Secţia I penală, în pedepsele componente:
- un an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.208 alin.1, 209 lit.g,i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 şi art.99 Cod penal;
- un an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.276 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 şi art.99 din Codul penal.
Conform art.36 din Codul penal contopeşte pedepsele, urmând ca inculpatul HGR. să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
Anulează mandatul de executare nr.449/2001 emis de Tribunalul Dâmboviţa pentru pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 5 ani închisoare.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 264/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 254/2002. Penal → |
|---|
