CSJ. Decizia nr. 264/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.264DOSAR NR. 2606/2002
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr.245/A din 30 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
S-au prezentat: recurentul inculpat C.C., aflat în stare de libertate, asistat de avocat G.D.l, apărător desemnat din oficiu, precum şi intimata parte vătămată T.C.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea deciziei pronunţată în apel şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, pentru rejudecare, întrucât la soluţionarea în fond a dosarului în această cale de atac, inculpatul s-a aflat în stare de arest şi nu s-a asigurat prezenţa acestuia în instanţă.
Intimata parte vătămată - prezentă a lăsat soluţionarea cauzei la aprecierea instanţei.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului declarat şi trimiterea dosarului la instanţa de apel pentru rejudecare cu citarea legală a inculpatului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat a solicitat admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Tribunalul Bucureşti, Secţia I penală, prin sentinţa nr.78 din 5 februarie 2002 l-a condamnat pe inculpatul C.C. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,g,i din Codul penal cu aplicarea art.13 lit.b din acelaşi cod, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.208 alin.1 - 209 lit.a,g,i şi alin.3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
În baza art.291 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b, l-a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare.
Cele două pedepse au fost contopite în baza art.33 lit.a şi 34 lit.b din Codul penal şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare cu aplicarea art.71, 64 din Codul penal.
S-a constatat că persoana vătămată T.C. nu s-a constituit parte civilă prejudiciul fiind acoperit.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut în fapt următoarele :
În seara zilei de 1 august 1998 însoţit şi de alte două persoane, neidentificate, s-au deplasat cu autoturismul cu număr de înmatriculareB-13-YLN aparţinând concubinei V.V., la locuinţa părţii vătămate T.C., au pătruns prin efracţie şi au sustras bijuterii, îmbrăcăminte şi arme.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate susţinând că nu este autorul infracţiunii de furt şi a cerut să fie achitat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, iar referitor la infracţiunea de uz de fals a cerut să fie achitat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală prin Decizia nr.245/A din 30 aprilie 2002 a respins apelul ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre inculpatul a atacat-o cu recurs reiterând aceleaşi motive din apel şi un alt motiv de casare acela prevăzut de art.3859 pct.5 din Codul de procedură penală, judecata în apel a avut loc în lipsa lui, fiind arestat.
Examinând hotărârile atacate în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat urmând a fi admis.
Potrivit art.375 din Codul de procedură penală, judecata apelului nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere.
Legiuitorul sancţionează cu nulitate absolută prevăzută în art.197 alin.2 din Codul de procedură penală, nerespectarea dispoziţiilor relative la participarea procurorului, prezenţa inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător când sunt obligatorii potrivit legii ...
Revenind la cauză, se constată că prin sentinţa penală nr.2143 din 27 noiembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Buftea, inculpatul C.C. a fost condamnat pentru complicitate la tentativă de furt calificat fapta prevăzută de art.26 Cod penal combinat cu art.20 Cod penal raportat la art.208-209 lit.a,i Cod penal cu aplicarea art.376 şi 74,76 Cod penal la o pedeapsă de 7 luni şi 2 zile închisoare. S-a constatat că pedeapsa a fost executată în perioada 25 martie 2002 - 27 noiembrie 2002 în arest preventiv şi s-a dispus punerea în libertate a inculpatului.
Din biletul de liberare nr.14/37569 din 28 noiembrie 2002 al Penitenciarului Spital Bucureşti rezultă că, inculpatul a fost arestat preventiv de la 25 martie 2002 la 28 noiembrie 2002 când a fost pus în libertate urmare adresei nr.3007 din 28 noiembrie 2002 a Judecătoriei Buftea.
Judecarea apelului la termenele din 17 aprilie şi 24 aprilie 2002 la Curtea de Apel Bucureşti a avut loc în lipsa inculpatului arestat.
Hotărârea pronunţată în apel este supusă casării pentru cazul prevăzut de art.3859 pct.5 din Codul de procedură penală.
În consecinţă, Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art. 38515 pct.2 lit.c din Codul de procedură penală, va admite recursul declarat de condamnat, va casa hotărârea instanţei de apel şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr.245/A din 30 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat.
Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 267/2002. Penal. Art.305 c.pen. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 262/2002. Penal → |
|---|
