CSJ. Decizia nr. 267/2002. Penal. Art.305 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.267
Dosar nr.4747/2002
Şedinţa publică din 21 ianuarie 200.
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr.174 din 6 martie 1998 a Judecătoriei Turda şi deciziei penale nr.915 din 25 noiembrie 1998 a Tribunalului Cluj, privind pe inculpatul C.V.L.
Au fost lipsă intimatul inculpat, aflat în stare de libertate, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat M.E., apărător ales, precum şi intimata parte vătămată D.E.M.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a susţinut şi dezvoltat oral motivele recursului în anulare depuse în scris la dosarul cauzei şi a solicitat admiterea aşa cum a fost formulat.
Apărătorul inculpatului a apreciat recursul în anulare declarat, ca fiind întemeiat şi a pus concluzii de admitere.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.174 din 6 martie 1998 Judecătoria Turda, a condamnat pe inculpatul C.V.L. la un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prevăzută de art.305 alin.1 lit.c din Codul penal.
În baza art.1 lit.a din Legea nr.137/1997 a constatat graţiată pedeapsa aplicată.
S-a reţinut că inculpatul nu a achitat, cu rea-credinţă, pensia de întreţinere la care a fost obligat, prin hotărâre judecătorească, pe un interval de timp mai mare de douăluni, începând cu luna august 1993.
Tribunalul Cluj a respins, prin Decizia penală nr.915 din 25 noiembrie 1998, apelul declarat de procuror.
În temeiul art.409 şi a art.410 alin.1 partea I pct.71 teza I din Codul de procedură penală, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, considerând că hotărârile pronunţate de cele două instanţe sunt contrare legii. S-a motivat că prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile art.1 lit.a din Legea de graţiere a unor pedepse 137/1997 – 24 iulie,infracţiunea de abandon de familie fiind o infracţiune continuă omisivă.
De asemenea s-a omis aplicarea dispoziţiilor art.305 alin.4 din Codul penal.
Recursul în anulare este fondat.
Infracţiunea de abandon de familie prevăzută de art.305 lit.c Cod penal este o infracţiune continuă omisivă. Spre deosebire de infracţiunea unică instantanee, infracţiunea de abandon de familie se consumă din momentulcând se împlinesc două luni de când făptuitorul nu plăteşte cu rea-credinţă pensia de întreţinere şi durează, conform art.144 din Codul penal, până la plata voluntară sau pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă (momentul epuizării).
Prin actele depuse de inculpat aflate la dosarul cauzei rezultă că acesta a dovedit că a achitat integral pensia restantă în sumă de 500.000 lei la data de 11 februarie 1998.
Aşa fiind, cum infracţiunea s-a epuizat la această dată, care nu este anterioară actului de graţiere – 26 mai 1997, în mod greşit s-a dispus graţierea pedepsei conform art.1 lit.a din Legea nr.137/1997.
Potrivit art.305 alin.4 din Codul penal, dacă părţile nu s-au împăcat, dar în cursul judecăţii, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa în cazul în care stabileşte vinovăţia, pronunţă împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite prevederile art.81 din Codul penal.
Cu toate că inculpatul şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a pensiei în cursul judecării procesului – partea vătămată a refuzat să se împace cu acesta. În situaţia dată, instanţele trebuiau să facă aplicarea dispoziţiilor art.305 alin.4 Cod penal şi, deoarece nu au procedat în acest fel, au pronunţat hotărâri nelegale şi netemeinice de natură să-l prejudicieze pe inculpat.
Recursul urmează să fie admis, hotărârile casate conform art.4141 Cod procedură penală cu referire la art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală şi în rejudecare va fi înlăturată dispoziţia de graţiere a pedepsei şi prin aplicarea art.305 alin.4 din Codul penal se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare pe termenul de încercare de 3 ani şi 6 luni.
Se va face, în scris, aplicarea art.359 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr.174 din 6 martie 1998 a Judecătoriei Turda şi deciziei penale nr.915 din 25 noiembrie 1998 a Tribunalului Cluj, privind pe inculpatul C.V.L.
Casează hotărârile atacate cu privire la aplicarea dispoziţiilor art.1 lit.a din Legea nr.137/1997 pentru pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi pentru omisiunea aplicării art.305 alin.4 din Codul penal.
Înlătură dispoziţia de graţiere a pedepsei.
În baza art.305 alin.4 din Codul penal dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare pe termenul de încercare de 3 ani şi 6 luni.
Face aplicarea art.359 Cod procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 268/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 264/2002. Penal → |
|---|
