CSJ. Decizia nr. 269/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.269DOSAR NR.4356/2002
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de revizuientul condamnat O.Gh. împotriva deciziei penale nr.250/A din 24 septembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti.
S-a prezentatrevizuientul condamnataflat în stare de detenţie, asistat de avocat C.Gh.N., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a lăsat soluţionarea cauzei la aprecierea instanţei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat.
Condamnatul în ultimul cuvânt a susţinut că nu este vinovat pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat şi că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea se află în cercetări pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă martorii contestaţi.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.64 din 19 iunie 2002 pronunţată de Tribunalul Vâlcea a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul O.Gh.
A reţinut instanţa că prin sentinţa penalănr.113 din 9 decembrie 1968 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, O.Gh. a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru infracţiunea de omor prevăzută de art.174 Cod penal. Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului şi recursului: căi de atac exercitate de inculpat.
Motivele de revizuire invocate de condamnat, că nu au fost toate probele administrate, că nu au fost audiaţi toţi martorii solicitaţi de el, împrejurare în care s-ar fi constatat că nu el este autorul omorului, au fost apreciate de instanţă că nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art.394 din Codul de procedură penală, aspectele invocate fiind analizate cu ocazia judecării cauzei în fond cât şi al soluţionării căilor de atac.
Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr.250din 24 septembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul solicitând casarea acestora şi admiterea cererii de revizuire întrucât martorii audiaţi în cauză, care au servit la stabilirea vinovăţiei sale, au săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Recursul declarat de condamnat nu este fondat.
Corect instanţele au apreciat că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzutede art.394 lit.a - e din Codul de procedură penală.
Reaprecierea probelor pe baza cărora s-a reţinut vinovăţia sa nu se încadrează în fapte şi împrejurări noi descoperite şi care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei.
În legătură cu declaraţiile martorilor audiaţi pe care recurentul le apreciază mincinoase, nu există o hotărâre judecătorească definitivă pentru infracţiunea de mărturie mincinoasăfaţă de vreunul dintre aceştia.
În conformitate cu art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat O.Gh. împotriva deciziei penale nr.250/A din 24 septembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 229/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 268/2002. Penal → |
|---|
