CSJ. Decizia nr. 296/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.296Dosar nr.1651/2002
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva deciziei penale nr.36 din 27 februarie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, privind pe inculpatul J.V..
Au lipsit intimatul inculpat, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat N.I., apărător desemnat din oficiu şi intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, condamnarea intimatului inculpat pentru infracţiunea de furt calificat şi aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Apărătorul intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului declarat de Parchet.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.307 din 19 octombrie 2000, pronunţată de Tribunalul Mureş, s-a dispus achitarea inculpatului J.V. pentru infracţiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g, i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
S-au respins pretenţiile civile formulate de SC „S.S.” SRL, cu sediul în str.Şcolii nr.12, jud.Mureş.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că nu s-a făcut dovada certă că inculpatul a sustras hainele de piele găsite la domiciliul său.
În condiţiile în care s-a făcut dovada că între inculpat şi partea vătămată L.A. a existat o înţelegere referitoare la comercializarea cu bucata a acestor obiecte de îmbrăcăminte, s-a constatat că inculpatul deţinea în mod licit respectivele haine.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, care a criticat soluţia de achitare.
Curtea, examinând cauza sub toate aspectele, a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.Mureş, din data de 18 martie 1997, a fost trimis în judecată, în stare de arest, inculpatul J.V., căruia i s-a reţinut în sarcină că, în nopţile de 29/30 septembrie 1996 şi 14/15 februarie1997, a pătruns prin efracţie în atelierul de confecţii din piele, aparţinând SC „S.S.” SRL, de unde a sustras atât haine de piele gata confecţionate, cât şi piei semifabricate.
Prin sentinţa penală nr.1384 din 22 mai 1998, pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş, s-a dispus achitarea inculpatului potrivit art.10 lit.c raportat la art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală.
S-a reţinut că, deşi la domiciliul inculpatului s-au găsit haine confecţionate în atelierul părţii vătămate (Lapoşi), acest aspect nu are relevanţă penală întrucât inculpatul a vândut haine de piele predate spre vânzare de C.Gh., care putea, la rândul său, să le primească de la L.A.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Mureş (la 29 mai 1998), ca şi partea civilă SC „S.S.” SRL.
La 29 aprilie 1999, Tribunalul Mureş, în urma punerii în discuţie a excepţiei de necompetenţă materială, întrucât în speţă ar fi fost incidente prevederile art.209 alin.ultim Cod penal, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea la Curtea de Apel Târgu Mureş, pentru competentă soluţionare.
Prin Decizia penală nr.146 din 29 septembrie 1999, Curtea de Apel Tg.Mureş a admis apelurile declarate în cauză, şi, desfiinţând în întregime sentinţa penală nr.1384 din 22 mai 1998, pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş, a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Mureş, în primă instanţă.
Tribunalul Mureş, rejudecând cauza a reţinut că, în privinţa articolelor de îmbrăcăminte găsite la domiciliul inculpatului, nu s-a putut stabili cu certitudine din ce atelier provin, că în toamna anului 1996 C.Gh. a primit de la L.A. 50 de haine de piele sprecomercializare şi că acesta, la rândul său, l-a rugat pe inculpat să-i vândă şi el, cu bucata haine.
Aceste aspecte, coroborate cu declaraţiile martorilor propuşi spre audiere de către inculpat, au conturat existenţa unor dubii serioase referitor la vinovăţia inculpatului.
Aşa încât, aplicând principiul „in dubio pro reo”, tribunalul a pronunţat achitarea inculpatului.
În apelul declarat de parchet s-a invocat că martorii audiaţi în favoarea inculpatului sunt rude apropiate ale acestuia, aşa încât declaraţiile lor suntsubiective.
Prin Decizia penală nr.36 din 27 februarie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor, şi pe fond condamnarea inculpatului J.V. pentru infracţiunea de furt calificat şi aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Din analiza întregului material probator administrat în cauză, se constată că inculpatul J.V. a primit spre comercializare haine din piele de la numitul Costin Laurean, aspect care rezultă din declaraţia martorului C.Gh.
Din declaraţia martorului C.Gh. rezultă că acesta a primit de la partea vătămată L.A. 50 bucăţi de haine din piele, în scop de comercializare.
Pe de altă parte, furtul reclamat în februarie 1997 avea ca obiect haine de genul celor care au fost date de către partea vătămată lui C.Gh., pentru comercializare.
S-a mai reţinut că între inculpat şi C.Gh. au intervenit neînţelegeri datorate, în principal, nepredării la timp a sumelor de bani rezultate din vânzarea hainelor.
Inculpatul a negat în permanenţă săvârşirea furturilor şi a justificat prezenţa la domiciliul său a hainelor din piele (găsite cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul său) prin obligaţia pe care o avea faţă de C.Gh., respectiv de vânzare a acestor haine.
Mai mult, inculpatul a prezentat chitanţe prin care se certifica depunerea unor obiecte asemănătoare spre vânzare, în diferite consignaţii.
În consecinţă, din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă că singura probă certă care ar sprijini acuzaţia de furt este faptul că la percheziţia domiciliată a inculpatului s-au găsit haine din piele, fără însă a se face dovada că ele provind din atelierul de producţie al părţii vătămate şi că au fost sustrase de către inculpat.
Aşa încât, se constată că soluţia de achitare este corectă, urmând a se respinge recursul declarat de Parchetul Curţii de Apel Târgu Mureş, ca nefondat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş împotriva deciziei penale nr.36 din 27 februarie 2002 a Curţii de Apel Tg.Mureş, privind pe intimatul inculpat J.V..
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 298/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 291/2002. Penal → |
|---|
